ICCJ. Decizia nr. 5271/2012. Civil. Grăniţuire. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5271/2012
Dosar nr. 8334/1/2011
Şedinţa publică din 13 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin Decizia nr. 4351 din 24 mai 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantele T.E. şi L.L.M. împotriva Deciziei nr. 87 din 29 aprilie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi familie. A obligat pe recurente la plata sumei de 3.000 RON cheltuieli de judecată către intimatul-pârât D.G.N.
Împotriva acestei decizii, reclamantele au formulat contestaţie în anulare invocând dispoziţiile art. 318 teza a II-a C. proc. civ.
În dezvoltarea criticilor formulate s-a arătat că instanţa nu a analizat motivul doi de recurs prin care s-a susţinut că instanţa de apel a dat o hotărâre lipsită de temei legal, cu aplicarea greşită a dispoziţiilor art. 1846 - 1862 şi art. 1890 C. civ.
Instanţa nu a constatat că acest teren a fost dobândit de către pârât prin uzucapiune, ci doar că îl ocupă şi în prezent "astfel că este neîntemeiată critica privitoare la greşita aplicare a prevederilor art. 1846, 1862 şi 1890 C. civ.". "În cauză s-a stabilit că reclamantele au dobândit prin uzucapiune doar terenul în suprafaţă de 815 mp pe care îl ocupă de peste 30 de ani, iar pentru terenul ocupat de pârâtul D.G.N. nu şi-au dovedit titlul de proprietate".
Considerentul potrivit căruia în privinţa terenului reclamantele erau obligate să facă dovada dreptului de proprietate cu un titlu emis în baza legii fondului funciar ignorează situaţia juridică a acestui teren, dovedită cu înscrisuri.
Nu poate fi exclusă uzucapiunea ca mod de dobândire a proprietăţii după intrarea în vigoare a Legii nr. 18/1991.
Contestaţia în anulare va fi respinsă pentru următoarele considerente:
Contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac, de retractare ce poate fi exercitată pentru motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317 alin. (1) pct. 1 şi 2 - contestaţia în anulare propriu-zisă şi de art. 318 C. proc. civ., respectiv contestaţia în anulare specială.
Dispoziţiile art. 318 C. proc. civ. reglementează contestaţia în anulare specială (greşeală materială şi omisiunea cercetării unui motiv de modificare sau casare).
Potrivit art. 318 (1) teza a doua C. proc. civ., "Hotărârile instanţelor de recurs mai pot fi atacate cu contestaţie când dezlegarea dată este rezultatul unei greşeli materiale sau când instanţa, respingând recursul sau admiţându-l numai în parte, a omis din greşeală să cerceteze vreunul dintre motivele de modificare sau de casare".
Prin urmare acest text de lege reglementează situaţia când instanţa de recurs prin hotărârea contestată a admis sau a respins recursul fără ca aceasta, din greşeală, să analizeze unul sau mai multe motive de recurs.
Contestaţia în anulare nu poate fi primită, deoarece instanţa de recurs a analizat criticile formulate de reclamante, în considerentele deciziei regăsindu-se răspunsul instanţei la acestea. În realitate, contestatoarele sunt nemulţumite de modul cum a fost soluţionat recursul, dar pe calea contestaţiei în anulare nu se pot valorifica eventualele greşeli de judecată, respectiv de apreciere a probelor sau de interpretare a unor dispoziţii legale, contestaţia în anulare fiind o cale extraordinară de atac de retractare.
Fiind un text de excepţie, noţiunea de greşeală materială nu trebuie să fie interpretată extensiv. Instituind acest motiv de contestaţie în anulare legiuitorul a avut în vedere greşelile materiale cu caracter procedural pe care instanţa le-a comis prin omiterea ori confundarea unor elemente sau a unor date materiale importante. O asemenea eroare trebuie să fie evidentă şi să fie în legătură cu aspectele formale ale judecăţii, ceea ce, din verificarea deciziei contestate nu se constată în speţă.
Greşeala materială nu trebuie să fie nici rezultatul modului în care instanţa ar fi înţeles să interpreteze un text de lege sau o probă, pentru că altfel s-ar ajunge pe o cale ocolită la judecarea încă o dată a aceluiaşi recurs.
Aşa fiind, contestaţia în anulare va fi respinsă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge contestaţia în anulare împotriva Deciziei nr. 4351 din 24 mai 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, formulată de contestatoarele T.E. şi L.L.M.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 13 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5272/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... | ICCJ. Decizia nr. 5572/2012. Civil → |
|---|
