ICCJ. Decizia nr. 4464/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 1628 din 1 iulie 2011 Tribunalul Covasna a respins excepția lipsei calității procesuale, prematurității prescrierii dreptului la acțiune și inadmisibilității evocate de debitor.
A admis acțiunea comercială precizată ulterior introdusă de creditorul SC R. SRL prin administratorul judiciar R.V.A. Mureș I.S. SPRL în contradictoriu cu debitorul Orașul Baraolt, reprezentat prin Primar și în consecință:
A obligat debitorul Orașului Baraolt reprezentat prin Primar să plătească creditorului SC R. SRL prin administratorul judiciar R.V.A. Mureș I.S. SPRL suma de 671.636,13 Iei, din care suma de 494.047,79 lei reprezentând contravaloarea lucrărilor executate și neachitate, suma de 7.127,88 lei reprezentând reactualizarea sumei neachitate în timp, calculată până la 31 mai 2010, suma de 156.199,27 lei penalități de întârziere, iar suma de 14.261,19 lei reprezentând reactualizarea sumelor restante conform prevederilor contractuale.
Analizând actele și lucrările dosarului în soluționarea pe fond a cauzei, s-a reținut următoarea situație de fapt:
Creditorul a încheiat cu debitorul contractul de lucrări nr. 7736 din 20 decembrie 2007 având ca obiect executarea, finalizarea și întreținerea obiectivului denumit "campus școlar B.S.D." cu durata de 24 luni de la data asigurării autorizației de construire, documentație de execuție completă, amplasament liber de orice sarcină, plățile urmând a fi asigurate conform art. 18 din contract (f.32-41 din dosar).
Pentru lucrările executate în conformitate cu prevederile contractuale, creditorul a emis facturile din 12 mai 2009 în valoare de 350.459.31 lei din care, a fost neachitată suma de 63.986.31 lei, 24 iunie 2009 în sumă de 193.377,30 lei, 1 iulie 2010 în valoare de 254.444,34 lei și 8 decembrie 2010 în valoare de 17.760,16 lei (f.5-10 din dosar).
Debitorul, deși a acceptat situația lucrărilor executate și facturile emise, a continuat să tergiverseze plata sumelor datorate motiv pentru care au fost calculate în baza prevederilor pct. 12.2 penalități de întârziere contractuale de la data scadenței și până la data de 30 noiembrie 2010, în sumă totală de 156.199,27 lei, așa cum rezultă din anexa denumită Calcul penalități de întârziere Primăria Baraolt.
în temeiul prevederilor art. 18.2 din contractul de lucrări din 20 decembrie 2007, creditorul a reactualizat suma datorată potrivit indicelui de inflație și a emis factura din 1 iulie 2010 în sumă de 7.127,88 lei, iar în continuare a calculat reactualizarea sumelor datorate până la 30 octombrie 2010, rezultând valoarea de 14.261,19 lei, astfel suma totală rezultată în urma reactualizării debitului datorat conform prevederilor contractuale este de 21.389,07 lei.
Prin sentința civilă nr. 1961 din 30 septembrie 2011 s-a admis cererea formulată de creditorul SC S. SRL prin administratorul judiciar R.V.A. Mureș I.S. SPRL în contradictoriu cu debitorul Orașul Baraolt - prin Primar și s-a dispus completarea sentinței civile nr. 1628 din 01 iulie 2011 în sensul obligării debitorului la plata penalităților de întârziere contractuale până la plata integrală a debitului datorat.
împotriva sentințelor a declarat apel pârâtul Orașul Baraolt invocând excepția prescripției dreptului de a solicita plata sumelor datorate în baza facturilor din 12 mai 2009 și din 24 iunie 2009 față de trecerea termenului de 6 luni de la acceptarea facturilor, iar pe fondul cauzei s-a solicitat reanalizarea debitului datorat, reclamanta neavând dreptul să reactualizeze sumele solicitate. Se menționează că potrivit art. 97 alin. (2) din H.G. nr. 925/2006 prețul se poate ajusta doar dacă pe piață au apărut condiții de creștere sau diminuare a indicilor de preț pentru elementele constitutive ale ofertei. Prin urmare, față de suma de 515.436,86 lei se recunoaște doar suma de 477.940,11 lei.
