ICCJ. Decizia nr. 4704/2012. Civil
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4704/2012
Dosar nr. 3900/105/2010
Şedinţa publică de la 21 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Prahova sub nr. 3900/105 din 19 iulie 2010, R.Gh. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanţelor Publice, recuperarea tuturor prejudiciilor materiale şi morale pe care le-a suportat şi le va suporta cu soluţionarea cazului privind imobilul situat în Ploieşti, str. P. nr. X al cărui proprietar-moştenitor este, de fapt şi de drept, şi pentru care a solicitat restituirea în natură în baza Legii nr. 10/2001.
De asemenea, a solicitat anularea tuturor cheltuielilor judiciare ce îi sunt pretinse privind revendicarea imobilului, precum şi plata despăgubirilor materiale şi morale, reactualizate la zi.
La termenele de judecată de la 25 noiembrie 2010 şi 20 ianuarie 2011 s-a dispus citarea petentului cu menţiunea de a completa taxa judiciară de timbru cu suma de 85 RON (din totalul de 95 RON stabilit de instanţă); de a preciza acţiunea, de a indica temeiul de drept şi valoarea pretenţiilor, pentru ca instanţa să aprecieze asupra competenţei materiale şi a timbrajului; de a face precizări cu privire la solicitarea de a fi exonerat de cheltuielile din alte cauze, valoarea acestora, indicarea cauzelor, precum şi cu privire la despăgubirile morale şi materiale solicitate.
Întrucât petentul nu a dat curs acestor dispoziţii, la următorul termen de judecată din data de 17 februarie 2011, instanţa, din oficiu, a invocat excepţia insuficientei timbrării a cererii şi, admiţând excepţia, în temeiul art. 137 alin. (1) C. proc. civ., art. 21 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, art. 3 din O.G. nr. 32/1995, a anulat ca insuficient timbrată cererea (Sentinţa nr. 297 din 17 februarie 2011 a Tribunalului Prahova, secţia civilă).
S-a reţinut că dreptul de acces liber la justiţie, consacrat de art. 21 alin. (1) din Constituţia României şi garantat prin art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, ca o componentă a dreptului la un proces echitabil, trebuie exercitat potrivit procedurii şi în condiţiile instituite de lege, inclusiv prin plata taxelor aferente demersului judiciar promovat.
Art. 6 parag. 1 din Convenţie nu garantează accesul gratuit la justiţie, Curtea Europeană a Drepturilor Omului reţinând, în jurisprudenţa sa, că numai în cazul stabilirii unei taxe de timbru exorbitante, fără nici o legătură cu şansele de câştig a cauzei şi înainte de orice analiză a fondului acesteia, împreună cu lipsa posibilităţilor financiare ale recurentului, constituie, în fapt, o descurajare şi o limitare a accesului liber la justiţie (cauza Weismann c. României).
Or, în speţă, sumele stabilite în sarcina petentului cu titlu de taxe de timbru nu au un cuantum exorbitant nici măcar pentru o persoană cu venituri modice, a mai reţinut prima instanţă.
Împotriva acestei sentinţe petentul a declarat recurs, care a fost, de asemenea, anulat ca netimbrat, prin Decizia nr. 387 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie
Împotriva acestei din urma decizii reclamantul a declarat prezentul recurs.
Având a se pronunţa asupra unei căi de atac, instanţa urmează a verifica, cu prioritate, admisibilitatea acesteia.
Una din regulile generale referitoare la instituirea şi exercitarea căilor de atac este legalitatea acestora, ceea ce înseamnă că ele sunt instituite de lege. O hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac a hotărârilor judecătoreşti nu pot exista în afara legii.
Regula are valoare de principiu constituţional. Art. 129 din Constituţie evocă nu numai faptul că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătoreşti sunt cele prevăzute de lege, dar şi că exercitarea însăşi a acestora trebuie să se realizeze în condiţiile legii.
Cu privire la calea extraordinară de atac a recursului, instanţa reţine că art. 299 C. proc. civ. reglementează categoriile de hotărâri judecătoreşti ce pot fi atacate cu recurs şi anume, hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum şi, în condiţiile legii, hotărârile altor organe cu activitate jurisdicţională.
Prin urmare, dreptul de recurs există numai în ceea ce priveşte hotărârile sus-menţionate.
În cauza de faţă, calea de atac este îndreptată împotriva unei hotărâri judecătoreşti prin care s-a soluţionat un recurs, Decizia nr. 387/2011 a Curţii de Apel Ploieşti fiind, aşadar, o hotărâre irevocabilă potrivit art. 377 alin. (2) pct. 4 C. proc. civ.
În consecinţă, nu este susceptibilă de reformare pe calea recursului, conform prevederilor art. 299 C. proc. civ. mai sus enunţate neexistând posibilitatea să se declare recurs şi împotriva unei hotărâri judecătoreşti irevocabile, pronunţată de instanţa de recurs.
Din cele ce preced, rezultă că petentul nu mai avea deschisă calea unui nou recurs în cauză, urmând a se respinge recursul de faţă, ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de reclamantul R.Gh. împotriva Deciziei nr. 387 din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 21 iunie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 4711/2012. Civil. Drepturi băneşti.... | ICCJ. Decizia nr. 4703/2012. Civil. Contestaţie la executare.... → |
|---|
