ICCJ. Decizia nr. 3843/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3843/2012
Dosar nr. 42699/3/2009
Şedinţa publică din 29 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, prin sentinţa civilă nr. 1446 din 11 noiembrie 2010, a respins ca rămasă fără obiect acţiunea formulată de reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, în contradictoriu cu pârâta C.I.A. şi pârâtul C.I.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Conform art. 21 din Legea nr. 33/1994, „soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere. Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20”.
Aceste prevederi legale au fost abrogate implicit prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de drumuri de interes naţional, judeţean şi local, care stabileşte o procedură distinctă de expropriere, în cadrul căreia instanţa de judecată poate interveni numai în condiţiile art. 9 din acest act normativ pentru soluţionarea contestaţiei împotriva cuantumului despăgubirilor.
Exproprierea se declanşează potrivit Legii nr. 198/2004, prin hotărâre a Guvernului sau a autorităţii publice locale, prin care se stabileşte, printre alte elemente, suma globală a despăgubirilor estimată de către expropriator.
Instanţa de fond a constatat că la dosar au fost depuse H.G. nr. 592/2010, prin care a fost aprobată declanşarea procedurilor de expropriere şi cu privire la imobilul în litigiu, precum şi hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010, în favoarea pârâtei C.I.A.
Având în vedere că petitul principal vizează exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafaţă de 136 m.p., procedură ce a fost declanşată prin H.G. nr. 592/2010, iar capătul de cerere accesoriu referitor la despăgubiri se regăseşte în hotărârea Municipiului Bucureşti, instanţa a reţinut că prezenta acţiune a rămas fără obiect.
Partea expropriată, nemulţumită de cuantumul despăgubirilor stabilite, are posibilitatea exercitării căilor de atac prevăzute de legea specială şi nu continuarea prezentului proces, având ca obiect exproprierea pentru cauză de utilitate publică.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia civilă nr. 582 din 31 mai 2011, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtul C.I., împotriva sentinţei civile nr. 1446 din 11 noiembrie 2010 a Tribunalului Bucureşti, în contradictoriu cu intimatul-pârât Municipiul Bucureşti, prin Primarul General şi intimata-pârâtă C.I.A.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Astfel, din actele dosarului, a rezultat că obiectul cererii de chemare în judecată, intentată la data de 28 octombrie 2009, a constat în sesizarea instanţei pentru a dispune exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 136 m.p. teren, situat în Bucureşti, şi trecerea imobilului în proprietatea expropriatorului, cu obligarea acestuia la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494 RON, potrivit Legii nr. 33/1994.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi dispoziţiile art. 481 C. civ.
Prin hotărârea din 02 noiembrie 2006 Consiliul General al Municipiului Bucureşti în aplicarea art. 7 din acelaşi act normativ, a declarat de utilitate publică terenul din litigiu, după ce în prealabil a efectuat cercetarea prealabilă.
La data emiterii hotărârii erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 prevedeau în mod expres că soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul a formulat întâmpinare, care a fost respinsă prin din 11 octombrie 2007 a Comisiei pentru soluţionarea întâmpinărilor.
Din chiar susţinerile apelantului, a rezultat că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestaţie, ce i-a fost respinsă prin sentinţa civilă nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VIII-a de contencios administrativ şi fiscal.
Ulterior soluţionării contestaţiei, prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat acţiunea pentru a se dispune exproprierea de către instanţa judecătorească, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, în cazul în care nu s-a făcut întâmpinare împotriva propunerii de expropriere, sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20”.
Este evident astfel, că la data intentării acţiunii, în temeiul textelor de lege sus citate, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, şi în condiţiile respingerii contestaţiei de către pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs.
Ca urmare, critica precum că exproprierea terenului s-a produs în anul 2007, a fost neîntemeiată.
Legea nr. 33/1994 a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie de autostrăzi şi drumuri naţionale, care la rândul ei, a suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 şi Legea nr. 35/2009.
Prin Legea nr. 198/2004 completată şi modificată în modalitatea arătată mai sus, s-a schimbat competenţa organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea administrativă centrală sau cea locală dispune exproprierea, şi nu instanţa de judecată.
În aplicarea acestei legi, pe parcursul judecăţii cauzei, Guvernul României a publicat hotărârea din 23 iunie 2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local, „Supralărgire stradă”, prin care a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere, inclusiv a imobilului din litigiu.
De abia în acest moment, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 şi Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea imobilului din litigiu.
A fost inexactă susţinerea apelantului precum că, de vreme ce procedura prealabilă exproprierii şi declararea terenului de utilitate publică, s-au produs anterior intrării în vigoare a Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată ulterior, nu-i sunt aplicabile prevederile acestei legi, ci prevederile Legii nr. 33/1994.
