ICCJ. Decizia nr. 5449/2012. Civil

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Judecătoriei Focșani la data de 1 iunie 2011, O.P. SA a formulat o cerere de întoarcere a executării silite, solicitând, în contradictoriu cu B.N. și în baza art. 4041_i 4042 C. proc. civ., restabilirea situației anterioare executării Sentinței civile nr. 833 din 16 decembrie 2008, desființată prin Decizia civilă nr. 1400 R din 14 decembrie 2009 a Curții de Apel Galați și, în consecință, obligarea pârâtei la restituirea sumei de 16798 RON, actualizată cu rata inflației de la data de 14 decembrie 2009 și până la data plății integrale.

Prin încheierea din 26 iulie 2011, Judecătoria Focșani a admis cererea de chemare în garanție formulată de pârâtă și a dispus introducerea în cauză a lui A.G..

Judecătoria Focșani, prin Sentința civilă nr. 5922 din 5 octombrie 2011 a admis excepția necompetenței materiale. A declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Vrancea, secția litigii de muncă.

Procedând cu prioritate la analiza excepției competenței materiale, conform art. 137 C. proc. civ., instanța a observat că întrucât legea nu distinge care este instanța competentă, pentru rațiune de simetrie juridică, cererea privind întoarcerea executării este de competența instanței care a soluționat în fond litigiul privind drepturile salariale.

Tribunalul Vrancea, secția I civilă, prin Sentința nr. 155 din 6 martie 2012 a admis excepția de necompetență materială. A declinat competența soluționării cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani. A constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul la Curtea de Apel Galați pentru soluționarea acestuia.

S-a constatat, în esență, că dreptul afirmat prin acțiune nu se fundamentează pe încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual sau, după caz, colectiv de muncă încheiat între părți sau aplicabil acestora și, prin urmare, litigiul nu se soluționează potrivit regulilor ce țin de jurisdicția muncii, constituind un litigiu exclusiv de drept civil, a cărui competență materială de soluționare în primă instanță se determină prin raportare la dispozițiile art. 1 pct. 1 sau art. 2 pct. 1 lit. b) C. proc. civ., în funcție de valoarea obiectului cererii de chemare în judecată.

Prin Sentința civilă nr. 13 din 15 mai 2012, Curtea de Apel Galați, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, a stabilit competența materială și teritorială de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei sectorului 1 București.

Pentru a hotărî astfel, Curtea de Apel a reținut că problema de drept vizând interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 4042alin. (3) C. proc. civ. referitoare la instanța competentă să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite a fost soluționată de înalta Curte de Casație și Justiție prin Decizia în interesul legii nr. 5 din 12 martie 2012, obligatorie potrivit art. 330 C. proc. civ., în sensul că respectiva instanță este judecătoria, ca instanță de executare.

împotriva acestei ultime sentințe a declarat recurs reclamanta O.P.SA, solicitând, pentru motivul prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., admiterea acestuia, modificarea hotărârii atacate și, în rejudecare, să se stabilească ca fiind competentă Judecătoria Focșani, ca instanță de executare care a încuviințat executarea silită.

A arătat că nu s-a avut în vedere faptul că în raza de competență a Curții de Apel Galați au fost pronunțate peste 100 de soluții irevocabile prin care s-a considerat, în cauze similare, că este competentă judecătoria de la domiciliul pârâtului.

A înțeles a se prevala și de principiile respectării dreptului părților la un proces echitabil și judecării cauzei într-un termen rezonabil, în raport de faptul că Judecătoria sectorului 1 București este o instanță cu un grad mai mare de încărcare în privința numărului de dosare și a invocat incidența în speță a cauzelor Ștefănică și alții împotriva României și Beian contra României.

A criticat sentința pronunțată de Curtea de Apel Galați și sub aspectul încălcării principiilor Codului muncii, în special a celui privind egalitatea de tratament a tuturor salariaților, arătând că există practic o discriminare dacă se acceptă soluții diferite la situații identice.

Recursul este fondat, urmând a fi admis în considerarea argumentelor ce succed.

Prin decizia înaltei Curți nr. 5/2012, dată în recurs în interesul legii, a fost tranșată problema de drept referitoare la interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 404 alin. (3) C. proc. civ., în sensul că instanța judecătorească competentă, potrivit legii, să soluționeze cererea de întoarcere a executării silite, prin restabilirea situației anterioare este instanța de executare, respectiv judecătoria.

Prin urmare, prin amintita decizie, obligatorie potrivit art. 3307 alin. (4) C. proc. civ., s-a stabilit competența materială a judecătoriei, ca instanță de executare, în soluționarea cererilor de întoarcere a executării silite.

în ceea ce privește stabilirea competenței teritoriale, aceasta urmează a se determina după regulile aplicabile în materia executării silite, respectiv potrivit prevederilor cuprinse la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora instanța de executare este judecătoria în circumscripția căreia se va face executarea, în afara cazurilor în care legea dispune altfel.

Se reține că întoarcerea executării reprezintă în fapt o reluare a executării, însă în sens invers, prin restabilirea situației anterioare executării săvârșite, ca urmare a desființării ulterioare a titlului executoriu.

Reiese deci că în cererea de întoarcere a executării silite, O.P. SA are calitatea de creditoare, astfel încât, potrivit prevederilor art. 373 alin. l și 2 C. proc. civ., instanța competentă a soluționa cererea este judecătoria în circumscripția căreia își are domiciliul debitoarea, respectiv Judecătoria Focșani.

Pentru aceste considerente, s-a admis recursul declarat de O.P. SA, s-a casat sentința atacată și s-a stabilit competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Focșani.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5449/2012. Civil