ICCJ. Decizia nr. 5255/2012. Civil
Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Încheiere nr. 5255/2012
Dosar nr. 2634/1/2012/a1
Şedinţa din camera de consiliu de la 12 septembrie 2012
Asupra cererii de completare dispozitiv, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 18 iulie 2012, petenta a solicitat, în temeiul dispoziţiilor art. 281 ind. 2 C. proc. civ., completarea dispozitivului Încheierii nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, dată în Dosarul nr. 2634/1/2012, în sensul pronunţării instanţei asupra obligării la plata cheltuielilor de judecată în favoarea petentei, în cuantum de 2.000 RON.
În susţinerea cererii, petenta a arătat că, prin întâmpinarea depusă de către aceasta la dosar, a solicitat acordarea cheltuielilor de judecată anexând totodată Chitanţa din 17 aprilie 2012, în cuantum de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat.
Înalta Curte, contată că cererea de faţă este nefondată pentru următoarele considerente:
Prin Încheierea nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, a cărei completare se solicită, s-a respins cererea de strămutare formulată de petenta S.C. P.R. S.R.L.
Referitor la solicitarea petentei de completare a dispozitivului încheierii de mai sus, cu privire la cheltuielile de judecată, se reţine, în raport de dispoziţiile art. 274 alin. (1) C. proc. civ., că temeiul acordării acestora părţii care a câştigat procesul este culpa procesuală a adversarului său, căzut în pretenţii.
Or, respingerea cererii de strămutare nu demonstrează culpa procesuală şi nu reprezintă o "cădere în pretenţii", în sensul textului menţionat.
Astfel, cererea de strămutare este un incident procedural, pus de legiuitor la îndemâna părţii care are îndoieli asupra imparţialităţii instanţei pe rolul căreia se află litigiul.
Ca atare, faptul că judecătorii învestiţi cu cererea de strămutare au apreciat că soluţionarea acesteia poate fi făcută în condiţii de obiectivitate la instanţa iniţial sesizată, nu înseamnă că petentul are culpa procesuală la care se referă art. 274 alin. (1) C. proc. civ.
De asemenea, respingerea cererii de strămutare nu înseamnă că partea care a cerut strămutarea a căzut în pretenţii, deoarece, fiind incident procedural, judecata acesteia nu vizează fondul pretenţiilor deduse judecăţii.
În plus, dosarul a cărui strămutare s-a solicitat prin prezenta a fost soluţionat la 4 aprilie 2012, anterior formulării cererii de strămutare. Pentru cele ce preced; Înalta Curte găseşte cererea de completare a dispozitivului ca nefondată, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D I S P U N E
Respinge cererea de completare a dispozitivului Încheierii nr. 3174 din 9 mai 2012 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă, formulată de petenta C.D.G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 12 septembrie 2012.
← ICCJ. Decizia nr. 5226/2012. Civil. Acţiune în declararea... | ICCJ. Decizia nr. 3088/2012. Civil. Strămutare. Fond → |
---|