ICCJ. Decizia nr. 4918/2012. Civil. Fond funciar. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 4918/2012
Dosar nr. 641/1/2012
Şedinţa publică din 27 iunie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie la data de 27 ianuarie 2012 şi precizată la data de 12 martie 2012, numitul A.C. a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 317 - 321 C. proc. civ., admiterea contestaţiei în anulare formulată împotriva deciziei civile nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a acestei instanţe.
În motivare, contestatorul a arătat, în esenţă, că prin falsuri şi escrocherii, cu concursul autorităţilor locale şi al instanţelor de judecată ce s-au pronunţat anterior pe fondul litigiului, intimaţii persoane fizice din prezenta cauză au dobândit în proprietate diverse suprafeţe de terenuri ce se cuveneau, de drept, defunctei sale soţii, A.S., ca moştenitoare, în calitate de soră, a defunctului N.V.G., terenuri ce au făcut obiectul judecăţii în fond a litigiului de faţă.
Contestatorul a mai arătat că, atât decizia civilă nr. 417 din 26 ianuarie 2012 (ce formează obiectul prezentei contestaţii), cât şi decizia civilă nr. 207/R din 24 aprilie 2008 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi de proprietate intelectuală, (ce a format obiectul cererii de revizuire soluţionată prin decizia nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie), precum şi decizia civilă nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a aceleiaşi instanţe, pronunţată în ultima fază procesuală a fondului, respectiv, în recurs, sunt date cu încălcarea legii, fără a analiza susţinerile acestuia şi actele dosarului, acte care, fie au fost falsificate, fie au fost sustrase de către părţile adverse, pentru a induce în eroare instanţele cu privire la starea de fapt dedusă judecăţii.
Prin precizările înregistrate la dosarul cauzei la data de 15 martie 2012, contestatorul a făcut ample referiri la condiţiile aşa-zise suspecte în care a decedat soţia sa, A.S., la condiţiile în care a fost soluţionat în instanţă un litigiu având ca obiect drepturi de asigurări sociale (dreptul la pensie), precum şi la presupuse abuzuri şi infracţiuni săvârşite asupra sa de diverşi reprezentanţi ai unor autorităţi publice, executori judecătoreşti, poliţişti şi avocaţi cu prilejul evacuării sale din locuinţă.
Cererea este inadmisibilă, pentru următoarele motive:
Decizia nr. 417 din 26 ianuarie 2012, contestată în prezenta cauză, reprezintă decizia prin care a fost soluţionat recursul împotriva soluţiei dată în cererea de revizuire împotriva deciziei nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, ceea ce determină caracterul inadmisibil al cererii având un asemenea obiect.
Astfel, împotriva deciziei nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă, ce a finalizat litigiul obiect al Dosarului nr. 32685/3/2005, reclamanta A.S., iar ulterior decesului acesteia, în calitate de continuator, soţul supravieţuitor, A.C., au formulat, succesiv, contestaţie în anulare, respectiv, revizuire.
Revizuirea împotriva deciziei civile nr. 637/R din 23 noiembrie 2007 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IX-a civilă şi pentru cauze privind proprietatea intelectuală, în Dosarul nr. 32685/3/2005 a fost soluţionată prin decizia nr. 207/R din 24 aprilie 2008 pronunţată de aceeaşi instanţă în Dosarul nr. 13/2/2008, iar recursul împotriva acestei decizii a fost soluţionat prin decizia nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pronunţată în acelaşi dosar, decizie contestată în prezenta cauză.
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare prin intermediul căreia se poate obţine, în cazuri expres şi limitativ prevăzute de lege, desfiinţarea unor hotărâri judecătoreşti pronunţate cu nesocotirea unor norme procedurale.
Obiectul contestaţiei în anulare reglementate de art. 317 C. proc. civ. îl constituie hotărârile judecătoreşti rămase irevocabile, a căror sferă este determinată de dispoziţiile art. 377 alin. (2) din acelaşi Cod, respectiv, hotărârile pronunţate în primă instanţă, fără drept de apel, nerecurate; hotărârile pronunţate în primă instanţă, neatacate cu apel; hotărârile pronunţate în apel şi nerecurate; hotărârile pronunţate în recurs chiar dacă prin acestea s-a soluţionat fondul pricinii şi orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs.
Obiectul contestaţiei în anulare reglementată de art. 318 C. proc. civ. îl constituie deciziile pronunţate de instanţele de recurs, când dezlegarea dată recursului este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul din motivele de modificare sau de casare.
În speţă, hotărârea ce face obiect al prezentei cereri nu se încadrează în niciuna din categoriile enumerate de textele legale anterior citate, obiectul contestaţiei în anulare neputând fi extins, prin analogie, la alte situaţii decât cele conţinute expres în dispoziţiile art. 317 - 318 C. proc. civ.
Prin urmare, alte hotărâri judecătoreşti, inclusiv cele date în soluţionarea cererilor de revizuire (care, la rândul ei face parte din categoria căilor extraordinare de atac de retractare), nu pot fi atacate pe calea contestaţiei în anulare.
Pentru aceste considerente, cererea va fi respinsă, ca inadmisibilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de A.C. împotriva deciziei nr. 417 din 26 ianuarie 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 27 iunie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4916/2012. Civil. Excepţie de... | ICCJ. Decizia nr. 4941/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
