ICCJ. Decizia nr. 4534/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, obligaţie de a face. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 4534/2012

Dosar nr. 73246/3/2011

Şedinţa din camera de consiliu de la 15 iunie 2012

Asupra conflictului negativ de competenţă, constată următoarele:

Prin contestaţia înregistrată pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011, contestatorul B.S.G. a solicitat, în contradictoriu cu intimatele Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale şi Ministerul Apărării Naţionale, anularea Deciziei nr. 87186 din 31 decembrie 2010 prin care i-au fost recalculate drepturile de pensie în conformitate cu dispoziţiile Legii nr. 119/2010 şi H.G. nr. 735/2010 şi menţinerea Deciziei nr. 114977 din 20 iunie 2007 prin care i-a fost stabilită pensie de serviciu, obligarea intimatelor la plata diferenţelor de drepturi rezultate şi a dobânzii legale şi suspendarea efectelor deciziei atacate, cu menţinerea în plată a vechii decizii.

Prin sentinţa civilă nr. 1825/F/2011 a Tribunalului Bistriţa-Năsăud, s-a admis excepţia de necompetenţă teritorială şi s-a dispus declinarea competenţei de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Pronunţându-se astfel, instanţa a avut în vedere dispoziţiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, pe care le consideră aplicabile în speţă şi care fac trimitere la competenţa instanţei de la sediul pârâtului în ceea ce priveşte „celelalte cereri”, în speţă, în cazul contestaţiei promovate de militari împotriva deciziei de recalculare a pensiei de serviciu în temeiul Legii nr. 119/2010.

Contestaţia a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti la data de 21 noiembrie 2011, sub nr. 73246/3/2011.

Prin sentinţa civilă nr. 1858 din 27 februarie 2012, Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale, a admis excepţia de necompetenţă teritorială a acestei instanţe şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud, sesizând Înalta Curte pentru soluţionarea conflictului negativ de competenţă.

Contestaţia a fost înregistrată iniţial pe rolul Tribunalului Bistriţa-Năsăud la data de 11 februarie 2011, dată la care intraseră deja în vigoare dispoziţiile Legii nr. 263/2010.

Este adevărat că decizia contestată a fost emisă în baza Legii nr. 119/2010, care face, în art. 7 alin. (1), trimitere la procedura prevăzută de Legea nr. 19/2000, iar art. 156 din Legea nr. 19/2000 stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea instanţei de la domiciliul pârâtului, dar, la data sesizării instanţei, Legea nr. 19/2000 era abrogată, normele de procedură referitoare la competenţă fiind modificate începând cu data de 01 ianuarie 2011, în sensul că aceasta revine instanţei de la domiciliul reclamantului.

Urmează a fi avute în vedere şi dispoziţiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora „dispoziţiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare şi proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum şi executărilor silite începute sub acea lege”.

Pe cale de consecinţă, norma de procedură este de imediată aplicare, motiv pentru care, începând cu data de 01 ianuarie 2011, norma inserată în art. 154 din Legea nr. 263/2010 privind competenţa instanţei de la domiciliul reclamantului în situaţia contestaţiilor împotriva deciziilor caselor de pensii sectoriale este aplicabilă şi situaţiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi (Legea nr. 19/2000).

Asupra conflictului negativ de competenţă ivit, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie reţine următoarele:

Dispoziţiile art. 154 din Legea nr. 263/2010 (care au preluat conţinutul art. 156 din Legea nr. 19/2000) reglementează două ipoteze distincte în ceea ce priveşte competenţa teritorială a tribunalului în litigiile privind drepturile de asigurări sociale.

Într-o primă ipoteză, se prevede că cererile îndreptate împotriva C.N.P.P. sau împotriva caselor teritoriale de pensii şi a caselor de pensii sectoriale se adresează instanţei în a cărei rază teritorială îşi are domiciliul sau sediul reclamantul.

Din contră, în situaţia în care pârâtul este altul decât cel prevăzut în prima teză, ipoteza a doua a textului stabileşte că va fi competentă să soluţioneze litigiul instanţa în a cărei rază îşi are domiciliul sau sediul pârâtul.

Prevederile potrivit cărora instanţa competentă este cea din raza căreia se află domiciliul reclamantului reprezintă o derogare de la dispoziţiile dreptului comun, derogare prin care se urmăreşte facilitarea accesului la justiţie al pensionarilor în litigiile ce privesc stabilirea pensiilor.

Trebuie precizat că, faţă de dispoziţiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noţiunea de „case de pensii sectoriale”, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naţionale, Ministerul Administraţiei şi Internelor şi SRI, structuri care au fost desfiinţate.

Potrivit art. 135 din Lege „atribuţiile, organizarea şi funcţionarea caselor de pensii sectoriale se stabilesc prin hotărâre a Guvernului, la propunerea Ministerului Muncii, Familiei şi Protecţiei Sociale, Ministerului Apărării Naţionale, Ministerului Administraţiei şi Internelor şi Serviciului Român de Informaţii, adoptată în termen de 30 de zile de la data publicării prezentei legi”.

Cum, în speţă, cererea a fost formulată împotriva unei case sectoriale de pensii, este aplicabilă prima teză a textului legal menţionat, potrivit căreia competenţa revine instanţei în a cărei rază se află domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei privind pe reclamantul B.S.G. şi pe pârâţii Ministerul Apărării Naţionale şi Casa de Pensii a Ministerului Apărării Naţionale în favoarea Tribunalului Bistriţa-Năsăud.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 15 iunie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4534/2012. Civil. Conflict de competenţă. Pretentii, obligaţie de a face. Fond