ICCJ. Decizia nr. 3983/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3983/2012
Dosar nr. 5634/1/2011
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 184 din 04 februarie 2010 a Tribunalului Maramureş, pronunţată în Dosarul nr. 5449/100/2008, a fost respinsă plângerea formulate de pârâtul M.D. împotriva dispoziţiei de respingere a notificării din 10 iunie 2008, emisă de Primarul Oraşului Borşa.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a stabilit în fapt că prin dispoziţia din 2008, emisă de Primarul Oraşului Borşa s-a respins ca tardivă notificarea depusă de M.D.
Raportat la data formulării notificării, 19 octombrie 2005, instanţa a constatat că în mod corect aceasta a fost respinsă ca tardiv formulată.
Apelul formulat de reclamant împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 231/A/2010, pronunţată de Curtea de Apel Cluj.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul M.D. criticând-o ca nelegală întrucât instanţa a interpretat greşit actul juridic dedus judecăţii, respectiv a calificat greşit natura notificării formulate, susţinând că aceasta a fost întemeiată pe dispoziţiile fondului funciar, iar prin Legea nr. 247/2005 persoanele îndreptăţite conform Legii nr. 18/1991 au fost repuse în termenul de formulare a cererilor.
Recurentul a mai criticat hotărârea instanţei de apel pentru că s-a acordat mai mult decât s-a cerut, fără a se argumenta această critică şi pentru că nu a motivat hotărârea în raport de probele administrate în cauză.
Prin decizia nr. 5666 din 01 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a fost respins ca nefondat recursul formulat de reclamantul M.D.
Pentru a hotărî astfel, instanţa supremă a reţinut că prin dispoziţia contestată, instanţa de apel a soluţionat exclusiv notificarea depusă de reclamant în baza Legii nr. 247/2005, invocându-se în mod expres dispoziţiile art. 21 din lege.
Că reclamantul a optat pentru procedura Legii nr. 10/2001 rezultă şi din faptul că a chemat în judecată Primarul Oraşului Borşa pentru a fi obligat la soluţionarea notificării, iar prin sentinţa civilă nr. 98/2008 a Tribunalului Maramureş s-a admis acţiunea şi a fost obligat pârâtul să soluţioneze notificările formulate de reclamant.
A mai reţinut instanţa supremă că notificarea formulată de reclamant prin care a solicitat despăgubiri pentru suprafaţa de 2.000 m.p., nu poate constitui o cerere având ca obiect Legea fondului funciar, avându-se în vedere obiectul litigiului şi temeiul juridic invocat de recurent.
În situaţia în care reclamantul ar fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 18/1991, trebuia să învestească Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
A reţinut ca nefondată şi critica referitoare la nemotivarea hotărârii.
La data de 04 iulie 2011, M.D. a formulat contestaţie în anulare împotriva deciziei civile nr. 5666 din 01 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând ca, în contradictoriu cu Primăria Oraşului Borşa, să se desfiinţeze decizia atacată, cu consecinţa rejudecării recursului.
S-a susţinut, în esenţă, că instanţa de recurs a omis să cerceteze unul din motivele de casare, întrucât hotărârea pronunţată de Curtea de Apel Cluj s-a dat cu încălcarea competenţei instanţe, respectiv a Judecătoriei Vişeul de Sus, obiectul acţiunii fiind Legea nr. 18/1991, modificată prin Legea nr. 247/2005, şi nu Legea nr. 10/2001.
Contestatorul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ.
Contestaţia în anulare a deciziei civile nr. 5666 din 01 iulie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie este nefondată.
Deşi se invocă dispoziţiile art. 317-321 C. proc. civ., în speţă sunt incidente prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., contestatorul invocând faptul că instanţa supremă a omis cercetarea motivului de recurs vizând competenţa de soluţionare a cauzei.
Or, din considerentele deciziei atacate rezultă că instanţa supremă a analizat această critică, iar motivarea răspunde problemei invocate de contestator.
Astfel, s-a reţinut că reclamantul a optat pentru procedura Legii nr. 10/2001, chemând în judecată Primăria Oraşului Borşa, sens în care a fost pronunţată sentinţa civilă nr. 98/2008 a Tribunalului Maramureş, prin care pârâtul a fost obligat să soluţioneze notificările formulate de reclamant.
În situaţia în care reclamantul ar fi formulat cererea în temeiul Legii nr. 18/1991, ar fi trebuit să învestească Comisia locală de aplicare a Legii nr. 18/1991.
Aşa fiind, este evident că instanţa de recurs a analizat motivul de recurs invocat de către contestator, astfel încât contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D. va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge contestaţia în anulare formulată de contestatorul M.D. împotriva deciziei civile nr. 5666 din 01 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3977/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 3984/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