Aceasta întrucât, procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, modificată şi republicată, în forma publicată în M. Of. la data de 20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M. Of. hotărârea din 23 iunie 2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local „Supralărgire stradă”, prin care s-a dispus exproprierea imobilului din litigiu.
A aprecia altfel înseamnă a încălca principiul aplicării imediate a legii noi, în raporturile juridice ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia şi a permite ultraactivitatea legii vechi.
Or, la data de 25 iunie 2010, când s-s produs exproprierea, pârâtul-apelant nu mai era proprietarul imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere.
Aceasta întrucât, prin sentinţa civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti a fost declarată desfăcută căsătoria dintre el şi pârâta C.I.A.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti, s-a luat act de tranzacţia privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei doi soţi, iar întreaga suprafaţă de 1.633 m.p. teren situat în Municipiul Bucureşti, incluzând inclusiv terenul expropriat, a căzut în lotul pârâtei C.I.A.
Astfel, pârâta C.I.A. a devenit proprietara exclusivă a terenului rămas neexpropriat, cât şi a creanţei reprezentând despăgubirea de expropriere.
În consecinţă, la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010, apelantul-pârât nu mai avea niciun drept asupra terenului din litigiu şi asupra creanţei rezultată din expropriere, astfel încât, nefiind titularul raportului obligaţional dedus judecăţii, nu poate emite pretenţii asupra acestuia. Şi nici asupra creanţei rezultate din expropriere.
Titulara despăgubirii este numai pârâta C.I.A., care s-a declarat de acord cu exproprierea şi despăgubirea acordată prin hotărârea de stabilire a despăgubirilor din 05 august 2010 a Comisiei pentru aplicarea Legii nr. 198/2004 şi care nu a declarat apel în cauză.
Împotriva deciziei civile mai sus menţionată, a declarat recurs C.I., criticând-o ca fiind netemeinică şi nelegală, invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., deoarece:
- Instanţa de apel a pronunţat o hotărâre cu încadrarea şi aplicarea greşită a legii.
- Actele jurisdicţionale care au fost atacate au intrat în circuitul civil, motiv pentru care nu mai pot fi desfiinţate decât de instanţă.
- Măsura autorităţii de a-şi încălca propriile acte emise şi de a le lipsi de efecte juridice reprezintă un grav abuz de putere din partea autorităţii, abuz ce trebuie sancţionat de instanţă.
- Exproprierea pentru cauză de utilitate publică a terenului în suprafaţă de 136 m.p., se regăseşte în hotărârea Municipiului Bucureşti.
- Invocarea dispoziţiilor H.G. nr. 592/2010, ca temei principal în luarea hotărârii de către instanţă este total nelegală şi nu are legătură cu cauza supusă judecăţii.
- Instanţa de apel a reţinut că procedurile prealabile prevăzute de Legea nr. 33/1994 au fost îndeplinite constatându-se legalitatea acestora.
- Petitul acţiunii, considerentele şi temeiul juridic avute în vedere de reclamantă la promovarea acţiunii sunt bazate pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994.
- Din 2007 şi până în prezent s-au parcurs toate fazele prevăzute de Legea nr. 33/1994, constatându-se intervenită exproprierea.
Recursul declarat de pârâtul C.I. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul Municipiul Bucureşti, prin Primar General, în calitate de expropriator, a chemat în judecată pe pârâta C.I.A., în calitate de expropriat, solicitând să se dispună exproprierea pentru cauză de utilitate publică de interes local a suprafeţei de 136 m.p. din imobilul proprietatea pârâtei, format din teren în suprafaţă de 214 m.p., şi trecerea imobilului menţionat în proprietatea expropriatorului cu obligarea sa la achitarea către pârâtă a despăgubirilor în valoare de 204.494 RON potrivit Legii nr. 33/1994.
Reclamantul şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică şi dispoziţiile art. 481 C. civ.
Prin hotărârea din 02 noiembrie 2006, Consiliul General al Municipiului Bucureşti, în aplicarea art. 7 din acelaşi act normativ, a declarat de utilitate publică terenul în litigiu după ce în prealabil a fost efectuată cercetarea prealabilă.
La data emiterii hotărârii erau în vigoare dispoziţiile Legii nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, care, prin art. 21 s-a prevăzut în mod expres că soluţionarea cererilor de expropriere este de competenţa tribunalului judeţean sau a Tribunalului Municipiului Bucureşti, în raza căruia este situat imobilul propus pentru expropriere.
