ICCJ. Decizia nr. 4776/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința nr. 600 din 19 octombrie 2010 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, s-a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC H. SA Băile Herculane și în consecință, s-a constatat lipsa calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane ca reprezentant al Orașului Băile Herculane de a promova prezenta acțiune și s-a respins excepția lipsei de interes a Orașului Băile Herculane de a formula acțiunea și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, invocate de pârâta SC H. SA Băile Herculane.
Totodată s-a respins acțiunea reclamantului Orașul Băile Herculane prin Primar împotriva pârâtelor SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31 martie 2010 de notar Public S.G., încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din cartea funciară de pe hârtie Băile Herculane, teren intravilan și Baia termală Elisabeta - actual B.D. în suprafață de 762 mp.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a constatat că, prin acțiunea comercială, reclamantul Orașul Băile Herculane, reprezentat prin Consiliul Local și primar V.N., a chemat în judecată pe pârâții SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 20 februarie 2010 de Notarul Public S.G., încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane, provenită din cartea funciară de pe hârtie, teren intravilan și B.T.E. - actual B.D. în suprafață de 762 mp.
Reclamantul Orașul Băile Herculane, reprezentat prin Consiliul Local și Primar V.N., a formulat precizare de acțiune prin care a solicitat instanței să constate nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare din 31 martie 2010 de Notar Public S.G., încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din cartea funciară de pe hârtie, teren intravilan și B.T.E. - actual B.D. în suprafață de 762 mp, pentru motivele invocate în acțiunea formulată inițial.
Cu privire la excepțiile invocate de pârâta SC H. SA Băile Herculane prin întâmpinarea depusă la dosar, instanța de fond a constatat că excepția inadmisibilității acțiunii în constatare este nefondată întrucât obiectul acțiunii nu privește o acțiune întemeiată pe prevederile art. 111 C. proc. civ., ci constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare.
în ceea ce privește excepția lipsei de interes a orașului Băile Herculane, prin primar, de a promova prezenta acțiune, instanța de fond a constatat că și aceasta este nefondată întrucât art. 4 alin. (8) din Legea nr. 422/2001 conferă autorităților publice locale exercitarea dreptului de preemțiune la cumpărarea imobilelor monumente istorice, iar în eventualitatea încălcării acestui drept, primarul este autoritatea publică locală care, potrivit dispozițiile art. 67 din Legea nr. 215/2001, reprezintă orașul în justiție.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane de a reprezenta în instanță orașul Băile Herculane instanța a constatat că aceasta este inadmisibilă întrucât potrivit art. 21 alin. (1) din Legea administrației publice locale nr. 215/2001, autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune și orașe sunt consiliile locale, comunale și orășenești, ca autorități deliberative, și primării, ca autorități executive, iar potrivit art. 67 alin. (1) din aceeași lege, primarul reprezintă comuna sau orașul în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române sau străine, precum și în justiție, motiv pentru care instanța urmează a admite excepția lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane, ca reprezentant al Orașului Băile Herculane de a promova prezenta acțiune.
Cu privire la fondul cauzei, instanța de fond a constatat că, așa cum rezultă din cuprinsul art. 3 al Hotărârii nr. 1 a Adunării Generale Ordinare și Extraordinare a acționarilor SC H. SA Băile Herculane din data de 31 octombrie 2008 (fila 96 dosar), acționarii pârâtei SC H. SA Băile Herculane au aprobat vânzarea unuia sau a mai multora dintre hotelurile D., A., M. sau R. ori a cărui alt activ aparținând SC H. SA Băile Herculane, pe bază de evaluări autorizate precum și împuternicirea președintelui consiliului de administrație, A.I., de a semna în numele SC H. SA Băile Herculane contractele de vânzare-cumpărare ale acestor obiective, precum și eventualele acte premergătoare în vederea finalizării acestor demersuri.
Imobilele înstrăinate de pârâta SC H. SA Băile Herculane prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 31 martie 2010 a Biroului Notarului Public Asociați "S.", au fost înscrise însă, potrivit Ordinului nr. 2314/2004 al Ministrului culturii și cultelor privind aprobarea Listei monumentelor istorice, actualizată, și a Listei monumentelor istorice dispărute, în categoria monumentelor istorice (filele 19-21 dosar).
