ICCJ. Decizia nr. 4486/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința civilă nr. 350 din 14 februarie 2011, Tribunalul Harghita a respins acțiunea formulată de reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N., în contradictoriu cu pârâții Consiliul Local al comunei Corbu și Primarul comunei Corbu - D.N.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că cererea de chemare în judecată a fost formulată în temeiul art. 196 coroborat cu art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată, obiectul acesteia reprezentându-l constatarea nulității actelor emise de Consiliul Local al comunei Corbu, acționând ca adunare generală a asociaților și prin care s-au dispus măsurile comunicate prin adresa din 31 iulie 2007 și din 01 august 2007, precum și constatarea nulității hotărârii din 06 septembrie 2007 a Consiliului Local al comunei Corbu, ca adunare generală a asociaților, cu obligarea pârâtului la repararea prejudiciului constând în pagube materiale de 120.000 RON reprezentând pierderile societății ca urmare a nedebitării materialului lemnos. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâtului Consiliului Local al comunei Corbu la plata sumei de 11.250 RON, reprezentând salariul neîncasat începând cu 31 august 2007 și a sumei de 23.000 RON reprezentând daune morale.
Instanța de fond a mai reținut că pârâtul Consiliul Local al comunei Corbu este asociat unic ai SC C.I.E. SRL și potrivit art. 1961alin. (1) din Legea nr. 31/1990, republicată, în cazul societăților cu răspundere limitată cu asociat unic, aceasta va exercita atribuțiile adunării generale a asociaților, iar conform alin. (2), asociatul unic va consemna în scris orice decizie adoptată conform alin. (1).
în acest cadru legal, analizând activitatea SC C.I.E. SRL și constatând că nu este profitabilă, pârâtul Consiliul Local al comunei Corbu a hotărât luarea unor măsuri, respectiv închiderea gaterului, reorganizarea activității societății, apoi întreruperea activității, sigilarea gaterului și anexelor începând cu 01 august 2007, inventarierea materialului lemnos existent în gater, recuperarea sumelor restante, achitarea chiriei restante și a impozitelor față de bugetul local până la 15 septembrie 2007, precum și schimbarea din funcție a administratorului T.N.
S-a constatat de instanța de fond că nu există nicio prevedere legală care să permită unei societăți comerciale să-și dea în judecată propriul asociat unic, pentru ca acesta să fie obligat la plata datoriilor acumulate de societate față de administrația financiară, datoriile acumulate de societate rămânând în sarcina sa, nu a asociatului unic, același raționament juridic fiind considerat valabil și pentru pretențiile în sumă de 120.000 RON, reprezentând pierderile societății, ca urmare a nedebitării materialului lemnos, între cele două entități juridice neexistând relații comerciale sau contractuale.
împotriva acestei sentințe au declarat recurs SC C.I.E. SRL, prin administrator statutar T.N., și T.N., instanța calificând calea de atac ca fiind apel, având în vedere valoarea litigiului și dispozițiile art. 282 alin. (1) și 2821 alin. (1) C. proc. civ.
Curtea de Apel Târgu-Mureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, prin decizia nr. 12/A din 30 ianuarie 2012 a respins apelul formulat de T.N. în numele SC C.I.E. SRL și a anulat ca insuficient timbrat apelul declarat de reclamantul T.N.
Pentru a decide astfel, instanța de apel a reținut, în ceea ce privește apelul declarat de către reclamantul T.N. că acesta nu s-a conformat dispozițiilor instanței și nu a achitat taxa judiciară de timbru în sumă de 2.012,50 RON pentru termenul din 12 decembrie 2011, când a fost citat cu această mențiune sub sancțiunea anulării, urmare a respingerii cererii de reexaminare, iar față de SC C.I.E. SRL, nefiind revocată hotărârea de intrare în faliment nu s-a mai luat în discuție timbrajul apelului, formulat în numele unei societăți aflate în procedura reglementată de Legea nr. 85/2006.
Cu privire la apelul formulat de T.N. în numele SC C.I.E. SRL instanța de apel a constatat că s-a făcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, incidență în speță, deoarece această societate îl are ca asociat unic pe pârâtul Consiliul Local al comunei Corbu, calitate în care, exercită atribuțiile Adunării Generale a Asociaților, consemnând de îndată orice decizie adoptată [art. 196 alin. (1) și (2) din Legea nr. 31/1990, republicată].
împotriva acestei decizii, în termen legal, reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N. au declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 304 pct. 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, modificarea deciziei civile atacate, iar pe fond admiterea acțiunii astfel cum a fost formulată.
Critica adusă deciziei atacate se referă în esență la faptul că hotărârea pronunțată de instanța de apel, în privința apelului formulat de SC C.I.E. SRL Corbu este nelegală, ca efect al interpretării greșite a actelor juridice deduse judecății și a schimbării naturii acestora, întrucât atât din conținutul actelor a căror nulitate se solicită a fi constatată, cât și din forma acestora, rezultă că acestea nu sunt hotărâri A.G.A., ci hotărâri ale consiliului local, emise în calitatea sa de organ al administrației publice.
