ICCJ. Decizia nr. 5408/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea civilă înregistrată pe rolul Judecătoriei Caransebeș sub nr. 676/208 din 12 februarie 2007, reclamantul Composesoratul Obștei Rugi prin T.I. ș.a. în contradictoriu cu pârâții B.A., B.V., D.P., D.A. și S.S. au solicitat instanței pronunțarea unei hotărâri care să țină loc de contract de vânzare-cumpărare asupra imobilelor înscrise în CF 372 Rugi, nr. top. 588/a/2 - 595/b/l, 604, 610 Pădure în culoare și Măcicaș în suprafață de 1259 m.p.
în motivarea acțiunii, reclamantul a arătat că, antecesorii persoanelor ce alcătuiesc composesoratul au încheiat cu pârâții contractul de vânzare-cumpărare din 6 mai 1946, însă actul nu a mai fost înscris în cartea funciară.
în cauză, Direcția Silvică Reșița a formulat cerere de intervenție în interes propriu prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamantul a urmat procedura specială reglementată de Legea nr. 18/1991, demersul său fiind respins irevocabil.
Prin Sentința civilă nr. 2261 din 23 noiembrie 2007, Judecătoria Caransebeș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Composesoratul Obștei Rugi și cererea de intervenție în interes propriu formulată de Direcția Silvică Reșița.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Composesoratul Obștei Rugi criticând-o ca nelegală și netemeinică.
La termenul de judecată din data de 13 martie 2009, valoarea bunului în litigiu a fost indicată ca fiind de 205.000.000 ROL.
Prin Decizia civilă nr. 105 din 19 mai 2009, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, având în vedere valoarea litigiului astfel cum a fost indicată de reclamant, a anulat sentința apelată și a dispus judecarea cauzei în primă instanță de Tribunalul Caraș-Severin.
Cauza a fost înregistrată.
în raport de valoarea litigiului, prima instanță a pus în vedere reclamantului să completeze taxa de timbru cu suma de 170.200 RON și timbru judiciar de 4 RON, sub sancțiunea anulării acțiunii ca insuficient timbrată.
Reclamantul Composesoratul Obștei Rugi a formulat cerere de scutire taxă de timbru, ce a fost respinsă prin încheierea de ședință din 28 ianuarie 2011.
Prin Sentința civilă nr. 149 din 15 februarie 2011, Tribunalul Caraș-Severin a anulat ca insuficient timbrată cererea de chemare în judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că, deși i s-a pus în vedere reclamantului să completeze taxa de timbru datorată, acesta nu s-a conformat.
împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul Composesoratul Obștei Rugi criticând-o ca nelegală și netemeinică întrucât în mod greșit i-a fost respinsă cererea de scutire la plata taxelor de timbru, câtă vreme este o persoană juridică și nu realizează nici un fel de venit, fiind incidente dispozițiile art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Prin Decizia civilă nr. 953/A din 15 iunie 2011 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția civilă, a fost respins apelul declarat de reclamantul Composesoratul Obștei Rugi împotriva Sentinței civile nr. 149 din 15 februarie 2011 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin.
Pentru a decide astfel, Curtea a reținut că apelantul-reclamant nu a contestat cuantumul taxelor de timbru datorate și nu a atacat încheierea de ședință din 28 ianuarie 2011, pe calea specială a reexaminării conform dispozițiilor art. 21 alin. (4) din Legea nr. 146/1997, încheierea de respingere a cererii de scutire taxă judiciară timbru rămânând astfel irevocabilă.
A mai apreciat că nu pot fi primite susținerile apelantului-reclamant potrivit cărora, în cazul persoanelor juridice legea prevede acordarea de ajutor public sub forma scutirii de plata taxelor judiciare întrucât legea nu reglementează o astfel de situație, ci doar o reducere, eșalonare sau amânare conform art. 21 din Legea nr. 146/1997.
Or, o cerere în acest sens nu a fost formulată de apelantul-reclamant.
Nici sub aspectul invocării Convenției și a practicii Curții europene a drepturilor omului, apelul reclamantului a fost considerat ca neîntemeiat.
împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs reclamantul Composesoratul Obștei Rugi susținând următoarele critici de nelegalitate:
Composesoratul Obștei Rugi nu figurează în evidențele Primăriei Păltiniș cu bunuri impozabile sau cu venituri proprii, motiv pentru care a solicitat admiterea cererii de scutire de la plata taxei de timbru în cuantum de 170.200 RON.
