ICCJ. Decizia nr. 4023/2012. Civil. Exequator(recunoasterea înscrisurilor si hotarârilor straine). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4023/2012
Dosar nr. 3042/40/2011
Şedinţa publică din 1 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Botoşani, la data de 16 martie 2011, sub nr. 3042/40/2011, astfel cum a fost precizată ulterior, reclamanta N.M., prin mandatar I.L., a solicitat ca, în contradictoriu cu pârâta Primăria municipiului Botoşani, Serviciul de Stare Civilă, să se dispună recunoaşterea pe teritoriul României a certificatului de divorţ din data de 29 martie 2010, eliberat de către Primăria oraşului Ota, Japonia.
Prin sentinţa nr. 2118 din 13 mai 2011, Tribunalul Botoşani, secţia civilă, a admis acţiunea şi, în consecinţă:
- a recunoscut pe teritoriul României efectele juridice ale certificatului de divorţ din 29 martie 2010 eliberat de Primăria oraşului Ota, Japonia, în care s-a consemnat divorţul dintre N.Y. şi A.M.;
- a încuviinţat efectuarea cuvenitelor menţiuni în actele de stare civilă.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că reclamanta, născută A., s-a căsătorit la data de 29 ianuarie 2003 cu N.Y., căsătorie înregistrată în localitatea Botoşani.
În anul 2010, ambii au solicitat, de comun acord, instanţelor judecătoreşti din oraşul Ota, Japonia, desfacerea căsătoriei, iar prin certificatul de divorţ din data de 29 martie 2010, eliberat de către Primăria oraşului Ota, Japonia, s-a desfăcut, prin acord, căsătoria.
Având în vedere că actul de divorţ a fost pronunţat de o instanţă legal constituită în statul japonez, că există reciprocitate în ce priveşte efectele hotărârii străine între România şi Japonia şi că părţile au fost prezente la dezbateri în instanţa străină, Tribunalul a constatat că sunt îndeplinite cerinţele art. 167 din Legea nr. 105/1992 pentru recunoaşterea pe teritoriul României a efectelor juridice ale actului de divorţ emis în Japonia.
Prin decizia civilă nr. 1 din 12 ianuarie 2012, Curtea de Apel Suceava, secţia I civilă, a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantă împotriva sentinţei sus-menţionate.
În motivarea acestei soluţii, Curtea a reţinut următoarele:
În conformitate cu certificatul de divorţ eliberat de către Primăria oraşului Ota din Japonia, la rubrica „Informaţii cu privire la registrul familial şi reîntoarcerea la numele dinainte de căsătorie” nu este bifată niciuna din cele două căsuţe: „va folosi registrul familial anterior” şi „îşi va crea un nou registru familial”. Conform certificatului de atestare din 14 februarie 2011, reclamanta apare înregistrată la toate rubricile privind registrul de familie sub numele de „A.”, iar întrucât în actul de divorţ nu s-a bifat căsuţa cu „îşi va crea un nou registru familial”, rezultă că aceasta nu a putut fi înregistrată cu numele dobândit prin căsătorie, acela de „N.”.
Certificatul de consimţământ al fostului soţ, din data de 15 aprilie 2011, nu poate fi reţinut în speţă, fiind ulterior datei pronunţării divorţului. Oricum, în conformitate cu prevederile art. 169 din Legea nr. 105/1992, instanţa română nu poate proceda la examinarea în fond a hotărârii străine şi nici la modificarea ei.
Decizia Curţii de apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamantă, care a invocat, în drept, motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ.
Fără a dezvolta separat aceste motive, recurenta a arătat că decizia atacată a fost dată cu încălcarea dispoziţiilor art. 168 şi 169 din Legea nr. 105/1992, în sensul că instanţa de apel a concluzionat că nu se poate face niciun fel de modificare sau de întregire a hotărârii de divorţ pronunţată în Japonia, ci numai ia act de recunoaşterea acestei hotărâri.
Or, prin motivele de apel se solicitase a se lua act de hotărârea de divorţ aşa cum s-a pronunţat în Japonia, prin preluarea tuturor menţiunilor din această hotărâre de divorţ.
Atâta vreme cât cele două rubrici, respectiv „reîntoarcerea numelui” dinainte de căsătorie şi „va folosi registrul familial anterior”, nu sunt bifate, rezultă că sub aspectul numelui, părţile au convenit să rămână cu numele din căsătorie.
Acest aspect este întărit şi cu declaraţia pârâtului, care consimte ca reclamanta să rămână cu numele din căsătorie.
Ambele căsuţe din actul de divorţ se referă la numele avut anterior căsătoriei, sub aspectul revenirii, şi a doua rubrică, „registrul familiar anterior”, nu face referire decât la numele avut anterior căsătoriei.
Ca atare, nefiind bifată nicio căsuţă, se subînţelege că părţile au convenit să-şi păstreze numele din căsătorie, respectiv N., iar în atare situaţie instanţa era obligată să menţioneze şi acest aspect.
Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 01 iunie 2012, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unui din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, deşi recurenta-reclamantă şi-a întemeiat cererea de recurs pe pct. 8 şi 9 ale art. 304 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de aceste cazuri de nelegalitate.
Astfel, pct. 8 al art. 304 C. proc. civ. se referă la interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, înţeles ca operaţiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii, cum invocă de fapt recurenta.
Pct. 9 al aceluiaşi art. se referă la lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori la pronunţarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii, ceea ce înseamnă că pentru a atrage o asemenea încadrare în drept, recursul trebuie să cuprindă critici prin care să se argumenteze de ce hotărârea atacată şi-a pierdut fundamentul juridic, respectiv de ce anumite dispoziţii legale, care trebuie individualizate, au fost interpretate sau aplicate greşit de instanţă.
Or, recurenta a invocat numai formal încălcarea dispoziţiilor art. 168 şi 169 din Legea nr. 105/1992, din dezvoltarea criticilor formulate rezultând nemulţumirea părţii în legătură cu modul în care instanţa de apel a interpretat probele administrate pe aspectul numelui soţilor după divorţ.
Modul în care instanţa de apel interpretează probele administrate şi stabileşte pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie însă motiv de recurs în prezent, pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greşelilor grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor, fiind abrogat prin O.U.G. nr. 138/2000.
În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăreşte în realitate recurenta.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de reclamantă nu se circumscriu acestui cadru legal, ridicând o problemă ce ţine de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanta N.M. împotriva deciziei civile nr. 1 din 12 ianuarie 2012 a Curţii de Apel Suceava, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4021/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4037/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
