ICCJ. Decizia nr. 4826/2012. Civil. Pretenţii. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA a Il-a CIVILĂ
Decizia nr. 4826/2012
Dosar nr. 46792/3/2009
Şedinţa publică de la 5 decembrie 2012
Asupra recursului, din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vi-a Comercială, reclamantul M.D. a chemat în judecată pe pârâta SC A.B.C. SRL pentru ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună rezoluţiunea contractului de vânzare-cumpărare din 30 octombrie 2007 şi obligarea pârâtei la plata sumei de 45.586,52 euro echivalent în lei la data plăţii efective, cu cheltuieli de judecată.
Pârâta a formulat cerere reconvenţională prin care a solicitat obligarea reclamantului la plata celei de-a doua tranşe în valoare de 147.678 euro plus TVA (din preţul apartamentului) şi a penalităţilor de întârziere în cuantum de 0,25% pe zi de întârziere, începând cu data de 15 aprilie 2009.
Prin sentinţa comercială nr. 3774 din 25 martie 2011 pronunţată de Tribunalului Bucureşti - Secţia a Vi-a comercială a fost respinsă ca neîntemeiată cererea principală formulată de reclamantul-pârât M.D., a fost admisă cererea reconvenţională formulată de pârâta-reclamantă SC A.B.C. SRL şi a fost obligat reclamantul-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 147.678 euro + TVA în echivalentul lei la cursul B.N.R. de la data de 15 aprilie 2009, cât şi la plata penalităţilor de întârziere aferente acestei sume, de 0,25% pe zi, cu începere de la 15 aprilie 2009 şi până la achitarea integrală a debitului principal. De asemenea, s-a dispus obligarea reclamantului-pârât la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 20.925,74 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentinţe, reclamantul M.D. a declarat apel, care, prin decizia civilă nr. 141/2012 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - Secţia a V-a civilă, a fost respins ca nefondat.
În termen legal, împotriva acestei decizii, reclamantul M.D. a declarat recurs, invocând în drept dispoziţiile art. 304 pct. 7 şi 9 C. proc. civ.
În temeiul dispoziţiilor art. 308 alin. (2) C. proc. civ., intimata-pârâtă SC A.B.C. SRL a formulat întâmpinare, prin care a solicitat, în esenţă, respingerea recursului.
La termenul de judecată din data de 5 decembrie 2012 reprezentantul intimatei-pârâte a invocat excepţia netimbrării cererii de recurs, solicitând admiterea excepţiei invocate şi, în consecinţă, anularea recursului ca netimbrat.
Cum problema timbrajului se analizează prioritar oricărei cereri, excepţii, motive de casare, înalta Curte, conform art. 137 C. proc. civ. raportat la art. 20 alin. (1)-(3) din Legea nr. 146/1997 modificată şi completată, şi la dispoziţiile art. 3021 alin. (2) C. proc. civ. potrivit cărora „la cererea de recurs se va ataşa dovada achitării taxei de timbru";, a luat în examinare excepţia netimbrării cererii de recurs şi a reţinut:
Recurentul-reclamant a fost legal citat pentru termenul de astăzi, 5 decembrie 2012, cu menţiunea de a depune taxa judiciară de timbru în valoare de 8166 lei şi 5 lei timbru judiciar (fila 12 dosar recurs), dar acesta, în mod nejustificat, nu şi-a îndeplinit obligaţia legală a timbrării recursului.
Or, prin art. 1 din Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru a fost statuat principiul potrivit căruia acţiunile şi cererile introduse la instanţele judecătoreşti sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate, atât de persoanele fizice, cât şi de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau în mod excepţional, până la termenul stabilit de instanţă, de regulă primul termen de judecată.
Potrivit dispoziţiilor art. 9 din Ordonanţa nr. 32/1995 a Guvernului României, art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997 şi normelor de aplicare a acestui act normativ, în cazul în care partea nu achită taxa judiciară de timbru şi timbru judiciar, cererea părţii se anulează, după caz, ca netimbrată sau ca insuficient timbrată.
Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat, că recurentul-reclamant nu s-a conformat obligaţiei de timbrare potrivit menţiunii din citaţia pentru termenul de judecată din 5 decembrie 2012, când procedura a fost legal îndeplinită, că în cauză nu operează scutirea legală de obligaţia timbrării, înalta Curte urmează să dea eficienţă dispoziţiilor art. 20 alin. (3) din Legea nr. 146/1997, respectiv celor ale art. 35 alin. (5) din Normele metodologice de aplicare a legii şi ale art. 9 din O.G. nr. 32/1995 şi să dispună anularea recursului declarat de reclamantul M.D., ca netimbrat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Anulează recursul declarat de reclamantul M.D. împotriva deciziei civile nr. 141/2012 din 20 martie 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti - secţia a V-a civilă, ca netimbrat.
Irevocabilă.
Pronunţată/in şedinţă publică, astăzi 5 decembrie 2012
| ← ICCJ. Decizia nr. 4823/2012. Civil. Actiune în daune... | ICCJ. Decizia nr. 4829/2012. Civil → |
|---|
