ICCJ. Decizia nr. 5430/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Brașov la data de 12 iulie 2011, reclamantul F.L. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Apărării Naționale și Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Apărării Naționale solicitând instanței ca, prin hotărârea ce se va pronunța, să dispună anularea Deciziei nr. 97647 din 14 ianuarie 2011 privind recalcularea pensiei, emisă de pârâtul Ministerul Apărării Naționale.
Tribunalul Brașov, secția civilă, prin Sentința nr. 1281/M din 6 octombrie 2011 a admis excepția de necompetență teritorială și a declinat în favoarea Tribunalului București, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, competența soluționării acțiunii.
S-a reținut, pornind de la prevederile art. 156 din Legea nr. 19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de asigurări sociale - în vigoare la momentul emiterii deciziei contestate - că devin incidente dispozițiile tezei a doua a articolului menționat, motiv pentru care, ținând cont de faptul că sediul pârâtelor este în București, competența de soluționare a cauzei aparține Tribunalului București.
Tribunalul București, secția a VIII-a, conflicte de muncă și asigurări sociale, prin Sentința civilă nr. 4625 din 17 mai 2012 s-a declarat, la rându-i, necompetent a soluționa cauza, astfel că a admis excepția de necompetență teritorială.
Pe cale de consecință, și-a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Brașov.
A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul în vederea soluționării acestuia, înaltei Curți de Casație și Justiție.
Pentru a se dezînvesti, Tribunalul București a reținut că, la intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale (fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, ale Ministerului Administrației și Internelor și ale SRI) a fost modificată, în sensul că aceasta aparține instanței de la domiciliul reclamantului.
A constatat totodată că, decizia a cărei anulare se solicită a fost emisă la 14 ianuarie 2011 în baza Legii nr. 19/2010, iar cererea de chemare în judecată a fost formulată la 12 iulie 2011, după intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 și abrogarea expresă a Legii nr. 19/2000.
întrucât normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, s-a considerat a fi competent a soluționa acțiunea, Tribunalul Brașov, respectiv instanța de la domiciliul reclamantului.
învestită astfel a pronunța regulatorul de competență, înalta Curte de Casație și Justiție va stabili în favoarea Tribunalului Brașov competența de soluționare a pricinii pentru considerentele ce succed:
în stabilirea instanței competentă teritorial să soluționeze prezenta cauză, trebuie corect interpretate dispozițiile legale ce vizează aplicarea legilor în timp, în funcție de succesiunea acestora.
Astfel, este adevărat că dispozițiile art. 156 din Legea nr. 19/2000, în vigoare la data emiterii deciziei a cărei anulare se solicită, prevedeau că se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, cererile îndreptate împotriva CNPAS sau împotriva caselor teritoriale de pensii, celelalte cereri adresându-se instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Textul mai sus evocat a fost însă abrogat expres prin prevederile art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice.
Prin dispozițiile cuprinse la art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 s-a reglementat competența de soluționare a cererilor îndreptate împotriva CNPP, a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale, prevăzându-se că acestea se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul ori sediul reclamantul.
Aceste prevederi reprezintă o derogare de la dispozițiile alin. (2) al textului de lege menționat, conform cărora "celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul", de natură a facilita accesul la instanță al persoanelor îndreptățite.
Trebuie precizat totodată că, față de dispozițiile legii vechi, Legea nr. 263/2010 a introdus noțiunea de case de pensii sectoriale, care sunt, de fapt, succesoarele de drept ale fostelor structuri organizatorice responsabile cu pensiile din Ministerul Apărării Naționale, Ministerul Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, structuri care au fost desființate și ale căror atribuții, potrivit art. 135 din Lege, sunt stabilite prin Hotărâre de Guvern.
în ceea ce privește aplicabilitatea prevederilor Legii nr. 263/2010, unei acțiuni formulate după intrarea actului normativ în vigoare, dar care privește o decizie emisă în baza legii vechi, respectiv Legea nr. 19/2010, se reține că potrivit art. 725 alin. (1) C. proc. civ., care reprezintă dreptul comun în materie (art. 156 din Legea nr. 263/2010 stipulează că prevederile legii, referitoare la jurisdicția asigurărilor sociale, se completează cu dispozițiile Codului de procedură civilă), dispozițiile legii noi de procedură se aplică din momentul intrării ei în vigoare, inclusiv proceselor în curs de judecată începute sub legea veche, precum și executărilor silite începute sub acea lege.
în considerarea celor ce preced, având în vedere că reclamantul are domiciliul pe raza teritorială a județul Brașov, competența soluționării acțiunii formulată de acesta a revenit Tribunalului Brașov.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5433/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5411/2012. Civil → |
|---|
