ICCJ. Decizia nr. 4531/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4531/2012
Dosar nr. 17800/200/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 15 iunie 2012
Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Buzău, la data de 12 august 2011, sub nr. 17800/200/2011, creditoarea SC E.T. SRL a solicitat validarea popririi înfiinţate prin dispoziţia de poprire din data de 19 mai 2011, până la concurenţa sumei de 3.715,48 lei, asupra drepturilor băneşti pe care debitorul S.V. le are de primit de la terţul poprit SC L.B.T. SRL, în temeiul titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5436/2009 pronunţată de Judecătoria Buzău.
În motivarea cererii, creditoarea a arătat că terţul poprit nu a respectat dispoziţiile art. 456 alin. (1) lit. a) C. proc. civ., în sensul că după primirea dispoziţiei de poprire, emisă în Dosarul execuţional nr. 115/2011, nu a reţinut şi nu a consemnat sume de bani din drepturile băneşti ale debitorului în contul creanţei din titlul executoriu.
Prin sentinţa civilă nr. 9085 din 11 noiembrie 2011, Judecătoria Buzău a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 460 alin. (1) C. proc. civ., în vederea validării popririi poate fi sesizată instanţa de executare, iar conform art. 373 alin. (2) acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Având în vedere că executarea prin poprire se realizează prin consemnarea sau plata făcută de terţul poprit, respectiv prin executarea silită împotriva terţului poprit pe baza hotărârii de validare, instanţa în raza căreia are loc executarea prin poprire este instanţa de la domiciliul sau sediul terţului poprit. Aşadar, dacă în momentul sesizării executorului judecătoresc, creditorul putea opta între executorul de la domiciliul sau sediul debitorului sau al terţului poprit, conform art. 453 alin. (1) C. proc. civ., pentru validarea popririi nu poate fi sesizată instanţa de la domiciliul sau sediul debitorului, aceasta nefiind instanţa de executare, ci instanţa de la domiciliul sau sediul terţului poprit.
În speţă, terţul poprit are sediul în Cluj-Napoca, astfel că Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa competentă teritorial să se pronunţe asupra cererii de validare a popririi.
Învestită prin declinare, Judecătoria Cluj-Napoca a pronunţat sentinţa civilă nr. 4554 din 01 martie 2012, prin care şi-a declinat, la rândul său, competenţa în favoarea primei instanţe sesizate, Judecătoria Buzău şi, constatând ivit conflict negativ de competenţă, a înaintat dosarul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, această din urmă instanţă a reţinut că potrivit dispoziţiilor art. 460 C. proc. civ., cererea de validare a popririi intră în competenţa instanţei de executare, iar potrivit dispoziţiilor art. 373 alin. (2) acelaşi cod, instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.
Dispoziţiile procedurale referitoare la competenţa teritorială a instanţei pentru soluţionarea cererii de validare a popririi sunt norme imperative, instituind un caz de competenţă teritorială exclusivă. Prin urmare, competentă să soluţioneze cererea dedusă judecăţii este judecătoria în a cărei circumscripţie teritorială se va face executarea.
Din analiza actelor Dosarului execuţional nr. 115/2011 al B.E.J. - P.A.G. din Buzău, rezultă că executarea urmează să fie făcută în circumscripţia Judecătoriei Buzău, întrucât domiciliul debitorului se află în această circumscripţie. De altfel, acest considerent a fost avut în vedere şi de către Judecătoria Buzău care, prin încheierea pronunţată în data de 04 aprilie 2011 în Dosarul civil nr. 4048/200/2011, a şi încuviinţat executarea silită, în calitate de instanţă de executare. Aşadar, instanţa de executare a fost deja determinată odată cu încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Buzău. În plus, este de reţinut că executarea silită a fost deja declanşată prin emiterea unor acte de executare silită în circumscripţia Judecătoriei Buzău, fapt atestat de somaţia şi celelalte acte de executare silită emise în Dosarul execuţional nr. 115/2011 al B.E.J. - P.A.G. din Buzău.
În speţă, pentru determinarea instanţei de executare este irelevant sediul terţului poprit, în condiţiile în care executarea silită are loc în Dosarul de executare nr. 115/2011 al B.E.J. - P.A.G. situat în circumscripţia Judecătoriei Buzău şi pe baza actelor de executare emise în aceeaşi rază teritorială, întrucât poprirea terţului poprit este doar una dintre formele de executare silită posibile; or, acceptând varianta de interpretare din sentinţa de declinare a competenţei în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca ar însemna să se accepte, implicit, că în cazul unui potenţial eşec al executării silite în forma popririi acestui terţ poprit ar apărea un fenomen al migrării instanţei de executare în funcţie de succesiunea formelor de executare silită activate sau de sediul fiecărui terţ care ar putea fi susceptibil de poprire în această cauză.
Prin urmare, soluţionarea prezentei cereri de validare a popririi în cadrul unei executări silite care a început deja conform normelor legale de competenţă şi care se desfăşoară în circumscripţia Judecătoriei Buzău, este de competenţa exclusivă a Judecătoriei Buzău.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În speţă, instanţa a fost învestită cu o cerere de validare a popririi ca urmare a refuzului terţului poprit de a-şi îndeplini obligaţiile ce-i revin pentru efectuarea popririi, cerere care, potrivit dispoziţiilor art. 460 alin. (1) C. proc. civ., este de competenţa instanţei de executare.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind „judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.”
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare şi a cererilor de încuviinţare a executării silite, conform art. 3731 alin. (1) C. proc. civ.
Or, pentru executarea silită a titlului executoriu de care se prevalează creditoarea în prezenta cauză, instanţa de executare a fost deja determinată cu ocazia încuviinţării executării silite, care priveşte toate formele de executare, deci şi poprirea. Astfel, prin încheierea din camera de consiliu din 04 aprilie 2011, Judecătoria Buzău, în calitate de instanţă de executare, în a cărei circumscripţie urma a se face executarea, a încuviinţat executarea silită a titlului executoriu reprezentat de sentinţa civilă nr. 5436 din 09 octombrie 2009 pronunţată de Judecătoria Buzău, la cererea B.E.J. - P.A.G. cu sediul în Buzău.
În baza încuviinţării dispuse prin această încheiere, s-a declanşat executarea silită în circumscripţia teritorială a Judecătoriei Buzău, prin emiterea de acte de executare în Dosarul execuţional nr. 115/2011, aflat pe rolul B.E.J. - P.A.G. cu sediul în Buzău.
În consecinţă, Judecătoria Buzău este instanţă de executare, iar în această calitate îi revine şi competenţa de soluţionare a cererii de validare a popririi, conform art. 460 alin. (1) C. proc. civ.
Aşa fiind, competenţa de soluţionare a prezentei cauze se va stabili în favoarea Judecătoriei Buzău.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Buzău.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4521/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 4532/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