în acest sens, recurenta arată că actele atacate au fost adoptate în cadrul unor ședințe ale consiliului local, ca organ al administrației publice, iar sub aspectul conținutului, acestea cuprind dispoziții complet străine de societatea comercială, dispoziții ce țin de organizarea administrației publice.
Pentru aceste motive, consideră recurenta că, apreciind actele atacate ca fiind hotărâri A.G.A., atât instanța de fond, cât și cea de apel, au schimbat natura actelor, interpretându-le, în mod greșit.
Mai susține recurenta că au fost încălcate dispozițiile art. 195 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990, nefiind respectate aceste condiții legale privind convocarea adunării generale și ca urmare, adunarea generală nu a fost legal constituită, iar în aceste condiții, nu putea adopta hotărâri legale, acestea fiind lovite de nulitate.
Astfel, aceste motive invocate în fond și în apel sunt motive de nulitate absolută care pot fi invocate, pe calea unei acțiuni în justiție, de orice persoana interesată, în condițiile art. 132 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, deci și de societate, precum și de reprezentantul acesteia, T.N., reținându-se în mod greșit faptul că acesta nu mai avea calitatea de administrator, fiind revocat din funcție.
în privința apelului formulat de către T.N., s-a apreciat că decizia instanței de apel a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, fiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând critica adusă deciziei atacate în raport de temeiurile de drept invocate, înalta Curte constată că aceasta este nefondată, urmând ca recursul reclamanților SC C.I.E. SRL Corbu și T.N. să fie respins, pentru următoarele considerente:
Art. 304 alin. (8) C. proc. civ. - Instanța interpretând greșit actul dedus judecății a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia. Deși motivul de nelegalitate așa cum este prevăzut procedural vizează actul dedus judecății, recurenta prin argumentele aduse în sprijinul acestuia se referă la înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al înscrisurilor deduse judecății, cu scopul de a repune în discuție probele, concludența acestora, aspecte care nu intră în sfera de analiză a motivului prevăzut de art. 304 pct. 8, care a fost invocat.
Astfel, dispozițiile art. 132 din Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, menționează în mod expres care sunt titularii acțiunii în anulare a adunării generale a acționarilor și cazurile în care aceștia pot utiliza acest mijloc juridic, prevăzând că hotărârile adunării generale pot fi atacate de către acționarii care nu au fost prezenți, de către acționarii care au votat contra și de către orice persoana interesată când se invocă motive de nulitate absolută, însă T.N., în calitatea sa de fost administrator statutar, nu a invocat motive care să poată fi considerate de ordine publică, ci motive care țin de interesul societar.
în acest sens, se reține că administratorul societății, chiar și atunci când ar fi în măsură să-și exercite prerogativele sale, nefiind suspendat sau revocat din funcție, poate acționa doar în numele societății, în limitele mandatului conferit de actul constitutiv și răspunde pentru modul în care și-a îndeplinit atribuțiile sale de administrator având la îndemână exercitarea acțiunilor și demersurilor conferite de mandat și lege, la fel cum asociatul unic într-o societate cu răspundere limitată, hotărăște în legătură cu încetarea, restrângerea activității ori contrare acesteia, în limitele legii.
Tot în același context, se reține că printre titularii acțiunii în anularea hotărârii adunării generale a acționarilor nu este prevăzută societatea comercială însăși, având în vedere că hotărârea adoptată este actul organului suprem de conducere al acesteia - adunarea generală a acționarilor, iar potrivit art. 35 alin. (2) din Decretul nr. 31/1954 sunt actele persoanei juridice înseși, sens în care nu poate fi admisibilă acțiunea formulată de către societate pentru a-i fi anulată propria hotărâre.
în ceea ce privește critica reprezentantului societății, T.N., potrivit căreia, s-a reținut în mod greșit faptul că acesta nu mai avea calitatea de administrator, fiind revocat din funcție, se constată că este nefondată, urmând a fi respinsă.
Aceasta deoarece, din momentul adoptării hotărârii Adunării Generale a Acționarilor din 06 septembrie 2007, prin care T.N. a fost revocat din funcția de administrator al SC C.I.E. SRL, acesta nu mai are calitatea de a reprezenta societatea.
Cu privire la apelul formulat de administratorul T.N., în numele SC C.I.E. SRL, se constată că instanța de apel aftăcut o corectă interpretare și aplicare a prevederilor Legii nr. 31/1990, republicată, având în vedere că, atribuțiile conferite de Legea nr. 31/1990, republicată, Consiliului Local al comunei Corbu, în calitatea sa de asociat unic al SC C.I.E. SRL nu se confundă cu atribuțiile conferite aceleiași entități juridice de Legea nr. 215/2001, republicată.
în privința recursului formulat de către T.N., înalta Curte apreciază că decizia instanței de apel este legală și temeinică, în speță, nefiind incidente dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., întrucât în mod legal, Curtea de Apel Târgu-Mureș a făcut aplicarea dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., înalta Curte a respins, ca nefondat, recursul declarat de reclamanții SC C.I.E. SRL Corbu și T.N., iar potrivit dispozițiilor art. 274 C. proc. civ. a obligat recurenții să achite intimaților-pârâți Consiliul Local al comunei Corbu și Primarul comunei Corbu suma de 2.500 RON cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, conform facturii aflate la dosar.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4522/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4436/2012. Civil → |
|---|
