ICCJ. Decizia nr. 401/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 401/2012
Dosar nr. 6122/2/2010
Şedinţa publică din 26 ianuarie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Reclamantele R.F.C. şi P.P. au chemat în judecată la 11 ianuarie 2008 pe pârâţii Instituţia Prefectului judeţului Teleorman, Primăria Municipiului Alexandria şi Ministerul Justiţiei, solicitând obligarea acestora la emiterea deciziei/ dispoziţiei prin care să se pronunţe asupra notificării privitoare la imobilul situat în Alexandria, str. Independenţei şi str. Gh. Doja, precum şi la plata unei amenzi civile în favoarea statului şi cuantumul maxim permis de lege pentru fiecare zi de întârziere.
În motivarea cererii, întemeiată pe dispoziţiile art. 23 şi urm. din Legea nr. 10/2001, reclamantele au susţinut că în anul 1932, M.D.N.C. a cumpărat prin contract autentificat, un teren de 7,50m./ 18,40 m., situat în Alexandria, str. Căpitan Popovici (denumită mai târziu str. Gh. Doja), precum şi magazia de cereale amplasată pe acest teren.
În anul 1950, imobilul din str. Gh. Doja a fost preluat de Baza de Recepţionare Alexandria, iar ulterior preluării abuzive, magazia de cereale a fost demolată, iar pe teren s-a edificat clădirea în care funcţionează Tribunalul Teleorman, Judecătoria Alexandria şi Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman.
Tribunalul Teleorman, secţia civilă, prin încheierea din 12 mai 2008 a admis excepţia invocată de Ministerul Economiei şi Finanţelor, Instituţia Prefectului Judeţului Teleorman şi Primăria Municipiului Alexandria şi a constatat că aceste pârâte nu au calitate procesuală pasivă, iar apoi, prin sentinţa nr. 117 din 29 septembrie 2008, a admis acţiunea faţă de pârâtul Ministerul Justiţiei şi a dispus acordarea de despăgubiri, în temeiul şi condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, pentru terenul de 506 mp şi magazia de cereale situate în Alexandria, str. Gh. Doja.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că singurul potenţial deţinător al imobilului în litigiu este Ministerul Justiţiei, astfel că niciuna dintre celelalte trei instituţii pârâte nu are calitate procesuală pasivă.
Prin decizia nr. 225 din 25 martie 2009, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins ca nefondat apelul, cu motivarea că potrivit înscrisurilor depuse la dosar (decizia nr. 62/1960, raportul de la fila 68) şi martorilor audiaţi în cauză, adresa actuală a imobilului în litigiu este str. Gh. Doja, menţionată de reclamante în precizările prin care au renunţat la măsuri reparatorii pentru terenul din str. Gh. Doja, preluat abuziv de la alţi proprietari.
Pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti a declarat recurs, prin care a solicitat modificarea ultimei hotărâri, în sensul admiterii apelului, desfiinţării sentinţei şi respingerii acţiunii.
Prin decizia nr. 286 din 21 ianuarie 2010 Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a admis recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti împotriva deciziei civile nr. 225 din 25 martie 2009 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a casat decizia atacată şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Pentru a hotărî astfel, Înalta Curte a reţinut că, în notificare, în cererea de chemare în judecată şi prin precizările din 5 mai 2008, reclamantele au indicat adrese diferite ale imobilului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, referindu-se succesiv la str. Gh. Doja (în prezent str. Independenţei), str. Independenţei şi str. Gh. Doja şi, respectiv, str. Gh. Doja.
Înalta Curte a reţinut că două secţii ale Tribunalului Teleorman (civilă şi penală) îşi au sediul în str. Independenţei şi că terenul din str. Gh. Doja, unde se află clădirea ce adăposteşte sediul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman şi Parchetului de pe lângă Judecătoria Alexandria, a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 de la o persoană fără nici o legătură cu reclamantele, ai cărei moştenitori sunt menţionaţi în raportul cu propuneri de măsuri reparatorii în echivalent întocmit la 12 februarie 2007 de Comisia de analiză a notificărilor constituită la nivelul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie;
Din schiţa întocmită de reclamante şi inclusă în precizările formulate la 5 mai 2008 rezultă că între terenul amplasat în str. Gh. Doja (pentru care se solicită măsuri reparatorii) şi intersecţia cu str. Independenţei se află două terenuri ce aparţin altor persoane.
De asemenea, Înalta Curte a reţinut că aceste date contradictorii duc la concluzia că deţinerea de către pârâtul recurent a terenului la care fac referire intimatele reclamante este incertă.
Înalta Curte a admis recursul şi a casat hotărârea atacată, trimiţând cauza spre rejudecare, la aceeaşi instanţă de apel, care va administra probe noi, pentru stabilirea entităţii deţinătoare a terenului preluat abuziv de la autorii reclamantelor şi cu ocazia rejudecării se va pune în discuţia părţilor şi eventuala incidenţă a art. 32 din Legea nr. 10/2001 în referire la magazia de cereale demolată.