Împotriva hotărârii mai sus menţionată, pârâtul C.I. a formulat întâmpinare care a fost respinsă prin decizia din 11 octombrie 2007 a Comisiei pentru soluţionarea întâmpinărilor.
Din chiar susţinerile pârâtului C.I. rezultă că împotriva acestei decizii, acesta a formulat contestaţie, ce i-a fost respinsă conform sentinţei civile nr. 1644 din 14 aprilie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia contencios administrativ.
Ulterior soluţionării contestaţiei prin respingere, la data de 28 octombrie 2009, reclamantul a intentat acţiune pentru a se dispune exproprierea de către instanţa de judecată, în temeiul art. 21 alin. (2) din Legea nr. 33/1994, conform cu care „Tribunalul va fi sesizat de expropriator pentru a se pronunţa cu privire la expropriere, sau dacă această cale de atac a fost respinsă în condiţiile art. 18-20”.
De evidenţiat este faptul că la data introducerii acţiunii, în temeiul textelor de lege sus-citate, în lipsa unei hotărâri judecătoreşti, şi în condiţiile respingerii contestaţiei de către pârât, exproprierea terenului din litigiu nu s-a produs.
Prin urmare, critica potrivit căreia exproprierea terenului în litigiu, s-a produs în anul 2007, este neîntemeiată.
Legea nr. 33/1994 a suferit modificări implicite prin Legea nr. 198/2004 privind unele măsuri prealabile lucrărilor de construcţie autostrăzi şi drumuri naţionale care, la rândul ei, a suferit modificări prin Legea nr. 184/2008, O.U.G. nr. 228/2008 şi Legea nr. 35/2009.
Prin Legea nr. 198/2004 completată şi modificată în modalitatea arătată, s-a schimbat competenţa organului îndrituit să dispună asupra exproprierii, în sensul că autoritatea administrativă centrală sau cea locală dispune de expropriere şi nu instanţa de judecată.
În aplicarea acestei legi, pe parcursul judecăţii cauzei, Guvernul României a publicat H.G. nr. 592/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietate privată situate pe amplasamentul lucrării de interes local, „Supralărgirea străzii”, prin care s-a aprobat declanşarea procedurilor de expropriere, inclusiv a imobilului în litigiu.
Din momentul mai sus menţionat, în baza Legii nr. 198/2004, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 35/2009, s-a produs exproprierea imobilului în litigiu.
De menţionat este faptul că procedura exproprierii nu s-a consumat înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 198/2004, modificată şi republicată, în forma publicată în M. Of. la data de 20 martie 2009, ci la data din 25 iunie 2010, când s-a publicat în M. Of. H.G. nr. 592/2010 privind declanşarea procedurilor de expropriere pentru cauză de utilitate publică a imobilelor proprietatea privată situate pe amplasamentul lucrării de interes public local „Supralărgire stradă” prin care s-a dispus exproprierea imobilului din litigiu.
A proceda altfel, ar însemna încălcarea principiului aplicării imediate a legii noi, în raporturile juridice ale căror efecte nu s-au produs până la data intrării în vigoare a acesteia şi a permite ultraactivitatea legii vechi.
Or, la data de 25 iunie 2010 când s-a produs exproprierea, pârâtul-recurent C.I. nu mai era proprietarul imobilului în litigiu pentru a putea pretinde vreo despăgubire pentru expropriere.
Acest lucru cu atât mai mult cu cât prin sentinţa civilă nr. 2679 din 20 februarie 2007 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti a fost declarată desfăcută căsătoria dintre recurent şi pârâta C.I.A.
De asemenea, prin sentinţa civilă nr. 10772 din 06 octombrie 2009 a Judecătoriei Sector 1 Bucureşti, s-a luat act de tranzacţia privind partajul bunurilor comune, intervenit între cei doi foşti soţi, iar întreaga suprafaţă de 1.633 m.p. teren situat în municipiul Bucureşti, incluzând şi terenul expropriat, a fost cuprins în lotul pârâtei C.I.A.
Prin urmare, instanţa de apel în mod judicios a reţinut că la data producerii exproprierii, 25 iunie 2010, recurentul-pârât nu mai avea niciun drept asupra terenului în litigiu, precum şi asupra creanţei rezultată din expropriere.
Titulara despăgubiri este numai pârâta C.I.A. care s-a declarat de acord cu exproprierea şi despăgubirea acordată.
Faţă de cele reţinute, se va respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C.I. împotriva deciziei nr. 582/A din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Irevocabilă.
Pronunţaţii şedinţă publică, astăzi 29 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3842/2012. Civil. Legea 10/2001. Pretenţii.... | ICCJ. Decizia nr. 3849/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
