ICCJ. Decizia nr. 4603/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin sentința comercială 922 din 10 mai 2011, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția comercială și de contencios administrativ, s-a respins cererea formulată de reclamanta SC E. SRL Timișoara în contradictoriu cu pârâții D.C. și D.S. pentru rezoluțiunea antecontractului de vânzare-cumpărare încheiat la data de 31 iulie 2008 și obligarea pârâților la restituirea avansului de 130.000 EURO; totodată, a obligat reclamanta la plata către pârâți a sumei de 25.900 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Apelul declarat de reclamanta SC E. SRL împotriva acestei sentințe a fost anulat, ca insuficient timbrat, prin decizia civilă nr. 5 din 10 ianuarie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a Il-a civilă. Totodată, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (5) din Legea nr. 146/1997 s-a dispus obligarea reclamantei SC E. SRL la plata diferenței de taxă judiciară de timbru datorată la fond, în sumă de 15.506,6 lei.
împotriva acestei decizii, reclamanta SC E. SRL Timișoara a formulat recurs, în cadrul căruia a precizat că motivele de fapt și de drept le va formula separat.
La data de 21 martie 2012, recurenta reclamantă SC E. SRL Timișoara a motivat recursul promovat, încadrând și dezvoltând criticile în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 6, 7, 8 și 9 C. proc. civ.
înalta Curte a invocat din oficiu excepția nulității recursului și în temeiul dispozițiilor art. 137 raportat la art. 306 alin. (l) C. proc. civ., a reținut următoarele:
Potrivit dispozițiilor art. 301 C. proc. civ., termenul de recurs este de 15 zile de la comunicarea hotărârii, dacă legea nu dispune astfel. Acest termen reprezintă termenul de drept comun în materie de recurs. în acest termen, potrivit dispozițiilor procedurale, se depune declarația de recurs dar și motivele de recurs.
în acest sens, dispozițiile art. 303 alin. (l) C. proc. civ., sunt imperative atunci când prevăd că recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs sau înăuntrul termenului de recurs.
Sancțiunea nerespectării acestei obligații este prevăzută de art. 306 alin. (1) C. proc. civ., prin care se statuează că "Recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal cu excepția alin. (2)".
Față de dispozițiile legale evocate, se constată că recurenta reclamantă a declarat recurs împotriva deciziei curții de apel, în cadrul termenului legal, fără a indica motivele de nelegalitate și dezvoltarea lor, în conformitate cu dispozițiile art. 304 C. proc. civ., sub rezerva depunerii la dosar a dezvoltării motivelor de recurs, ulterior comunicării deciziei atacate.
Din examinarea actelor și lucrărilor dosarului instanței de apel, se constată că decizia atacată i-a fost comunicată reclamantei la data de 6 februarie 2012, iar depunerea declarației de recurs, precum și a dezvoltării motivelor de recurs trebuia să aibă loc până la data de 22 februarie 2012. Declarația de recurs a fost depusă în termenul legal de 15 zile, însă motivele de recurs au fost depuse la data de 21 martie 2012, fiind formulate peste termenul legal de 15 zile prevăzut de art. 301 C. proc. civ., coroborat cu art. 306 alin. (1) din același cod.
Pe cale de consecință, nedepunerea motivelor de recurs în termenul legal atrage neluarea lor în considerare, deoarece neîndeplinirea oricărui act de procedură în termenul legal atrage decăderea, afară de cazul când partea dovedește că a fost împiedicată printr-o împrejurare mai presus de voința ei.
Așa fiind, s-a constatat că în cauză nu s-a putut reține nici incidența motivelor de ordine publică, spre a se face aplicarea în cauză a prevederilor art. 306 alin. (2) C. proc. civ., înalta Curte a constatat nul recursul declarat de reclamanta SC E. SRL Timișoara, în raport de prevederile art. 306 alin. (l) C. proc. civ.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4610/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4601/2012. Civil → |
|---|