Potrivit dispozițiilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422 din 18 iulie 2001 privind protejarea monumentelor istorice aflate în proprietatea persoanelor fizice sau juridice de drept privat pot fi vândute numai în condițiile exercitării dreptului de preemțiune ale statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B, ori al unităților administrativ-teritoriale, după caz, potrivit prezentei legi, sub sancțiunea nulității absolute a vânzării.
în vederea exercitării dreptului de preemțiune la vânzarea unui imobil monument istoric art. 4 alin. (5), (6) și (7) din același act normativ prevede că proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează să vândă monumente istorice, transmit serviciilor publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al Ministrului Culturii și Cultelor.
Serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor transmit Ministerului Culturii și Cultelor înștiințarea, documentația și propunerea de răspuns, în termen de 5 zile lucrătoare de la primirea acestora.
Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii și Cultelor sau, după caz la serviciile publice deconcentrate ale Ministerului Culturii și Cultelor; titularii dreptului de preemțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemțiune; valoarea de achiziționare se negociază cu vânzătorul.
Având în vedere aceste dispoziții legale, pârâta SC H. SA Băile Herculane, prin înștiințarea din 19 august 2009, s-a adresat Direcției pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului Caraș-Severin cu privire la exercitarea de către această instituție a dreptului de preemțiune privind imobilul din localitatea Băile Herculane, județul Caraș-Severin.
Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului Caraș-Severin a răspuns pârâtei SC H. SA Băile Herculane prin adresa din 7 septembrie 2009 (filele 62-63 dosar) în care a arătat că nu își exercită dreptul de preemțiune asupra imobilului respectiv, adresa respectivă fiind înregistrată și la Primăria Băile Herculane sub nr. 7599/2009.
Prin adresa nr. 3142 din 1 octombrie 2009 (fila 117 dosar) Direcția pentru Cultură, Culte și Patrimoniul Cultural Național al județului Caraș-Severin a comunicat pârâtei SC H. SA Băile Herculane că a comunicat opțiunea sa cu privire la neexercitarea dreptului de preemțiune la achiziționarea imobilului denumit B.D.
Ca urmare a primirii acestor adrese Consiliul Local al Orașului Băile Herculane, prin hotărârea nr. 80 din 7 septembrie 2009, a hotărât exercitarea dreptului de preemțiune al orașului Băile Herculane în sensul achiziționării (cumpărării) imobilelor, aflate în proprietatea SC H. SA Băile Herculane.
Așa cum rezultă din interpretarea prevederilor art. 4 alin. (4) din Legea nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, dreptul de preemțiune conferit, după caz, statului român, prin Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa A, sau prin serviciile publice deconcentrate ale Ministerul Culturii și Cultelor, pentru monumentele istorice clasate în grupa B (cazul imobilului denumit "B.D.") ori al unităților administrativ teritoriale, se referă la prioritatea la cumpărare pe care o care una dintre aceste instituții, la prețul egal celui oferit de un alt cumpărător, sau la cel rezultat din licitație publică, dacă vânzarea s-a făcut prin această metodă.
Prin adresa având numărul de ieșire din 25 martie 2010 (fila 118 dosar) emisă de pârâta SC H. SA Băile Herculane, s-a adus la cunoștința reprezentanților primăriei Băile Herculane că în data de 31 martie 2010, ora 11 la Biroul Notarului Public S.G. din Caransebeș, va avea loc vânzarea imobilului B.D. și a terenului aferent, reprezentanții unității administrativ teritoriale a orașului Băile Herculane fiind invitați a participa în vederea exercitării dreptului de preemțiune la vânzarea imobilului respectiv.
Cu toate că adresa respectivă a fost înregistrată la Primăria Băile Herculane din 25 martie 2010 (fila 118 dosar) la data de 31 martie 2010, ora 11:00, nu s-a prezentat nici un reprezentant al reclamantului Orașul Băile Herculane, prin primar la Biroul Notarului Public S.G., pentru a oferi un preț cel puțin egal cu prețul oferit de pârâta SC C.C. SRL în vederea achiziționării imobilelor ce au făcut obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat prin încheierea de autentificare din 31 martie 2010 a Biroului Notarului Public Asociați "S.".
