ICCJ. Decizia nr. 399/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 399/2012
Dosar nr. 4801/30/2009
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010, Tribunalul Timiş, secţia civilă, a admis plângerea reclamantului Ş.P., în contradictoriu cu pârâta Primăria Oraşului Sânnicolau Mare, prin Primar şi în consecinţă:
A anulat dispoziţia nr. 1049 din 16 septembrie 2009 emisă de Primarul oraşului Sânnicolau Mare şi a obligat emitentul să statueze asupra notificărilor nr. 275 din 17 august 2001 şi nr. 471 din 8 noiembrie 2001, prin care notificatorul Ş.P. a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, înscris în CF Sânnicolau Mare, după autorul K.E., în coordonatele alin. (2), (3), (4) şi (5) ale art. 20 din Legea nr. 10/2001, cu observarea riguroasă a textului interpretativ, înscris în pct. 1, 4, lit. b) din normele metodologice aprobate prin H.G. nr. 250 din 7 martie 2007 cu consecinţa emiterii unei noi dispoziţii, în condiţiile configurate de Legea nr. 10/2001, art. 25 şi 26, constatând că imobilul a fost preluat în patrimoniul statului fără titlu legal, iar petiţionarul legitimează vocaţia de a accede la beneficiul Legii nr. 10/2001.
A respins plângerea petentului P.K.I., cu domiciliul procedural ales în Bucureşti, Bd. Aviatorilor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, următoarele considerente:
Dispoziţia de respingere a notificării nr. 1049 din 16 iunie 2009 emisă de Primarul Oraşului Sânnicolau Mare s-a datorat faptului că petentul Ş.P. nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii prevăzute de Legea nr. 10/2001 şi nici a dreptului de proprietate pretins şi revendicat, după autorul K.E., contestatorul P.K.I., nefiind parte în notificările menţionate, demersul său juridic formând obiectul unui alt dosar.
În faţa instanţei, petentul a completat dosarul, în sensul că, a făcut dovada redobândirii cetăţeniei române, conform certificatului constatator din 30 iulie 2009 eliberat de Consulatul General al României din Munchen, a dreptului de proprietate tabular asupra cotei de 3/8 din imobilul în litigiu, conform extrasului CF Sânnicolau Mare, certificatul suplimentar din 26 octombrie 1996, asupra imobilului întreg de sub nr. de ordine A 1.1., înscris ca drept de moştenire în favoarea lui: K.E. 2/8 părţi, Ş.P. - F. 3/8 părţi şi P.C. - 3/8 părţi, dreptul de proprietate al statului dobândit în baza Decretului nr. 712/1966 asupra porţiunii de 1465/3453 din imobilul menţionat fiind înscris în cartea funciară la 11 noiembrie 1996, iar la decesul lui K.E., intervenit la 14 martie 1973, Ş.P.F. moşteneşte cota de 1/8 părţi din apartamentul 1 cu 4100/5887 părţi comune din cota de proprietate de 2/8 părţi a defunctei.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâtul Oraşul Sânnicolau Mare prin Primar, întrucât instanţa de fond a analizat greşit documentaţia depusă la dosar, deoarece imobilul în litigiu a fost înstrăinat parţial de către notificatori, aşa cum reiese din extrasul CF in extenso, apartamentul nr. 1 şi nr. 2 fiind cumpărat de B.I. şi B.E. în anul 1974, pentru ca în anul 1989 acest imobil să fie demolat.
Cât priveşte partea din imobil care a intrat în proprietatea statului în baza sentinţei civile nr. 3913 din 18 septembrie 1969 a Judecătoriei Timişoara respectiv nr. 2280 - 2281/6 în suprafaţa de 1465 m.p., acest imobil a fost notificat şi se poate pune în discuţie preluarea abuzivă.
Prin decizia civilă nr. 926 din 1 iunie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Timişoara, secţia civilă, a fost respins apelul declarat de pârâtul Oraşul Sânnicolau Mare împotriva sentinţei civile nr. 2454/ PI din 4 octombrie 2010 a Tribunalului Timiş.
Pentru a decide astfel, curtea de apel a reţinut că, aşa cum rezultă din înscrisurile din CF Sânnicolau Mare, de sub B 9, 10 şi 1, parcela în suprafaţă de 1465 m.p., proprietatea numitei K.E. şi a intimaţilor Ş.P. şi P.C., a fost trecută în proprietatea statului în baza sentinţei civile nr. 3913/1969 a Judecătoriei Timişoara, pronunţată în temeiul Decretului nr. 218/1960 şi a Decretului nr. 712/1966, această parcelă fiind transformată în CF Sânnicolau Mare.
