ICCJ. Decizia nr. 3996/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 3996/2012

Dosar nr. 46301/3/2011

Şedinţa din camera de consiliu de la 31 mai 2012

Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 24 februarie 2011 la Tribunalul Suceava, reclamanţii G.G., C.S., D.G., P.F., T.I., U.M. şi B.G. au solicitat, în contradictoriu cu Ministerul Administraţiei şi Internelor - Casa sectorială de pensii, anularea deciziilor de recalculare a pensiilor, menţinerea deciziilor emise în temeiul Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale. Obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii (respectiv pensia stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi cea stabilită conform Legii nr. 119/2010), cu cheltuieli de judecată. În subsidiar a fost contestat cuantumul pensiilor stabilite în urma recalculării.

Prin sentinţa civilă nr. 783 din 14 aprilie 2011, Tribunalul Suceava a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că art. 156 teza a II-a din Legea nr. 19/2000 prevede că cererile îndreptate împotriva caselor de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul/sediul pârâtul.

Pensiile reclamanţilor au fost stabilite iniţial în baza Legii nr. 164/2001, fiind contestate deciziile de recalculare a pensiilor emise în baza Legii nr. 119/2010.

Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 3143 din 03 aprilie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Suceava şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.

În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că pentru stabilirea competenţei teritoriale va fi avută în vedere legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, respectiv Legea nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, care a modificat norma de competenţă reglementată prin art. 156 din Legea nr. 19/2000, abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi Curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava, pentru considerentele ce succed:

În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.

Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei (deciziilor) a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.

Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 24 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.

(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”

Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.

Trebuie precizat, totodată, că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.

În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.

Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanţii îşi au domiciliul în judeţul Suceava competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Suceava.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Suceava.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3996/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond