ICCJ. Decizia nr. 4601/2012. Civil

Prin încheierea de ședință din 2 decembrie 2011 a Tribunalului Timiș, secția a ll-a civilă, s-a respins cererea formulată de petenta F.M. privind restituirea originalului chitanței seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005 prin care s-a achitat onorariul provizoriu cuvenit expertului desemnat în cauză și a dispunerii restituirii sumei achitate de către B.L.E.

Apelul declarat de petenta F.M. împotriva acestei încheieri a fost respins, ca nefondat, prin decizia civilă nr. 52/ A din 23 februarie 2012 pronunțată Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă.

împotriva acestei decizii, reclamanta F.M. a declarat recurs, în temeiul dispozițiilor art. 304 pct. 7, 8 și 9 C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia, modificarea deciziei recurate, în sensul admiterii apelului, susținându-se, în esență, faptul că cererea sa privind restituirea chitanței scria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005 a fost calificată greșit atât de instanța de fond cât și de cea de apel.

Analizând decizia recurată în limitele controlului de legalitate, se constată că recursul este fondat.

Obiectul prezentului recurs vizează cererea de natură necontencioasă a petentei privind restituirea originalului chitanței Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005 prin care aceasta a achitat către B.E.C. suma de 1000 lei, reprezentând onorariu expertiză pentru dosarul nr. 3046/COM/2005 al Tribunalului Timiș, expert S.A.

Potrivit încheierii de ședință din 18 octombrie 2005 a Tribunalului Timiș, urmare a decesului expertului S.A., a fost numit și introdus în cauză un nou expert, respectiv S.D. Totodată, din încheierea de ședință din 6 martie 2006 a Tribunalului Timiș reiese că expertiza dispusă în cauză nu a mai fost efectuată datorită refuzului cooperării pârâților, astfel că instanța a revenit asupra acesteia.

Potrivit Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Secțiunea a VlII-a intitulată "Eliberarea certificatelor și a copiilor de pe acte. Restituirea înscrisurilor originale", la art. 129 alin. (1) se statuează faptul că restituirea înscrisurilor originale depuse la dosarul cauzei se încuviințează, pentru dosarele în curs de judecată, de președintele completului de judecată sau, în lipsa acestuia, de un membru al completului, iar pentru dosarele arhivate, de primul-grefier sau, după caz, de grefierul șef al instanței ori înlocuitorii acestora, iar la alin. (2) faptul că restituirea înscrisurilor originale se face numai dacă actul poate fi păstrat la instanță și în copie, fără ca prin aceasta să se producă o vătămare părților din proces.

în speță, se constată că petenta F.M. s-a adresat instanței de judecată cu o cerere în vederea obținerii înscrisului original, respectiv chitanța Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005 cu respectarea prevederilor art. 129 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată, astfel că instanța de fond în mod eronat a respins cererea acesteia.

Mai mult decât atât, instanța de apel a reținut în mod corect că cererea petentei a fost înregistrată greșit și repartizată spre soluționare unui complet de judecată, deși aceasta fusese adresată grefierului șef al instanței.

De asemenea, în mod greșit instanța de apel a reținut că o astfel de eroare îi este imputabilă petentei, împrejurare față de care înalta Curte constată că cererea petentei a fost analizată greșit fără a se da eficiență principiului rolului activ, în temeiul căruia instanța putea solicita lămuririle necesare.

în consecință, s-a avut în vedere că cererea petentei a fost formulată cu respectarea prevederilor art. 129 din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor de judecată și că în mod eronat s-a imputat petentei culpa cu privire la modul în care i-a fost analizată cererea, înalta Curte a admis recursul, a modificat decizia recurată, în sensul admiterii apelului declarat de F.M. și a schimbat încheierea apelată, cu consecința admiterii cererii privind restituirea originalului chitanței Seria AB nr. 386182 din 10 octombrie 2005.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4601/2012. Civil