Curtea, rejudecând apelul, conform indicaţiilor deciziei de casare, a dispus completarea probatoriului cu înscrisuri şi a pus în vedere intimaţilor reclamanţi să depună note de precizări, cu privire la adresa terenului pentru care solicită măsuri reparatorii în echivalent, având în vedere criticile pârâtului Ministerului Justiţiei, cu privire la adresele succesive pentru care s-au solicitat măsuri reparatorii şi în acest sens, a fost depusă precizare de către aceştia la data de 10 noiembrie 2010, şi au arătat că terenul pentru care solicită despăgubiri băneşti în baza Legii nr. 10/2001 este situat în Municipiul Alexandria, fostă str. Cpt. Nicolae Popovici, şi ulterior, a dobândit numele de Gheorghe Doja, păstrat şi în prezent, fiind menţinut acelaşi.
Intimaţii au precizat că terenul în litigiu are o suprafaţă de 506 mp şi a fost proprietatea autorilor intimaţilor conform actului de vânzare transcris la tribunalul Teleorman prin procesul verbal şi a fost trecut în proprietatea statului, conform deciziei nr. 62 din 04 august 1960 în temeiul H.G. nr. 1068 din 25 iulie 1960 ce a completat listele Decretului nr. 92/1950.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, prin decizia nr. 89 din 2 februarie 2011 a respins apelul ca nefondat.
În considerentele deciziei s-a reţinut că, în ceea ce priveşte clarificarea aspectelor menţionate în decizia de casare, cu privire la faptul că terenul din str. Gh. Doja a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974, acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. Gh. Doja, iar terenul de la această adresă, a fost naţionalizat în anul 1960, astfel cum s-a arătat din analiza adreselor menţionate.
Din înscrisurile completatoare menţionate în prezenta cauză, rezultă că pe terenul de pe str. Gh. Doja din Alexandria se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, teren ce reprezintă domeniul public al statului, iar construcţiile ce se aflau pe acest teren la momentul naţionalizării, în anul 1960, au fost desfiinţate pentru realizarea obiectivului sediu procuratură şi tribunal.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că intimatele-reclamante din prezenta cauză sunt succesoarele defuncţilor M. şi D.C., care au fost proprietarii imobilului din str. Gh. Doja, Alexandria.
În ceea ce priveşte prevederile art. 32 din Legea nr. 10/2001, astfel cum a dispus decizia de casare, Curtea constată că această cauză a fost trimisă spre rejudecare la aceeaşi instanţă, adică la Curtea de Apel Bucureşti care este instanţă de apel, iar în această fază procesuală, nu poate fi schimbată calitatea părţilor, fiind incidente prevederile art. 294 C. proc. civ.
În ceea ce priveşte cadrul procesual şi calitatea părţilor, acesta se stabileşte în faţa primei instanţe, în speţă, apărările apelantului pârât cu privire la cadrul procesual, trebuiau evocate în faţa fondului, cadrul procesual neputând fi stabilit în apel.
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs pârâtul Ministerul Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti invocând incidenţa dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Recurenta critică hotărârea sub următoarele aspecte:
- Din înscrisurile administrate în rejudecare rezultă că pe terenul situat în strada Gh. Doja din Alexandria se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman, iar construcţiile ce se aflau pe acest teren la momentul naţionalizării, în anul 1960 au fost desfiinţate. Obiectul cererii de chemare în judecată în reprezintă despăgubiri pentru terenul amplasat în str. Gh. Doja şi nu la (în prezent str. Independenţei).
- S-a stabilit că pârâtul Ministerul Justiţiei nu este unitate deţinătoare şi cu toate acestea a fost obligată să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri, astfel că în mod nelegal nu s-a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive.
- Nu s-a făcut dovada faptului că imobilul situat în str. Căpitan Nicolae Popovici cu vecinătăţile identificate în actul de proprietate contract de vânzare-cumpărare transcris în registrul de transcripţiuni al Tribunalului Teleorman la nr. 2007 din 28 martie 1932 este acelaşi cu cel situat în str. Independenţei.
- Acţiunea a fost admisă în mod greşit în contradictoriu cu Ministerul Justiţiei, de vreme ce la adresa pentru care s-au acordat despăgubiri str. Gheorghe Doja se află sediul unor unităţi de parchet în raport de care nu poate apărea ca deţinător Ministerul Justiţiei. Notificarea petenţilor privea clar imobilul situat în str. Gheorghe Doja în prezent str. Independenţei pe care s-a construit Tribunalul Teleorman.
