ICCJ. Decizia nr. 4037/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4037/2012
Dosar nr. 72302/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu din 1 iunie 2012
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, sub nr. 548/112/2011, C.N., prin S.C.M.D.R.R. în contradictoriu cu intimaţii Ministerul Apărării Naţionale, Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale, a solicitat a se dispune anularea deciziei de recalculare a pensiei din 31 decembrie 2010 şi menţinerea deciziei din 21 iulie 2008 privind calcularea pensiei de serviciu, plata diferenţelor de pensie rezultate şi plata dobânzii legale, suspendarea efectelor deciziei atacate şi menţinerea în plată a cuantumului pensiei conform Legii nr. 164/2001 privind pensiile militare de stat, cu modificările şi completările ulterioare, cu cheltuieli de judecată.
Prin sentinţa civilă nr. 1855/F/2011, Tribunalul Bistriţa-Năsăud, secţia civilă, a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a hotărî în acest sens, instanţa a constatat că la momentul emiterii deciziei contestate în prezenta cauză (luna decembrie 2010) era în vigoare Legea nr. 19/2000, ale cărei dispoziţii şi-au produs efectele până la intrarea în vigoare a Legii 263/2010, respectiv 01 ianuarie 2011.
Din interpretarea normelor evocate, instanţa a concluzionat că litigiul fiind supus actului normativ sub imperiul căruia s-a emis decizia de pensionare contestată, instanţa competent să soluţioneze pricina este cea stabilită de prevederile Legii nr. 19/2000 care în cuprinsul art. 156 prevede că din punct de vedere teritorial, cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială domiciliază sau îşi are sediul reclamantul, Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.
Este adevărat, reţine Tribunalul Bistriţa-Năsăud că, începând cu data de 24 martie 2011, deciziile de pensie ale poliţiştilor se emit de casele sectoriale de pensii, structuri cu personalitate juridică înfiinţate în baza H.G. nr. 233/2011 şi în cazul cererilor îndreptate împotriva caselor sectoriale de pensii, iar prin art. 154 din Legea nr. 263/2010 s-a prevăzut competenţa instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul, însă până la această dată ele au fost emise de organele de pensii din cadrul Ministerului Administraţiei şi Internelor, structuri lipsite de personalitate juridică, funcţionând în cadrul unor direcţii de specialitate ale ministerelor.
În consecinţă, fiind vorba despre o competenţă teritorială exclusivă, Tribunalul a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială şi, drept urmare, instanţa a apreciat că nu este competentă teritorial să soluţioneze cauza dedusă judecăţii, instanţa competentă teritorial fiind Tribunalul în a carei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâţii, adică Tribunalul Bucureşti.
Învestit prin declinare, Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a pronunţat sentinţa civilă nr. 11481 din 19 decembrie 2011, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Tribunalul Bistriţa-Năsăud şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, act normativ în vigoare la data sesizării Tribunalului Bistriţa-Năsăud (11 februarie 2011), reglementează din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a cererilor îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, aceasta aparţinând instanţei în a cărei rază teritorială se află domiciliul sau reşedinţa reclamantului. Totodată, potrivit art. 156, prevederile prezentei legi, referitoare la jurisdicţia asigurărilor sociale, se completează cu dispoziţiile C. proc. civ. şi ale Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
Potrivit prevederilor art. 139 din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările şi completările ulterioare, colectarea şi virarea contribuţiilor de asigurări sociale, precum şi stabilirea şi plata drepturilor de pensie reprezintă atributul exclusiv al caselor de pensii sectoriale. De asemenea, art. 132 prevede că: „(1) Casele de pensii sectoriale se înfiinţează în sub ordinea Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, după caz, ca structuri cu personalitate juridică şi cu sediul în municipiul Bucureşti, (2) Casele de pensii sectoriale prevăzute la alin. (1) sunt succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate la alin. (1). Mai mult decât atât, potrivit prevederilor art. 139 lit. (1) din Legea nr. 263/2010, Casa de pensii sectorială „asigură reprezentarea în faţa instanţelor judecătoreşti în litigiile în care sunt parte ca urmare a aplicării dispoziţiilor prezentei legi”.
Faţă de aceste prevederi exprese, arată instanţa, nu poate fi primită motivarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud referitoare la înfiinţarea acestei structuri începând cu data de 24 martie 2011 conform H.G. nr. 233/2011, deoarece prin acest act normativ doar s-au reglementat atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale, acestea fiinţând de la data intrării în vigoare a Legea nr. 263/2010 fiind succesoare de drept ale structurilor organizatorice responsabile cu pensiile din instituţiile menţionate.
Prin urmare, constată Tribunalul Bucureşti pentru stabilirea competenţei teritoriale prezintă interes legea de procedură în vigoare la momentul sesizării instanţei, aceasta fiind legea nouă, nr. 263/2010, intrată în vigoare la data de 23 decembrie 2010, astfel că în raportat de norma de competenţă instituită prin legea nouă, cuprinsă în art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, competenţa de soluţionare a cauzei revine instanţei de la domiciliul reclamantului, în speţă Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. (2) C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea dedusă judecăţii are natura unei contestaţii împotriva deciziei de recalculare a pensiei în baza Legii nr. 119/2010, emisă de o casă sectorială de pensii, şi anume Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naţionale.
Decizia contestată a fost emisă la data de 31 decembrie 2010, iar sesizarea instanţei s-a făcut la data de 11 februarie 2011.
Este adevărat că la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtului”.
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispoziţiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanţei, şi anume 11 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziţii privitoare la competenţă în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, „Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul”, iar potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, „Celelalte cereri se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.”
Rezultă că odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competenţa teritorială de soluţionare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluţionează de către instanţa de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, reţine că norma de competenţă aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanţei.
Cum, în speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere se adresează instanţei de la domiciliul reclamantului, instanţa competentă teritorial să judece pricina este cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Bistriţa-Năsăud.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4023/2012. Civil. Exequator(recunoasterea... | ICCJ. Decizia nr. 4041/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