Având în vedere această atitudine pasivă a reprezentanților reclamantului Tribunalul Caras Severin - secția comercială și de contencios administrativ și fiscal, în baza art. 4 alin. (4) și (8) din Legea nr. 422/2001, a art. 948 C. civ., prin sentința nr. 600 din 19 octombrie 2010 a admis excepția lipsei calității procesuale active invocată de pârâta SC H. SA Băile Herculane, și în consecință, a constatat lipsa calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane ca reprezentant al Orașului Băile Herculane, de a promova prezenta acțiune.
A respins excepția lipsei de interes a Orașului Băile Herculane de a formula acțiunea și excepția inadmisibilității acțiunii în constatare, invocată de pârâta SC H. SA Băile Herculane.
A respins acțiunea formulată de reclamantul Orașul Băile Herculane prin primar împotriva pârâtelor SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare din 31 martie 2010 de Notar Public S.G., încheiat între SC H. SA Băile Herculane și SC C.C. SRL Băile Herculane, având ca obiect imobilele evidențiate în CF nr. 30254 Băile Herculane provenită din cartea funciară de pe hârtie.
împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamantul Orașul Băile Herculane prin Consiliul Local și Primarul V.N., solicitând admiterea acestuia, anularea hotărârii criticate ca fiind netemeinică și nelegală și pe fond admiterea acțiunii.
Examinând apelul astfel formulat, Curtea de Apel a constatat că acesta este nefondat și l-a respins pentru considerentele ce urmează a fi redate în esență.
Referitor la greșita admitere de către prima instanță a excepției lipsei calității procesuale active a Consiliului Local Băile Herculane ca reprezentant al Orașului Băile Herculane, Curtea a constatat mai întâi că, în realitate excepția ridicată a fost cea a lipsei calității de reprezentant a Consiliului Local, în reprezentarea intereselor unității administrativ-teritoriale, Orașul Băile Herculane, iar nu a calității procesuale active a aceluiași Consiliu Local. Prin urmare, critica apelantului Orașul Băile Herculane vizând admiterea excepție lipsei calității procesuale active a Consiliului Local, în condițiile în care acest Consiliu nu a avut niciodată o asemenea calitate procesuală, este neîntemeiată. De fapt se observă că nici în apel Consiliul Local nu se prezintă în nume propriu, ci în aceeași reprezentare a Orașului Băile Herculane.
Cu privire la criticile aduse pe fondul raportului juridic dedus judecății, Curtea a statuat că nu a avut loc o încălcare a exercițiului dreptului de preempțiune al reclamantului de către pârâta SC H. SA.
Exercitarea acestui drept a fost acordat de către pârâtă așa cum rezultă din actele dosarului.
Mai mult, reclamantul și-a exercitat dreptul de preempțiune la cumpărarea acestui bun imobil, în mod efectiv conform Hotărârii Consiliului Local al Orașului Băile Herculane nr. 80 din 7 septembrie 2009, manifestare pe care o aduce la cunoștință Camerei Notarilor Publici făcând referire expres la identificarea în cartea funciară a imobilului, precum și inițiatorului vânzării SC H. SA.
în vederea materializării dreptului de preempțiune aparținând reclamantului, pârâta SC H. SA informează reclamantul că vânzarea-cumpărarea va avea loc în data de 31 martie 2010, ora 11:00 la Notar S.G. din orașul Caransebeș la prețul de vânzare de 208.185 lei + TVA, arătându-se în concret că obiectul vânzării se referă la imobilul B.D. și terenul aferent, precum și că invitația adresată reclamantului are ca scop exercitarea dreptului de preempțiune a acestuia din urmă.
La data, ora și locul astfel stabilite, reclamantul nu s-a prezentat, nu a transmis un înscris referitor la oferta de vânzare, transmisă de pârâta SC H. SA, deși cunoștea atributele semnificative ale vânzării acestui imobil cum sunt: prețul de vânzare, valoarea economică, culturală și patrimonială a imobilului, locul situării acestuia și datele de înscriere în cartea funciară a aceluiași imobil.
în schimb, reclamantul solicită pârâtei vânzătoare, ca o condiție a încheierii contractului de vânzare-cumpărare, o serie de documente a căror întocmire și depunere la discreția reclamantului, titular al dreptului de preempțiune nu este prevăzute expres de Legea nr. 422/2001 și nici de Ordinul Ministrului Culturii în aplicarea acestei legi.
