ICCJ. Decizia nr. 3977/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3977/2012
Dosar nr. 244/108/2008*
Şedinţa publică din 31 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la Tribunalul Arad în data de 30 ianuarie 2008, reclamantul O.R.G. a chemat în judecată pe pârâtul Penitenciarul Arad solicitând obligarea acestuia la plata sumei de 1.000.000 RON despăgubiri ca urmare a faptului că a fost supus la rele tratamente, respectiv a fost repartizat într-o cameră de maximă siguranţă, care nu este conformă cu legislaţia în vigoare şi nu are aerisire corespunzătoare. Reclamantul a mai arătat că este discriminat faţă de alţi deţinuţi, care au ieşit la muncă, iar gardienii au o conduită neregulamentară, fiind supus unui tratament jignitor, inuman şi degradant.
După un prim ciclu procesual, în rejudecare, Tribunalul Arad, prin sentinţa civilă nr. 830 din 02 decembrie 2010, a respins acţiunea.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul a formulat apel, respins prin decizia nr. 181 A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
împotriva acestei decizii reclamantul a formulat recurs, fără a indica motivele potrivit dispoziţiilor art. 304 C. proc. civ.
În critici se susţine că instanţa nu a cercetat probele pe care reclamantul le-a propus şi nu a respectat normele europene. S-a mai arătat că Penitenciarul Arad este singurul penitenciar din ţară care nu a desfiinţat grilajul din camerele de maximă siguranţă, deşi există o hotărâre judecătorească în acest sens.
La termenul de azi, Înalta Curte a invocat excepţia nulităţii recursului, dat fiind că susţinerile recurentului din motivarea căii de atac nu pot fi încadrate în cazurile de modificare ori casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., reţinând cauza spre soluţionare pe acest aspect.
Faţă de excepţia invocată din oficiu, Înalta Curte apreciază că este întemeiată şi o va admite ca atare, pentru următoarele considerente:
Conform art. 306 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., neîncadrarea motivelor de recurs în vreunul dintre cazurile prevăzute de art. 304 C. proc. civ., conduce la nulitatea recursului.
Faţă de cele expuse, Înalta Curte constată că susţinerile recurentului nu reprezintă critici de nelegalitate a deciziei atacate şi nu este posibilă încadrarea lor în vreunul din cazurile de modificare sau casare prevăzute de art. 304 C. proc. civ., prin raportare la decizia recurată.
Potrivit art. 306 alin. (1) C. proc. civ., recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazurilor prevăzute de alin. (2) al aceluiaşi text, respectiv când există motive de ordine publică ce pot fi invocate din oficiu de instanţa de recurs, ceea ce în speţă nu este cazul.
În aceste condiţii, operează sancţiunea nulităţii recursului reglementată de art. 306 alin. (1) C. proc. civ. şi, în consecinţă, Înalta Curte va constata nul recursul, admiţând excepţia cu acest obiect, invocată din oficiu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamantul O.R.G. împotriva deciziei civile nr. 818 A din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3976/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 3983/2012. Civil. Legea 10/2001. Contestaţie... → |
|---|