Prima instanță a respins cererea motivând că membrii Composesoratului nu au dovedit faptul că nu au venituri pentru a beneficia de scutire de plata taxei de timbru.
Or, reclamant în prezenta cauză este persoana juridică Composesoratul Obștei Rugi și nu persoanele fizice care sunt membrii Composesoratului.
în aceste condiții, trebuiau analizate actele aflate la dosar, respectiv: statutul, actul constitutiv, adeverința eliberată de Primăria Păltiniș, de unde rezultă că reclamantul nu figurează în evidențele fiscale cu venituri proprii.
A mai susținut recurentul că la data de 9 februarie 2011 a formulat o cerere de reexaminare a încheierii de respingere a cererii de scutire de plată a taxelor de timbru, neavând cunoștință dacă a fost soluționată sau nu.
în privința jurisprudenței Curții europene a drepturilor omului, recurentul a susținut că dreptul de acces la justiție este garantat de art. 6 din Convenție, că acest drept nu este absolut, poate face obiectul unor limitări, dar restricțiile financiare nu trebuie să aibă ca efect punerea unei persoane fizice sau juridice în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile pe calea acțiunilor judecătorești.
Or, în speța de față, nefiind scutiți de plata taxelor de timbru se vor afla în imposibilitatea de a-și valorifica drepturile în fața unei instanțe judecătorești.
în consecință, recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârilor atacate cu trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanță, dat fiind că această instanță nu s-a pronunțat asupra cererii de reexaminare.
Prin întâmpinare, intimata-pârâtă Direcția Silvică Caraș-Severin a invocat excepția nulității recursului întrucât criticile formulate de reclamant nu se încadrează în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 1-9 C. proc. civ.
Deși recurentul-reclamant nu încadrează în drept criticile formulate, înalta Curte nu poate constata nulitatea recursului declarat, deoarece dezvoltarea motivelor de recurs face posibilă încadrarea acestora în prevederile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate ce pot fi încadrate în cazul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., înalta Curte constată că recursul declarat în cauza de față este nefondat, urmând a fi respins pentru considerentele ce succed.
Potrivit art. 21 alin. (2) din Legea nr. 146/1997, instanța de judecată poate acorda persoanelor juridice, la cerere, facilități sub formă de reduceri, eșalonări sau amânări pentru plata taxelor judiciare de timbru datorate pentru acțiuni și cereri introduse la instanțele judecătorești în anumite situații reglementate de actul normativ menționat.
în condițiile art. 21 din Legea nr. 146/1997, "asupra cererii de acordare a facilităților la plata taxei de timbru instanța se pronunță fără citare, prin încheiere motivată dată în camera de consiliu.
încheierea se comunică solicitantului și părții adverse.
împotriva încheierii, părțile interesate pot formula cerere de reexaminare, în termen de 5 zile de la data comunicării încheierii".
în speță, prin încheierea de ședință din data de 28 ianuarie 2011, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin a fost respinsă cererea de scutire la plata taxelor judiciare de timbru formulată de Composesoratul Obștei Rugi (f. 447 dosar fond).
încheierea de ședință a fost comunicată părților la data de 4 februarie 2011.
împotriva încheierii de respingere a cererii de scutire la plata taxelor judiciare de timbru reclamantul nu a înțeles să o atace pe calea specială a reexaminării conform dispozițiilor art. 211alin. (4) din Legea nr. 146/1997, încheierea de respingere rămânând astfel irevocabilă.
Așa fiind, este nefondată critica recurentului că ar fi formulat la data de 9 februarie 2011 o cerere de reexaminare în condițiile în care nu a făcut această dovadă.
Este nefondată și critica potrivit căreia reclamantului i s-ar fi încălcat dreptul de recurs la justiție în sensul reglementat de art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului.
Dreptul de a se adresa liber unui tribunal, în sensul art. 6 din Convenție, implică obligativitatea părții interesate de a respecta prevederile instituite de state pentru a obține recunoașterea și protecția dreptului material pretins.
Aplicarea normelor de drept stabilite de lege garantează siguranța socială și nu poate constitui niciun motiv de încălcare a art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la Convenție și nici un motiv de discriminare, cât timp aceeași normă de drept (în speță, cea referitoare la obligativitatea achitării taxelor judiciare de timbru) se aplică tuturor persoanelor care reclamă o încălcare a dreptului lor.
în consecință, în temeiul art. 312 alin. (1) C. proc. civ., recursul declarat în cauză a fost respins ca nefondat.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5398/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5407/2012. Civil → |
|---|
