ICCJ. Decizia nr. 3997/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 3997/2012
Dosar nr. 54459/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 31 mai 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 10 februarie 2011 la Tribunalul Bacău, reclamanţii V.G., A.C., S.C., T.V., V.I., S.D., N.A., A.E., D.A., A.V., L.V., R.C., M.P., G.A., C.D., D.R., B.C., L.I., B.I., G.L., F.V., M.G., P.A., D.C., C.D., I.I., L.A., R.C., C.A. şi G.S. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Apărării Naţionale - Casa de pensii: anularea deciziilor de recalculare a pensiilor emise de pârât, menţinerea deciziilor de pensionare emise în temeiul dispoziţiilor Legii nr. 164/2001, obligarea pârâtului la plata diferenţei dintre pensia de serviciu stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi pensia recalculată conform Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 710/2010 de la data de 01 ianuarie 2011 şi până la repunerea în plată a pensiei iniţiale, obligarea pârâtului la plata dobânzii legale aferentă sumelor reprezentând diferenţa dintre cele două decizii (stabilită conform Legii nr. 164/2001 şi conform Legii nr. 119/2010), cu cheltuieli de judecată. În subsidiar s-a contestat cuantumul pensiei stabilite în urma recalculării.
Prin sentinţa civilă nr. 1004 din 06 iunie 2011 Tribunalul Bacău, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a pricinii în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa a reţinut că potrivit art. 7 din Legea nr. 119/2010 procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit Legii nr. 119/2010 este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000.
Conform art. 156 din Legea nr. 156/2000, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul reclamantul, iar celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul pârâtul.
Decizia este emisă de Ministerul Apărării Naţionale şi raportat la art. 156 din Legea nr. 19/2000 competenţa revine instanţei de la sediul pârâtului - Tribunalul Bucureşti.
Este adevărat că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată de Legea nr. 263/2010, însă competenţa soluţionării contestaţiilor la Legea nr. 119/2010 a fost stabilită printr-o normă de trimitere din această lege, a cărei aplicabilitate subzistă.
Astfel învestit, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, prin sentinţa civilă nr. 2058 din 02 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a acestei instanţe, invocată din oficiu, a declinat competenţa în favoarea Tribunalului Bacău şi, constatând ivit conflictul negativ de competenţă, a trimis cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivarea soluţiei sale, Tribunalul Bucureşti a reţinut că, având în vedere obiectul cererii de chemare în judecată, se pune problema legii aplicabile referitoare la instanţa competentă teritorial a o soluţiona, dat fiind că în timp au existat reglementări diferite.
S-a reţinut că Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
În acelaşi timp, art. 7 din Legea nr. 119/2010 arată că: „(1) Procedura de stabilire, plată, suspendare, recalculare, încetare şi contestare a pensiilor recalculate potrivit prezentei legi este cea prevăzută de Legea nr. 19/2000, cu modificările şi completările ulterioare (...)”.
Decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 31 decembrie 2010 în baza Legii nr. 119/2010.
Legea nr. 19/2000 a fost abrogată la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 - la 01 ianuarie 2011 - astfel că suntem în situaţia în care Legea nr. 119/2010 face trimitere la o lege care s-a abrogat şi s-a pus problema în ce măsură aceasta mai poate să impună competenţa teritorială absolută la sediul pârâtului.
Normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare potrivit dispoziţiilor art. 725 C. proc. civ., iar Legea nr. 19/2000 şi Legea nr. 263/2010 sunt legi speciale, cu privire la normele de procedură, raportate la C. proc. civ.
Legea nr. 119/2010 nu face trimitere la dispoziţiile C. proc. civ., dar acesta reprezintă legea generală în materie de procedură, astfel că prin analogie se poate interpreta că şi în cazul în care o lege specială trimite la o normă de procedură abrogată, competenţa fiind o normă de procedură, atunci acel text trebuie interpretat că face trimitere la norma specială de procedură din noua lege care a înlocuit vechea procedură.
O lege abrogată nu poate ultraactiva pentru a impune o competenţă diferită de cea stabilită de noua lege, ale cărei norme de procedură trebuie să fie de imediată aplicare, prin respectarea normelor de procedură în vigoare la momentul judecăţii.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, legal învestită cu soluţionarea conflictului negativ de competenţă ivit între două instanţe, care nu se găsesc în circumscripţia aceleiaşi curţi de apel - în conformitate cu art. 22 alin. (3) C. proc. civ. - stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, pentru considerentele ce succed:
În stabilirea instanţei competentă teritorial să soluţioneze prezenta cauză este necesar a se stabili care sunt dispoziţiile legale aplicabile, în raport de momentul introducerii acţiunii şi nu de cel al emiterii deciziei de recalculare a pensiei.
Astfel, este adevărat că art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei (deciziilor) a cărei anulare se solicită, prevedea că cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii, se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri adresându-se instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul, însă prin noile reglementări, cuprinse în art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, care au intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2011, dispoziţiile Legii nr. 19/2000 au fost abrogate expres.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, respectiv 10 februarie 2011, erau în vigoare prevederile art. 154 din Legea nr. 263/2010, conform cărora „(1) Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.
(2) Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea în raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare atât de la dispoziţiile alin. (2) al textului de lege menţionat, cât şi de la cele ale dreptului comun.
Trebuie precizat, totodată, că faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, structuri care au fost desfiinţate şi ale căror atribuţii, potrivit art. 135 din lege, sunt stabilite prin hotărâre de Guvern.
În ceea ce priveşte aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010 unei acţiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care priveşte o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 119/2010, se reţine că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie, dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege.
Faţă de considerentele expuse, având în vedere că reclamanţii îşi au domiciliul în judeţul Bacău, competenţa soluţionării acţiunii formulată de acesta revine Tribunalului Bacău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 31 mai 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3996/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 3998/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