Din succesiunea probelor administrate în cauza, Curtea de Apel a reținut următoarea stare de fapt neechivocă, din care rezultă fără putință de tăgadă că, pe de o parte, reclamantului Orașul Băile Herculane i s-a acordat dreptul de preempțiune la cumpărarea bunului imobil, iar pe de altă parte, că același reclamant este singurul răspunzător pentru pierderea acestui drept.
Astfel, prin Hotărârea Consiliului Local Băile Herculane, reclamantul și-a exprimat dreptul de preempțiune, aceasta ca urmare a încunoștințării sale prin publicitatea prevăzută de Legea nr. 422/2001, asupra acestui drept. Solicitarea reclamantului pentru documentația privind valoarea imobilului i-a fost satisfăcută prin transmiterea raportului de evaluare și a altor documente de către pârâta vânzătoare, așa cum rezultă din înscrisurile aflate la filele 24 și 25 din dosarul acestei instanțe. Mai mult, reclamantul, cunoscând toate detaliile privind situația juridică și valorică a bunului imobil, acceptă oferta de vânzare și comunică pârâtei vânzătoare potrivit adresei din 26 noiembrie 2009 (fila 135), disponibilitatea pentru întâlnirea părților și încheierea contractelor de vânzare-cumpărare. Pârâta vânzătoare, conformându-se acceptării lansată de către reclamant, îi comunică prin adresa din 25 martie 2010 aflată la fila 118, toate detaliile privind data, ora, locul de întâlnire pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, precum și prețul de vânzare în sumă de 208.185 lei + TVA.
Cu toate acestea, reclamantul rămâne în pasivitate, ceea ce rezultă din faptul că nu a adoptat o Hotărâre a Consiliului Local pentru a proviziona un buget necesar pentru cumpărarea acestui imobil și eventual, a altor bunuri plasate în patrimoniul cultural național, iar cu privire la imobilul ce face obiectul acestui litigiu, același reclamant, deși și-a exprimat încă din 7 septembrie 2009 opțiunea pentru a-și exercita dreptul de preempțiune prin Hotărâre a Consiliului Local, totuși până la data la care s-a convenit întâlnirea părților pentru încheierea contractului de vânzare-cumpărare, și anume 31 martie 2010, același reclamant nu a adoptat o conduită conformă cu acceptarea ofertei de vânzare, în sensul de a adopta o Hotărâre a Consiliului Local Băile Herculane de achiziționare a acestui bun imobil și de a mandata Primarul ca reprezentant al unității administrativ-teritoriale pentru negocierea prețului și, eventual, încheierea contractului de vânzare-cumpărare.
Curtea de Apel a apreciat că exercițiul dreptului de preempțiune al entităților administrative prevăzute de Legea nr. 422/2001, semnifică dreptul conferit de lege acestor entități juridice de a cumpăra cu prioritate un bun mobil sau imobil din categoria celor prevăzute de lege, atunci când proprietarul bunului hotărăște să înstrăineze prin vânzare un astfel de bun. Un astfel de exercițiu al dreptului semnifică prerogativa titularului prevăzut de lege, în a fi preferat de către persoana vânzătoare în concurs cu ceilalți cumpărători.
în conținutul său, exercitarea dreptului de preempțiune reflectă următoarele atribute conferite titularului unui astfel de drept, și anume: de a pretinde ca bunul să nu fie vândut înainte de efectuarea procedurilor de publicitate prevăzute de lege; de a pretinde efectuarea în mod corespunzător a publicității intenției de vânzare conform cerințelor prevăzute de lege; de a-și manifesta voința în sensul cumpărării cu preferință față de persoanele care nu au acest drept; de a pretinde vânzătorului și altor persoane interesate în vânzare, de a nu încheia contract de vânzare-cumpărare anterior exercitării dreptului de preempțiune.
în același timp, exercitarea dreptului de preempțiune impune în sarcina subiectului vânzător obligațiile corelative cu referire la respectarea atributelor conferite titularului dreptului de preempțiune.
în cauză pârâta vânzătoare a respectat în integralitate toate aceste atribute, așa cum se desprinde din considerentele mai sus arătate. Materializarea dreptului de preempțiune, în sensul încheierii contractului de vânzare-cumpărare de către reclamant, nu s-a realizat datorită nerespectării de către reclamant a propriei acceptări a ofertei lansate de către pârâta-vânzătoare, reclamantul, deși cunoștea toate datele vânzării-cumpărării, neprezentându-se la perfectarea contractului de vânzare-cumpărare.