Examinând criticile formulate prin intermediul cererii de recurs se constată fondat recursul în considerentele celor ce succed:
Primul ciclu procesual, parcurs de prezentul demers judiciar, s-a finalizat prin pronunţarea, în recurs, a deciziei de casare nr. 286 din 21 ianuarie 2010 potrivit cu care cauza a fost trimisă spre rejudecare la instanţa de apel.
În considerentele deciziei de casare s-a reţinut că, există date contradictorii privitor la situaţia juridică a imobilului pentru care se solicită despăgubiri, iar calificarea acestui aspect este esenţială pentru stabilirea entităţii atribuite să soluţioneze notificarea şi implicit a măsurilor reparatorii adecvate.
În rejudecare, instanţa a admis doar proba cu înscrisuri şi a constatat că terenul din str. Gheorghe Doja a fost expropriat prin Decretul nr. 265/1974 şi că acesta nu face obiectul prezentei cereri de chemare în judecată, deoarece s-au cerut măsuri reparatorii prin echivalent pentru imobilul situat în str. Gheorghe Doja, iar terenul de la această adresă a fost naţionalizat în anul 1960. Se reţine în continuare că, pe terenul din str. Gheorghe Doja se află în prezent imobilul Parchetului de pe lângă Tribunalul Teleorman dar obligă pârâtul Ministerul Justiţiei să emită dispoziţie prin care să propună acordarea de despăgubiri.
Având în vedere constatările instanţei de rejudecare, este cert că împrejurările de fapt nu au fost pe deplin stabilite aşa cum s-a dispus prin decizia de casare.
În primul rând, aşa cum bine se susţine prin motivele de recurs, nu s-a clarificat dacă, imobilul din actul de proprietate (contract de vânzare-cumpărare transcris din 28 martie 1932) este acelaşi cu imobilul situat în str. Independenţei. Tot pe această linie nu s-a clarificat neconcordanţa existentă între notificare, prin care se solicită „despăgubiri pentru imobilul situat în fosta stradă Căpitan Nicolae Popovici, apoi strada Gheorghe Doja în prezent str. Independenţei, pe care s-a construit Tribunalul Teleorman şi cererea de chemare în judecată, prin care se solicită acordarea despăgubirilor pentru terenul şi magazia de cereale situate în Municipiul Alexandria, str. Independenţei şi str. Gh. Doja.
Constatările instanţei de rejudecare prin care reţine că petenţii nu au solicitat despăgubirile pentru imobilul situat în str. Gh. Doja sunt neconforme cu realitatea, întrucât primul înscris care declanşează procedura administrativă prevăzută de Legea nr. 10/2001, îl constituie notificarea. În raport de conţinutul notificării se stabileşte unitatea deţinătoare a imobilului.
În cauză, petenţii solicitând prin notificare despăgubiri pentru imobilul situat în str. Gheorghe Doja pârâta Primăria Municipiului Alexandria a îndreptat notificarea către Ministerul Justiţiei şi Ministerul Public, iar acesta din urmă, deşi investit cu soluţionarea notificării nu a fost chemat în judecată.
Or, îndrumările deciziei de casare priveau aceste date contradictorii care trebuiau lămurite, şi în raport de acestea urma să se stabilească entitatea juridică deţinătoare a imobilului, cu precizarea că, notificarea a fost înaintată de Primăria Municipiului Alexandria, aşa cum rezultă din înscrisul aflat la fila 12 din dosar fond, atât Ministerului Justiţiei cât şi Ministerului Public.
În atare condiţii, sunt fondate motivele de recurs prin care se susţine că pârâtul Ministerul Justiţiei „deşi se reţine că nu este entitate deţinătoare”, este totuşi obligat să emită dispoziţie prin care să acorde despăgubiri petenţilor.
Îndrumările deciziei de casare nu au fost în sensul ca în rejudecare să se schimbe calitatea părţilor, ci de a se stabili prin administrarea de noi probe, care este imobilul litigios, situaţia juridică a acestuia, şi în funcţie de această stare de fapt care este unitatea deţinătoare a imobilului.
Ministerul Justiţiei a susţinut constant că este necesar a se stabili în mod cert locul situării imobilului litigios întrucât în raport de clarificarea acestui aspect se va stabili şi unitatea ce urmează a fi obligată la despăgubiri.
În atare condiţii, pentru clarificarea tuturor acestor aspecte ce vizează situaţia a fapt este necesară efectuarea unei expertize tehnice pentru identificarea imobilului în litigiu, expertiză care va avea în vedere toate înscrisurile depuse la dosar.
Aşadar, în raport de cele reţinute, Înalta Curte în baza art. 312 alin. (1) şi 313 C. proc. civ., va admite recursul, va casa hotărârea cu trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de pârâtul Ministerul Justiţiei împotriva deciziei civile nr. 89/ A din 2 februarie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV a civilă.
Casează decizia recurată şi trimite cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 26 ianuarie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4008/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 4014/2012. Civil. Despăgubiri Legea... → |
|---|
