ICCJ. Decizia nr. 4528/2012. Civil
| Comentarii |
|
Reclamanta SC T. SRL prin lichidator judiciar B.N.P. C. S.R.P.L. a chemat-o în judecată pe pârâta SC B.I. SRL, pentru ca prin hotărârea ce urma a se pronunța, instanța să o oblige pe pârâtă la plata sumei de 495.297,55 RON și dobânzi legale, ca urmare a neachitării facturii emise în executarea contractului nr. 45 din 9 iulie 2007.
Reclamanta a precizat, că fiind în procedura de insolvență, prin prezenta acțiune are ca scop obținerea unui titlu executoriu în scopul încasării sumelor datorate de pârâtă prin procedura executării silite.
Reținând că reclamanta nu s-a prezentat la niciun termen de judecată pentru a propune probe pentru dovedirea lucrărilor efectuate parțial, că aceasta nu și-a precizat câtimea în raport de lucrările efectuate și nu a făcut dovada executării obligațiilor în raport de petitul acțiunii, Tribunalul Dolj, secția a ll-a civilă, a respins acțiunea, așa cum rezultă din sentința nr. 2749/2011 din 13 octombrie 2011.
împotriva acestei sentințe reclamanta SC T. SRL prin lichidator B.N.P. C. S.R.P.L. Craiova a declarat apel, care a fost admis de Curtea de Apel Craiova, secția a ll-a civilă, prin decizia nr. 1/2012 din 10 ianuarie 2012 conform căreia a fost anulată sentința atacată și trimisă cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
Pentru a pronunța această hotărâre instanța a reținut că instanța de fond, în mod greșit a respins acțiunea ca fiind prematur introdusă, nepronunțându-se asupra fondului pricinii, astfel că a anulat sentința atacată și a trimis-o spre rejudecare aceleiași instanțe, după ce a constatat că factura în litigiu a fost acceptată la plată de către pârâtă și că reclamanta fiind în procedura falimentului nu mai poate finaliza lucrarea, situație în care contravaloarea lucrărilor deja executate, rămâne în patrimoniul pârâtei, aceasta îmbogățindu-se fără justă cauză.
La data de 12 ianuarie 2012 pârâta SC B.I. SRL Craiova a formulat recurs invocând dispozițiile art. 304 pct. 7 și 9, art. 312 și art. 313 din C. proc. civ. și a solicitat casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.
Recurenta a arătat că instanța de apel nu a observat că prima instanță a intrat în fondul cauzei, cercetând cauza și făcând referiri la probe, nefiind pusă în discuție prematuritatea acțiunii, prin sentința pronunțată în cauză instanța respingând acțiunea pe fond și nu ca prematur introdusă.
De asemenea a motivat recursul și cu privire la greșita motivare a instanței de apel vizând recunoașterea datoriei de către pârâtă, invocarea îmbogățirii fără justă cauză în condițiile existenței unui contract comercial încheiat de părți dar și probatoriile administrate în cauză.
Recursul este fondat, urmând a fi admis pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Art. 304 pct. 7 și 9 C. proc. civ. reglementează situațiile când hotărârea poate fi modificată dacă nu cuprinde motivele pe care se sprijină, când cuprinde motive contradictorii sau străine de natura pricinii (pct. 7) și când hotărârea pronunțată este lipsită de temei legal ori a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii (pct. 9).
Se constată că prin recursul formulat recurenta a cerut casarea deciziei atacate deoarece instanța de apel nu a observat că prima instanță a respins acțiunea ca nefondată și nu ca prematur introdusă.
Analizând motivele de recurs în raport de dispozițiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că acestea vizează cea de-a doua ipoteză, când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Constatând că instanța de apel a reținut în motivarea propriei hotărâri că prima instanță nu a intrat în cercetarea fondului cauzei, respingând acțiunea ca prematur introdusă și că în realitate instanța a stabilit situația de fapt, a analizat probatoriile, stabilind împrejurările de fapt esențiale în cauză, cercetând astfel fondul litigiului și că instanța de fond nu a pus în discuție și nu a analizat excepția prematurității, nepronunțându-se în hotărârea atacată pe această excepție, înalta Curte apreciază incidența în cauză a art. 297 alin. (2) teza a II-a din C. proc. civ. potrivit căruia în cazul în care există vreun motiv de nulitate și prima instanță a judecat în fond cauza, instanța de apel admite apelul, anulează în tot sau în parte procedura urmată și hotărârea pronunțată și reține procesul spre rejudecare.
Ca urmare, constatând că instanța de fond a stabilit situația de fapt, cercetând fondul litigiului și că în realitate s-a pronunțat pe excepția prematurității fără a pune în discuție această excepție, și având în vedere că instanța de apel a sesizat acest motfv de nulitate a hotărârii atacate, în temeiul art. 297 alin. (2) teza a II din C. proc. civ., urma a proceda la anularea sentinței atacate și reținerea procesului spre judecare.
Față de aceste considerente, înalta Curte a apreciat că instanța de apel a greșit ignorând dispozițiile art. 297 din C. proc. civ., motiv pentru care, în temeiul art. 314 din același act normativ, a admis recursul și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4525/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4524/2012. Civil → |
|---|