În ceea ce priveşte imobilele construcţii şi terenul aferent, curtea a reţinut că, potrivit extrasului CF Sânnicolau Mare, apartamentul nr. 2 şi terenul în suprafaţă de 1787 m.p., din totalul de 5877 m.p. (părţi comune) au fost cumpărate de A.S. şi A.V. (B 4, 5), iar cota de 7/8 din apartamentul nr. 1, împreună cu 4.100 m.p. teren din totalul de 5877 m.p., (părţi comune) au fost cumpărate de B.I. şi soţia B.E. (B 2, 3, 6), reclamantul - intimat Ş.P. înstrăinând întreaga cotă de 4/8 părţi ce îi aparţinea din apartamentul nr. 1, astfel că nu este îndreptăţit la despăgubiri pentru aceste imobile.
În virtutea acestor considerente, curtea a apreciat că soluţia primei instanţe, prin care a fost anulată dispoziţia de respingere a notificărilor este temeinică şi legală.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâta Primăria Oraşului Sânnicolau Mare prin Primar invocând următoarele critici de nelegalitate.
Din analiza cărţilor funciare rezultă că, în anul 1970, imobilul situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor nr. 1 identificat în CF a fost dezmembrat în trei parcele din care:
- 2280 - 2281/1 în suprafaţă de 820 m.p., proprietatea lui K.E., Ş.P. şi P.C.;
- 2280 - 2281/1 în suprafaţă de 1.465 m.p., trecută în proprietatea statului, înscriindu-se în CF;
- 2280 - 2281/3 în suprafaţa de 1.171 m.p. proprietatea lui K.E., Ş.P. şi P.C.
În anul 1972 imobilele din topurile 2280 - 2281/1 şi 2280 - 2281/3 - proprietatea lui K.E., Ş.P. şi P.C. se transcriu în CF şi tot în acelaşi sens, imobilele se apartamentează, formându-se două apartamente, ambele proprietatea numiţilor K.E. 2/8, Ş.P. 3/8 şi P.C. 3/8.
În anul 1972, apartamentul nr. 2 este înstrăinat către A.I. şi A.V., iar în anul 1974 contestatorii înstrăinează apartamentul nr. 2 familiei B.I. şi B.E.
A mai susţinut recurenta - pârâtă că, intimaţii - reclamanţi nu pot solicita decât cota de proprietate de pe imobilul înscris în CF în suprafaţă de 1.465 m.p., ce i-a fost preluată abuziv de către stat, restul proprietăţii fiind înstrăinate de către intimaţii - reclamanţi.
Că deşi atât prima instanţă cât şi cea de apel au reţinut aspectele mai sus menţionate au preferat să admită plângerea şi să dispună obligarea Primăriei să emită o nouă dispoziţie fără a preciza că trebuie să facă referire doar la CF şi nu la întregul imobil.
În raport cu cele expuse, recurenta - pârâtă a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate şi în rejudecare să se dispună conform cu cele arătate.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul declarat în cauză urmează a fi admis pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Prin notificările înregistrate sub nr. 275 din 17 august 2001 şi nr. 471 din 8 noiembrie 2001, Ş.P., fost proprietar şi actual moştenitor după defuncta sa mamă K.E., a solicitat restituirea în natură a imobilului situat în Sânnicolau Mare, str. Panselelor, compus din intravilan şi construcţii cu destinaţie de locuinţă, înscris în CF Sânnicolau Mare.
Valoarea estimată a imobilului (construcţie şi terenul aferent) este de 250.000.000 lei, notificatorul precizând că nu au fost acordate despăgubiri la preluarea imobilului.
Prin dispoziţia nr. 1049 din 16 iunie 2009 emisă de Primarul oraşului Sânnicolau Mare au fost respinse notificările nr. 275 din 17 august 2001 şi nr. 471 din 8 noiembrie 2001 formulate de Ş.P. pentru că notificatorul nu a făcut dovada calităţii de persoană îndreptăţită la măsuri reparatorii conferite de Legea nr. 10/2001 şi nici a dreptului de proprietate pretins şi revendicat după autorul K.E.
Pe parcursul soluţionării cauzei Ş.P. prin apărător a făcut o serie de precizări cu privire la imobilul în litigiu.
Astfel s-a susţinut că, proprietatea asupra imobilului din Sânnicolau Mare, str. Panselelor este consemnată în CF filele 41 - 46 precum şi CF filele 62 - 63, în discuţie rămânând doar suprafaţa de 1.465 m.p.
Din actele aflate la dosar, rezultă că, imobilele din CF se apartamentează în două proprietăţi, una fiind înstrăinată către A.I. şi A.V. iar cea de a doua fiind înstrăinate familiei B.I. şi B.E., aspect recunoscut şi de către reclamantul Ş.P. prin apărător.
În aceste condiţii, instanţa avea obligaţia de a stabili proprietatea ce i-a fost preluată abuziv notificatorului şi pentru care urmează a se emite o nouă dispoziţie.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Sânnicolau Mare prin Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Va casa decizia atacată şi va trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
În rejudecare, va proceda conform celor mai sus expuse.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâta Primăria Oraşului Sânicolau Mare prin Primar împotriva deciziei civile nr. 926 din 1 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3985/2012. Civil. Acordare personalitate... | ICCJ. Decizia nr. 3995/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
