ICCJ. Decizia nr. 4545/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4545/2012
Dosar nr. 1914/32/2010
Şedinţa publică din 15 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. S5/C din 8 februarie 2001 pronunţată de Tribunalul Neamţ în dosarul nr. 3378/C/2000 s-a respins acţiunea reclamantului A.E.A. formulată în contradictoriu cu pârâtele SC M. SA Piatra Neamţ şi FPS Bucureşti, pentru lipsa calităţii procesuale pasive; s-a respins cererea formulată de pârâta SC M., de chemare în judecată a pârâtelor Asociaţia Salariaţilor PAS M. pentru lipsa calităţii procesuale pasive, precum şi cererea de chemare în garanţie formulată de aceeaşi pârâtă împotriva SIF Moldova, FPS Bucureşti şi Statul Român.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamantul A.E.A.
La Curtea de Apel Bacău dosarul a fost înregistrat sub nr. 1914/32/2001, iar prin încheierea din 12 iunie 2006 s-a dispus suspendarea soluţionării cauzei până la soluţionarea definitivă a notificării făcute în termenul Legii nr. 10/2001.
Prin Decizia civilă nr. 86 din 3 august 2009, Curtea de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, a constatat perimat apelul reclamantului.
Pentru a se pronunţa astfel, instanţa de apel a reţinut că toate notificările pe care reclamantul le-a formulat în baza Legii nr. 10/2001 pentru imobilul situat în municipiul Piatra Neamţ au fost soluţionate prin dispoziţia de restituire în natură nr. 238 din 13 iunie 2006 de către SC M. SA Piatra Neamţ, dispoziţie ce nu a fost contestată de către reclamant în termenul legal.
Instanţa de apel a mai reţinut că dispoziţia anterior menţionată a fost comunicată la 20 iulie 2006, când apelantul reclamant însuşi a semnat procesul verbal de predare - primire a bunurilor imobile restituite (filele 181 - 184 dosar ).
Din 20 iulie 2006 şi până la 27 aprilie 2009 reclamantul nu a formulat cerere de repunere pe rol a cauzei, nesocotind obligaţia prevăzută de art. 248 C. proc. civ., sens în care a devenit incidenţă instituţia perimării.
Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamantul A.E.A., arătând că a luat cunoştinţă de Decizia obiect al prezentei căi de atac la data de 14 iulie 2011, prin adresa nr. 5250 emisă de SIF Moldova Bacău prin care era somat la plata sumei de 1500 lei cheltuieli de judecată, iar conform art. 319 alin. (1) C. proc. civ. contestaţia poate fi introdusă în termen de 15 zile de la data când contestatorul a luat cunoştinţă de hotărâre.
Reclamantul a mai arătat că este nelegală constatarea, din oficiu, a perimării, aceasta fiind posibilă doar la cererea părţii, datorită faptului că suspendarea cauzei a fost realizată în temeiul dispoziţiilor art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Soluţia pronunţată încalcă dreptul la o judecată corectă, fiind incorect faptul că instanţa stabileşte un termen de contestaţie de 5 zile de la pronunţare, în condiţiile în care cel care trebuia să atace Decizia a transmis cu confirmare de primire nota scrisă cu privire la menţinerea suspendării în temeiul art. 47 din Legea nr. 10/2001 şi locuieşte la o distanţă de 400 km de sala de şedinţă.
Examinând recursul în raport de excepţia de tardivitate invocată din oficiu, a cărei analiză este prioritară raportat la aspectele de fond ale cererii, faţă de caracterul său peremptoriu, Înalta Curte urmează a-l respinge, ca tardiv formulat, pentru următoarele considerente:
Căile de atac şi termenele în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, deoarece se întemeiază pe interesul general de a înlătura orice împrejurări ce ar putea tergiversa, în mod nejustificat, judecata unei cauze.
În consecinţă, nici părţile şi nici instanţa de judecată nu pot deroga, pe cale de interpretare, de la termenele prevăzute de lege pentru exerciţiul unei căi de atac şi de la modalitatea în care acestea se calculează.
Conform dispoziţiilor art. 253 alin. (2) C. proc. civ., „hotărârea care constată perimarea este supusă recursului în termen de 5 zile de la pronunţare".
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că termenul de 5 zile de la pronunţare, astfel cum este reglementat de dispoziţiile legale anterior citate, a fost depăşit. Astfel, Decizia civilă nr. 86 a Curţii de Apel Bacău recurată în prezenta cale de atac a fost pronunţată la data de 3 august 2009, iar recursul a fost declarat la data de 26 iulie 2011, conform ştampilei poştei de pe plicul în care a fost expediat,
deci cu mult peste termenul prevăzut de lege.
Nu pot fi reţinute susţinerile recurentului-reclamant privind necomunicarea deciziei atacate, întrucât, aşa cum s-a arătat anterior, hotărârea prin care se constată perimarea nu se comunică, aceasta putând fi atacată cu recurs în 5 zile de la pronunţare, iar recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul din 3 august 2009 (data pronunţării) la ultimul domiciliu indicat, respectiv, în judeţul Constanţa (fila 150, 161 dosar apel), conform dovezii îndeplinirii procedurii de citare aflată la fila 178 dosar apel.
Citaţia a fost emisă la data de 09 iulie 2009, deci în interiorul intervalului de timp precizat de reclamant că a locuit la adresa anterior menţionată, acesta arătând, atât prin memoriul de recurs, cât şi prin concluziile orale formulate în şedinţa publică din 15 iunie 2012, că a locuit la această adresă până la data de 11 februarie 2011.
In atare situaţie, se constată că recurentul-reclamant a încălcat prevederile art. 253 alin. (2) C. proc. civ., deoarece a formulat recursul cu depăşirea termenului de 5 zile prevăzut de textul menţionat, împrejurare faţă de care, dată fiind prioritatea soluţionării excepţiei de tardivitate, celelalte aspecte subsumate prezentei căi de atac, nu mai pot fi analizate, în conformitate cu dispoziţiile art. 137 alin. (1) din acelaşi cod, excepţia tardivităţii fiind o excepţie de procedură absolută şi peremptorie, ce face de prisos analiza fondului.
Pentru aceste considerente, recursul urmează a fi respins, ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de reclamantul A.E.A. împotriva deciziei nr. 86 din 3 august 2009 a Curţii de Apel Bacău, secţia civilă, cauze minori, familie, conflicte de muncă, asigurări sociale, ca tardiv formulat.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4547/2012. Civil. Despăgubiri Legea... | ICCJ. Decizia nr. 4543/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