Neadoptarea de către reclamant a actelor administrative corespunzătoare în vederea cumpărării acestui bun imobil, urmează a fi plasată în sarcina omisivă a organelor administrative ce alcătuiesc forul decizional al reclamantului, în conformitate cu prevederile Legii nr. 215/2001.
în acord cu prevederile art. 4 din Legea nr. 422/2001, sancțiunea nulității absolute asupra contractului de vânzare-cumpărare intervine pentru nerespectarea de către persoana vânzătoare a exercițiului dreptului de preempțiune al entităților prevăzute de această normă. în schimb, dacă exercițiul acestui drept a fost oferit și respectat în integralitate, însă entitatea titulară a dreptului nu s-a preocupat de materializarea dreptului de preempțiune, prin achiziționarea bunului vizat de același drept, sancțiunea nulității absolute nu poate primi incidență. Aceasta întrucât dreptul de dispoziție juridică al titularului dreptului de proprietate nu poate fi limitat la nesfârșit datorită conduitei omisive sau cu caracter imprecis, echivoc al titularului dreptului de preempțiune, pentru că în acest mod se produce mai mult decât o limitare a exercițiului dreptului de proprietate sub elementul dispoziției sale juridice, având loc în realitate, o îngrădire nejustificată și pe o durată impredictibilă a exercitării în deplinătatea lor a tuturor atributelor dreptului de proprietate aparținând persoanei vânzătoare. O astfel de îngrădire nu este permisă nici de dispozițiile legale naționale conținute de art. 41 din Constituție și art. 480 C. civ., dar nici de dispozițiile și jurisprudența Uniunii Europene cu referire la Protocolul 1 la Convenția Europeană asupra drepturilor și libertăților fundamentale.
în fine, s-a apreciat că critica adusă de reclamantul apelant cu privire la circumstanțele pretins nelegale ale adoptării Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor pârâtei vânzătoare SC H. SA nu are relevanță juridică în această cauză, cunoscut fiind ca o eventuală constatare a nulității sau anulabilității a unei astfel de hotărâri dispune de un alt tratament juridic conferit de dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990. Chiar incidental oferită această critică în cadrul procesual dat de pretenția reclamantului pentru constatarea nulității absolute a contractului de vânzare-cumpărare încheiat între pârâte, Curtea nu a reținut nici un element din care să extragă, în măsura în care interesează cauza, elemente de natură a conduce la constatarea că voința societară a pârâtei vânzătoare ar fi fost viciată sau că a lipsit consimțământul exprimat de o atare voință societară la încheierea contractului.
în consecință, prin decizia nr. 24/A din 26 ianuarie 2012, Curtea de Apel Timișoara - secția a II-a civilă, a respins apelul ca nefondat.
împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs reclamanta Orașul Băile Herculane, reprezentat prin Consiliul Local și primar V.N. care a solicitat modificarea în tot a hotărârii recurate, în sensul admiterii apelului, anulării hotărârii instanței de fond și admiterii acțiunii.
în motivarea recursului s-a arătat, în esență, că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ.
Astfel, la înstrăinarea imobilului trebuiau respectate dispozițiile imperative ale Legii nr. 422/2001 privind protejarea monumentelor istorice, ale cărei dispoziții, cuprinse în art. 4 alin. (4) și (8) au fost aplicate în mod greșit.
Recurenta a învederat că, odată ce a decis, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80 din 7 septembrie 2009, să își exercite dreptul de preemțiune cu privire la cumpărarea imobilului monument istoric Baia Termală Elisabeta, drept care a fost și notat în cartea funciară, societatea vânzătoare trebuia să îi comunice raportul de evaluare a imobilului pentru ca autoritatea să fie în măsură să aprobe un preț sau să împuternicească primarul să negocieze clauzele contractului de vânzare-cumpărare.
împrejurarea că nu a fost prezentă în fața notarului public nu are nicio relevanță, în opinia recurentei, asupra obligației intimatei vânzătoare de a-i comunica raportul de evaluare a imobilului.
De asemenea, contractul de vânzare-cumpărare este lovit de nulitate absolută întrucât reprezentanții societății nu au avut un mandat din partea acesteia pentru a înstrăina un bun monument istoric.
