ICCJ. Decizia nr. 4946/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin încheierea de ședință din 28 aprilie 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins cererea de suspendare a apelurilor declarate de reclamanta N.R.M. și de pârâtul Municipiul București prin Primar General împotriva Sentinței civile nr. 201 din 12 februarie 2007 pronunțată de Tribunalul București, secția a V-a civilă.
Prin încheierea de ședință din 31 mai 2011 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a civilă și pentru cauze privind proprietatea intelectuală, s-a respins cererea de recuzare formulată de reclamantă.
Ambele încheieri sunt atacabile cu recurs, odată cu fondul.
împotriva acestor încheieri a declarat recurs reclamanta, înregistrat pe rolul instanței supreme la data de 7 septembrie 2011, indicând dispozițiile art. 3041C. proc. civ.
La termenul din 28 iunie 2012, înalta Curte a pus în discuție excepția de inadmisibilitate a recursului.
Analizând cu prioritate această excepție datorită caracterului său peremptoriu, înalta Curte constată următoarele:
Potrivit art. 299 alin. (1) C. proc. civ., hotărârile susceptibile de a fi atacate cu recurs sunt hotărârile date fără drept de apel, cele date în apel, precum și hotărârile altor organe cu activitate jurisdicțională.
Enumerarea menționată în art. 299 alin. (1) C. proc. civ. este una limitativă, motiv pentru care calea extraordinară de atac a recursului nu poate fi exercitată împotriva altor hotărâri.
Dispozițiile art. 282 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, "împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecății" sunt aplicabile și în recurs, astfel cum prevede art. 299 alin. (1) teza a II-a din același cod.
De altfel, rațiunea pentru care calea extraordinară de atac a recursului se poate exercita numai împotriva hotărârilor judecătorești definitive, a fost tocmai aceea a instituirii unui sistem de natură să asigure judecarea completă și, pe cât posibil, operativă a proceselor, fără fragmentarea judecății.
Formulând prezentul recurs împotriva unor hotărâri-încheieri premergătoare, pronunțate în calea de atac a apelului, în cauză nefiind pronunțată o decizie asupra fondului cauzei, recurenta încearcă să eludeze prevederile legale menționate privind posibilitatea de a declara recurs.
Au fost astfel încălcate principiile legalității și unicității căilor de atac, astfel că recursul de față era inadmisibil și a fost respins ca atare.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4945/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 4913/2012. Civil → |
|---|
