ICCJ. Decizia nr. 4561/2012. Civil. Partaj judiciar. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr.4561/2012
Dosar nr. 6265/1/2011
Şedinţa publică din 15 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 26 iulie 2011, numiţii C.G.M. şi C.N.D. au solicitat, în temeiul art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ., revizuirea deciziei civile nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
În motivare, revizuenţii au arătat că dispozitivul hotărârii obiect al căii extraordinare de atac cuprinde dispoziţii contradictorii, ce nu se pot duce la îndeplinire, iar instanţa nu s-a pronunţat asupra ceea ce s-a cerut prin memoriul de recurs, Decizia finală fiind aceea de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat împotriva deciziei civile nr. 198 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi.
Revizuenţii mai arată că Decizia atacată în prezenta cauză nu a răspuns criticii privind ilegala compunere a completului de judecată care a pronunţat Decizia nr. 198 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi, criticii privind nulitatea actelor de procedură îndeplinite de un judecător necompetent, precum şi criticii privind modalitatea de soluţionare a cauzei de către instanţa de apel, respectiv, Curtea de Apel Iaşi, reluând aspectele de nelegalitate deduse judecăţii în recursul ce a fost soluţionat prin Decizia a cărei revizuire se cere.
Mai arată că în mod nelegal, prin Decizia nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curţi, le-a fost respins recursul, ca inadmisibil, în condiţiile în care dispoziţiile art. 4 C. proc. civ. şi art. 21 din Legea nr. 304/2004 stabilesc că înalta Curte judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor Curţilor de Apel, necondiţionat şi tară nicio referire la natura lor în sensul rămânerii definitive sau irevocabile.
Soluţia este nelegală şi din perspectiva faptului că judecata recursului a fost iniţial amânată, apoi suspendată, astfel încât dacă această cale de atac ar fi avut imperfecţiuni procedurale ar fi fost respinsă de la primul termen de judecată.
Cererea de revizuire este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Revizuirea reprezintă acea cale extraordinară de atac de retractare ce oferă posibilitatea retractării unei hotărâri judecătoreşti definitive care se vădeşte a fi greşită în raport cu unele împrejurări de fapt survenite după pronunţarea acesteia.
Retractarea unei hotărâri judecătoreşti definitive produce efecte grave pentru părţi şi pentru stabilitatea raporturilor juridice civile, astfel încât legea reglementează această cale de atac numai în cazuri strict determinate.
Pe de altă parte însă, revizuirea constituie un remediu procesual important pentru înlăturarea acelor situaţii excepţionale care au tăcut ca o hotărâre judecătorească să fie viciată chiar în substanţa sa.
Motivele de revizuire sunt expres şi limitativ prevăzute de lege şi impun, pentru fiecare în parte, îndeplinirea unor condiţii specifice de admisibilitate a cererii de revizuire.
Potrivit art. 322 pct. 1 C. proc. civ., revizuirea se poate cere „dacă dispozitivul hotărârii cuprinde dispoziţii potrivnice ce nu se pot aduce la îndeplinire „ iar potrivit pct. 7 al aceluiaşi articol „dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una şi aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate".
Incidenţa art. 322 pct. 1 C. proc. civ. este determinată de existenţa, în dispozitivul hotărârii a unor dispoziţii potrivnice ireconciliabile, care să nu poată fi aduse la îndeplinire, iar incidenţa art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este determinată de îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii: existenta unor hotărâri judecătoreşti definitive, hotărârile judecătoreşti să fie potrivnice, existenţa triplei identităţi de părţi, obiect şi cauză.
În speţă, se constată că, deşi formal întemeiată pe dispoziţiile legale anterior citate, respectiv, pe dispoziţiile art. 322 pct. 1 şi 7 C. proc. civ., cererea de revizuire nu se circumscrie niciunuia din motivele invocate, neîndeplinind astfel condiţiile de admisibilitate ale unei asemenea căi extraordinare de atac.
Criticile vizând compunerea completelor de judecată ale Curţii de Apel Iaşi ce au soluţionat diverse litigii ale revizuenţilor, modalitatea în care a fost soluţionată cauza având ca obiect partaj judiciar de către aceeaşi curte de apel, incidentele procedurale legate de insuficientul timbraj în diversele căi de atac promovate de către aceştia, nu constituie aspecte care să poată fi avute în vedere în soluţionarea prezentei cereri de revizuire.
Susţinerea conform căreia dispozitivul hotărârii obiect al prezentei căi de atac cuprinde dispoziţii potrivnice nu poate fi primită, întrucât acesta statuează asupra inadmisibilităţii unui recurs declarat împotriva unei hotărâri irevocabile, neexistând dispoziţii care să se contrazică între ele sau care să nu poată fi aduse la îndeplinire, iar în ceea ce priveşte existenţa unor hotărâri potrivnice, revizuenţii nu au indicat care ar fi acestea, pentru a opera cazul de revizuire ce reglementează o asemenea situaţie.
Cu toate că indică drept temei juridic motivele de revizuire mai sus arătate, în realitate, revizuenţii critică Decizia atacată raportat la soluţia de respingere, ca inadmisibil, a recursului declarat împotriva deciziei nr. 198 din 15 mai 2009 a Curţii de Apel Iaşi şi reiterează aspectele de nelegalitate deduse judecăţii în calea de atac a recursului finalizată prin pronunţarea hotărârii a cărei revizuire se cere.
Rezultă că aspectele învederate în cadrul prezentei căi extraordinare de atac nu se circumscriu motivelor indicate ca temei juridic al revizuirii, neputând fi analizate ca atare de către instanţă şi determinând caracterul inadmisibil al cererii astfel formulate.
Revizuienţii apreciază că cererea nu putea fi respinsă ca inadmisibilă cât timp fusese anterior suspendată.
Sub acest aspect, înalta Curte precizează că măsura suspendării cauzei a fost luată în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. care impune instanţei să suspende cauza dacă părţile nu au fost prezente la termen şi nici nu au solicitat judecata cauzei în lipsă. O astfel de măsură a instanţei nu poate preconiza vreo obligaţie a acesteia de a antama fondul cauzei, deoarece ţine exclusiv de respectarea unor dispoziţii de ordin procedural, deci nu împiedică în nici un mod pronunţarea instanţei asupra unor excepţii cu caracter peremptoriu.
Pentru aceste considerente, cererea de revizuire va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de C.G.M., C.N.D. împotriva deciziei nr. 6130 din 16 noiembrie 2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 15 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4574/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 4557/2012. Civil → |
|---|
