ICCJ. Decizia nr. 5276/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5276/2012
Dosar nr. 775/242/2008
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 757 din 20 noiembrie 2009 Tribunalul Cluj, secţia civilă, a admis acţiunea reclamantei Parohia Română unită cu Roma Greco-Catolică Bo. în contradictoriu cu pârâta Parohia Ortodoxă B. A obligat pârâta să lase reclamantei în deplină proprietate, posesie şi folosinţă lăcaşul de cult situat în satul B., format din Biserică şi sală de rugăciune cu terenul aferent în suprafaţă de 785 stj. p, imobil înscris în CF nr. 32 B. A obligat pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în sumă de 4.000 RON.
Prin Decizia civilă nr. 190 A din 23 iunie 2010 Curtea de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, a respins ca nefondat apelul declarat de pârâtă, a obligat apelanta-pârâtă să plătească reclamantei suma de 1.000 RON cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii pârâta a declarat recurs, înregistrat la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie la data de 8 septembrie 2010.
Judecata recursului a fost suspendată prin încheierea de la 19 mai 2011 în temeiul dispoziţiilor art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., întrucât părţile legal citate nu s-au prezentat la termenul defipt şi nu s-a cerut judecarea în lipsă, dosarul rămânând în nelucrare de la acea dată.
Părţile nu au cerut repunerea cauzei pe rol, aşa încât din oficiu, la data de 2 iulie 2012 s-a dispus citarea părţilor pentru a fi pusă în discuţie perimarea.
Perimarea este o sancţiune procedurală de aplicaţie generală, care operează atât în etapa judecăţii în primă instanţă, cât şi în etapa judecăţii în căile de atac, având o natură juridică mixtă, în sensul că este o sancţiune procedurală pentru nerespectarea termenului prevăzut de lege, constând în stingerea procesului în faza în care se găseşte, dar şi o prezumţie de desistare, dedusă din faptul nestăruinţei părţilor un timp îndelungat în judecată.
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de 1 an.
Se mai constată, că în dosar nu s-au dovedit cauze care să împiedice curgerea termenului de prescripţie (art. 248 alin. (2) C. proc. civ.), să întrerupă (art. 249 C. proc. civ.) sau să suspende (art. 250 C. proc. civ.) acest termen.
În cauză, judecarea recursului a rămas în nelucrare, din vina părţilor o perioadă de timp mai mare de un an şi, în consecinţă, în temeiul art. 252 alin. (1) C. proc. civ. se va constata din oficiu, pentru considerentele expuse, că recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190 A din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie, s-a perimat de drept.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată perimat recursul declarat de pârâta Parohia Ortodoxă B. împotriva Deciziei nr. 190/A din 23 iunie 2010 a Curţii de Apel Cluj, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5273/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5277/2012. Civil. Drepturi băneşti.... → |
|---|
