ICCJ. Decizia nr. 4735/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA A II-A CIVILĂ
Decizia nr. 4735/2012
Dosar nr. 1407/44/2011
Şedinţa publică de la 29 noiembrie 2012
Asupra recursului de faţă;
Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrară pe rolul Tribunalului Galaţi, reclamanta B.R. a solicitat, în contradictoriu cu pârâul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti, obligarea acestuia la plata sumei de 30.000.000 lei, cu titlu de daune morale şi materiale.
În motivarea cererii sale, recurenta-reclamantă a susţinut că timp de 30 de ani, Statul Român a privat-o de drepturile sale constituţionale şi i-a adus grave prejudicii materiale şi morale.
În drept şi-a întemeiat acţiunea pe dispoziţiile Legii nr. 221/2009.
Prin sentinţa civilă nr. 461 din 4 martie 2011, Tribunalul Galaţi - secţia civilă a respins acţiunea formulată de reclamanta B.R. în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Finanţelor Publice Bucureşti ca nefondată reţinând, în esenţă, că deşi conform dispoziţiile art. 1169 C. civ. reclamanta avea obligaţia de a-şi dovedi pretenţiile cu orice mijloc de probă legal, pertinent, concludent şi util cauzei, aceasta nu a solicitat administrarea niciunei probe, astfel că instanţa a fost în imposibilitate de administra probe, câtă vreme reclamanta a solicitat judecarea cauzei în lipsă şi nu s-a prezentat în instanţă.
Împotriva acestei hotărâri la data de 17 noiembrie 2011, a declarat recurs reclamanta B.R., care a reiterat aspectele susţinute prin acţiunea introductivă în sensul că timp de 30 de ani Statul Român i-a încălcat drepturile, a urmărit-o şi a făcut-o să trăiască clipe groaznice ceea ce i-a cauzat grave prejudicii materiale şi morale.
Recurenta nu a indicat motive de nelegalitate şi netemeinicie a sentinţei atacate şi nici nu a propus probe în dovedirea susţinerilor sale.
Curtea de Apel Galaţi - secţia civilă prin decizia civilă nr. 153/A din 19 septembrie 2011, a calificat calea de atac ca fiind apel şi a respins ca nefondat apelul declarat de reclamanta B.R. împotriva sentinţei civile nr. 461 din 4 martie 2011, a Tribunalului Galaţi.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că reclamanta nu a dovedit în nici un fel pretenţiile deduse judecăţii, arătând doar, în mod generic, că a suferit prejudicii materiale şi morale ca urmare a abuzurilor comise de stat.
Câtă vreme nu au fost arătate în concret care au fost acţiunile pârâtului cauzatoare de prejudicii, care au fost consecinţele pe care reclamanta le-a suportat şi nici în ce constau pretenţiile civile formulate, în mod corect instanţa de fond, reţinând incidenţa dispoziţiilor art. 1169 C. civ., a respins acţiunea reclamantei.
Împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 septembrie 2011 Curtea de Apel Galaţi - secţia civilă a declarat recurs, invocând în drept prevederile art. 304 pct. 1 C. proc. civ.
Curtea de Apel Galaţi prin decizia civilă nr. 30/R din 25 ianuarie 2012 a declinat competenţa de soluţionare a recursului declarat de reclamanta B.R. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - Secţia Civilă, reţinând că potrivit dispoziţiilor art. 4 pct. 1 C. proc. civ. înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, ca instanţă mai mare în grad, judecă recursurile declarate împotriva hotărârilor curţilor de apel şi a altor hotărâri, în cazurile prevăzute de lege.
Analizând decizia civilă nr. 153/A din 19 septembrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - secţia civilă în limitele controlului de legalitate, înalta Curte a constatat următoarele:
Prevederile art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 au fost modificate prin art. XIII din Legea nr. 202/2010, în sensul că hotărârile judecătoreşti pronunţate în temeiul prevederilor art. 5 alin. (1) lit. a) şi b) sunt supuse recursului, care este de competenţa curţii de apel, şi sunt puse în executare de Ministerul Finanţelor Publice, prin direcţiile generale ale finanţelor publice judeţene, respectiv a Municipiului Bucureşti.
Potrivit art. XXVI al Legii nr. 202/2010, dispoziţiile art. 4 alin. (6) şi art. 5 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 221/2009, privind condamnările cu caracter politic şi măsurile administrative asimilate acestora, pronunţate în perioada 6 martie 1945 - 22 decembrie 1989, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi cu cele aduse prin prezenta lege, se aplică şi proceselor aflate în curs de soluţionare în primă instanţă dacă nu s-a pronunţat o hotărâre în cauză până la data intrării în vigoare a prezentei legi.
Înalta Curte constată că, prin sentinţa civilă nr. 461 din 4 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Galaţi a fost soluţionată acţiunea în pretenţii a reclamantei întemeiată în drept pe dispoziţiile art. 5 din Legea nr. 221/2009.
Această hotărâre a fost pronunţată după intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010 şi, prin urmare, devin incidente prevederile acesteia de modificare a Legii nr. 221/2009 vizând faptul că hotărârea primei instanţe este susceptibilă numai de exerciţiul căii de atac a recursului a cărui soluţionare este de competenţa curţii de apel (art. 5 alin. (2) din Legea nr. 221/2009 modificat prin art. XXVI al Legii nr. 202/2010 începând cu data de 25 noiembrie 2010).
Cum Legea nr. 221/2009 este lege specială, ce derogă de la legea generală (specialia generalibus derogant), înalta Curte constată că, Curtea de Apel Galaţi a dat o calificare greşită căii de atac promovate de reclamantă, raportându-se la obiectul litigiului.
Aşa fiind, se reţine că în mod greşit, Curtea de Apel Galaţi a judecat ca instanţă de apel, în compunerea de doi judecători prevăzută de lege pentru judecata apelului, şi nu ca instanţă de recurs, în compunerea de trei judecători, aşa cum impuneau normele imperative ale Legii nr. 221/2009, fapt ce determină incidenţa în cauză a motivului de casare prevăzut de dispoziţiile art. 304 pct. l C. proc. civ.
Curtea de apel, dând o calificare greşită căii de atac promovate, a nesocotit şi principiul constituţional al legalităţii căilor de atac potrivit căruia căile de atac sunt instituite prin lege, şi, prin urmare, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele prevăzute expres de lege.
Cu ocazia judecăţii recursului, instanţa urmează a răspunde criticilor formulate cu privire la situaţia de fapt şi motivarea în drept pe care părţile le invocă în susţinerea pretenţiilor lor.
Aşa fiind, înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 312 alin. (1) şi (3) C. proc. civ., va admite recursul reclamantei B.R. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - secţia civilă, va casa hotărârea atacată şi va trimite cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanta B.R. împotriva deciziei civile nr. 153/A din 19 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Galaţi - secţia civilă, pe care o casează şi trimite cauza spre competentă soluţionare aceleiaşi curţi de apel, ca instanţă de recurs
Irevocabilă.
Pronunţată, în şedinţa publică, astăzi 29 noiembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4734/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4737/2012. Civil. Rezoluţiune contract.... → |
|---|