în fine, a fost criticată și greșita admitere a excepției lipsei calității procesual pasive a Consiliului Local ca reprezentant al orașului Băile Herculane, întrucât această autoritate a acționat în calitatea pe care i-o conferă dispozițiile art. 23 alin. (2) din Legea nr. 215 din 2001.
Prin întâmpinările depuse la dosar, intimatele au solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia recurată din perspectiva criticilor de nelegalitate invocate care, în opinia înaltei Curți, se circumscriu motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., se rețin următoarele:
Critica principală a recurentei vizează aplicarea greșită a dispozițiilor Legii nr. 422/2001, în ceea ce privește nerespectarea dreptului de preemțiune al reclamantei la achiziționarea imobilului.
Analizând obligațiile impuse de legea specială proprietarului unui imobil monument istoric, se constată că imobilul asupra căruia legea reglementează exercitarea unui drept de preemțiune nu poate fi vândut unei alte persoane la un preț egal sau inferior ofertei făcute de titularul dreptului de preemțiune.
Dreptul de preemțiune reprezintă, deci, dreptul titularului de a cumpăra bunul cu prioritate.
Proprietarii, persoane fizice sau juridice de drept privat, care intenționează sa vândă monumente istorice, transmit direcției județene pentru cultură, culte și patrimoniul cultural național înștiințarea privind intenția de vânzare, însoțită de documentația stabilită prin ordin al ministrului culturii și cultelor.
Termenul de exercitare a dreptului de preemțiune al statului este de maximum 25 de zile de la data înregistrării înștiințării, documentației și a propunerii de răspuns la Ministerul Culturii și Cultelor; titularii dreptului de preemțiune vor prevedea în bugetul propriu sumele necesare destinate exercitării dreptului de preemțiune.
în cazul în care Ministerul Culturii și Cultelor nu își exercită dreptul de preemțiune în termen, acest drept se transferă autorităților publice locale, care îl pot exercita în maximum 15 zile.
Comunicările privind neexercitarea dreptului de preemțiune au termen de valabilitate pentru întregul an calendaristic în care au fost emise, inclusiv pentru situațiile în care monumentul istoric este vândut de mai multe ori.
Manifestarea de voință a reclamantului, prin Hotărârea Consiliului Local nr. 80 din 7 septembrie 2009, de a achiziționa imobilul B.T.E. (în prezent B.D.) nu este suficientă pentru a justifica intenția sa neechivocă de încheia contractul de vânzare-cumpărare, în condițiile în care, deși notificat cu privire la prețul imobilului încă din luna septembrie 2009, recurentul nu a făcut nici un demers pentru obținerea bugetului aferent plății.
Mai mult decât atât, recurentul-reclamant nu s-a prezentat nici în fața notarului public, la momentul perfectării vânzării, pentru a încheia contractul în baza dreptului de preemțiune pe care îl exercitase anterior.
Criticile referitoare la caracterul incomplet al corespondenței din care rezultă că intimata a încunoștințat pârâta cu privire la rapoartele de evaluare nu pot fi analizate de instanța de recurs întrucât se referă la netemeinicia deciziei pronunțate și nu fac obiect al controlului de legalitate a hotărârii.
Invocarea lipsei mandatului de reprezentare pentru societatea vânzătoare, ca și motiv de recurs, nu poate fi primită în condițiile în care hotărârea adunării generale a acționarilor nu a fost atacată în justiție pe cale prevăzută de Legea nr. 31/1990.
în fine, nici critica referitoare la greșita admitere a excepției lipsei calității procesual active a Consiliului Local, ca reprezentant al orașului Băile Herculane, nu este apreciată ca fiind întemeiată întrucât, potrivit art. 67 din Legea nr. 215/2001, nu Consiliul Local, ci Primarul reprezintă în justiție unitatea administrativ teritorială, respectiv comuna sau orașul, astfel ca dezlegarea dată de instanța de apel acestui motiv de apel este cea legală.
Față de considerentele redate pe larg mai sus, apreciind că nu subzistă nici un motiv de modificare a deciziei recurate, înalta Curte, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.
în baza art. 274 C. proc. civ., văzând culpa procesuală a recurentei, s-a dispus obligarea acesteia la plata sumei de 6.200 lei cheltuieli de judecată în recurs către intimata-pârâtă SC C.C. SRL, reprezentând onorariu de avocat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4825/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4736/2012. Civil → |
|---|