Examinând sentința atacată în limitele motivelor de apel, în raport de probele administrate și de dispozițiile legale în materie, Curtea de apel a reținut următoarele:
Conform art. 286 din O.U.G. nr. 34/2006, litigiul supus judecății se soluționează potrivit procedurii prevăzute de art. 720/2-720/9 C. proc. civ. de către instanța comercială, motiv pentru care nu sunt aplicabile prevederile art. 11 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004 privind introducerea cererii de chemare în judecată în termen de 6 luni de la expirarea termenului de soluționare a cererii, astfel încât excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de apelanta pârâtă urmează a fi respinsă ca nefondată.
în ceea ce privește pretențiile deduse judecății se constată că sumele au fost corect determinate de prima instanță, având în vedere că potrivit art. 18.2 din contractul încheiat, părțile au convenit ca executantul să beneficieze de reactualizarea sumei de plată la nivelul corespunzător zilei de efectuare a plății.
Susținerile apelantei pârâte legate de calculul eronat al facturilor din 12 mai 2009 nu sunt fondate. Potrivit situației anexe la facturi rezultă că s-a aplicat coeficientul de reactualizare doar pe aprilie 2009 conform adresei din 8 mai 2009, iar reactualizarea facturată ulterior a fost calculată pe perioada iulie 2009 - mai 2010. în consecință, urmează a se respinge și solicitarea apelantei pârâte de recalculare a penalităților de întârziere datorate de parte conform art. 12.2 din contract.
Raportat la aceste considerente, în temeiul art. 296 C. proc. civ., Curtea de Apel Brașov, prin decizia civilă nr. 137/Ap din 30 noiembrie 2011 a respins apelul.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Orașul Baraolt prin Primar, care a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune, arătând că litigiul intră sub incidența Legii nr. 55472004, devenind aplicabile termenele de prescripție stabilite de art. 11 din acest act normativ.
Pe fondul cauzei, a apreciat că sumele datorate nu au fost corect determinate, învederând inadvertențe legate de două facturi fiscale.
La termenul de judecată din 6 noiembrie 2012, înalta Curte, din oficiu, a invocat, ca motiv de recurs de ordine publică, compunerea completului de judecată raportat la greșita calificare a căii de atac.
Analizând prioritar motivul de recurs de ordine publică, invocat din oficiu, înalta Curte reține următoarele:
Potrivit dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, în forma în vigoare la data introducerii acțiunii, art. 286 alin. (11), procesele și cererile privind executarea, nulitatea, anularea, rezoluțiunea, rezilierea sau denunțarea unilaterală a contractelor de achiziție publică se soluționează în primă instanță de secția comercială a tribunalului [.]
De asemenea, potrivit prevederilor art. 28716 din același act normativ, din același capitol, care privește soluționarea litigiilor în instanță, hotărârea pronunțată în primă instanță poate fi atacată cu recurs care se judecă, în cazul prevăzut de art. 286 alin. (11), de secția comercială a curții de apel.
în consecință, față de reglementarea evocată și în considerarea faptului că litigiul a fost soluționat în baza dispozițiilor O.U.G. nr. 34/2006, înalta Curte reține că a fost greșit calificată calea de atac împotriva sentinței civile nr. 1628 din 1 iulie 2011 pronunțată de Tribunalul Covasna ca apel, aceasta fiind, conform legii, recurs.
Față de cele învederate mai sus, se apreciază că au fost încălcate regulile procedurale referitoare la compunerea completului de judecată care era competent să soluționeze recursul și care trebuia alcătuit din 3 judecători.
Prin urmare, în baza art. 312 alin. (3) raportat la art. 304 pct. 1 C. proc. civ., înalta Curte va admite recursul, va casa decizia recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe pentru soluționarea căii de atac ca recurs.
Față de motivul de recurs invocat din oficiu, s-a apreciat că nu s-a impus cercetarea criticilor concrete formulate de recurentă.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4428/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4422/2012. Civil → |
|---|
