ICCJ. Decizia nr. 5447/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5447/2012
Dosar nr. 13940/3/2009
Şedinţa publică din 19 septembrie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 1818 din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti, secţia a III-a civilă a admis contestaţia formulată de reclamanţii C.Gh. şi C.L. în contradictoriu cu Statul Român, prin CNADNR SA.
A anulat Hotărârea nr. 12, emisă de Ministerul Transporturilor, Construcţiilor şi Turismului - CNADNR SA sub aspectul cuantumului despăgubirilor acordate reclamanţilor pentru exproprierea la care au fost supuşi.
A obligat pârâta să acorde reclamanţilor despăgubiri în cuantum total de 516.000 RON, determinate prin raportul de expertiză.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin hotărârea nr. 12 din 12 septembrie 2008, reclamanţilor li s-a acordat suma de 177.672,46 RON (49.311 euro), cu titlu de despăgubire pentru suprafaţa de 352,22 mp, expropriată din corpul de proprietate pe care aceştia l-au dobândit în baza Contractului de vânzare-cumpărare nr. 1077/2000.
Suma acordată prin hotărârea atacată este inferioară valorii terenului expropriat, care, conform raportului de expertiză efectuat în cauză, este de 516.000 RON.
Prin Decizia nr. 92 din 6 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale a luat act de renunţarea apelanţilor C.Gh. şi C.L. la judecata apelului declarat şi a respins, în consecinţă, cererea de aderare la apel formulată de pârât.
Instanţa de apel a constatat că, la data de 6 iunie 2011, reclamanţii au declarat personal că renunţă la judecata apelului
În ceea ce priveşte cererea de aderare la apel formulată de pârât, instanţa de apel a constatat că, în cauză, sunt incidente dispoziţiile art. 293 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, dacă apelul principal este retras sau respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, aderarea la apel rămâne fără efecte.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs Statul Român, prin CNADNR SA.
Invocând dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurentul-pârât a arătat că instanţa de apel a încălcat dispoziţiile art. 26 alin. (2) şi (4) din Legea nr. 33/1994, prin aceea că, la stabilirea cuantumului despăgubirilor, nu a fost avut în vedere preţul din tranzacţii şi nici sporul de valoare dobândit de partea de imobil rămasă neexpropriată.
Recurentul a mai arătat că includerea sumei de 33.500 RON în cuantumul despăgubirilor reprezentând valoarea pierdută a amenajărilor afectate de proiect duce la o îmbogăţire fără justă cauză a reclamanţilor, ale căror pierderi au fost luate în calcul la emiterea hotărârii de stabilire a despăgubirilor.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanţă.
În cauză, recurentul a invocat dispoziţiile art. 304 pct 9 C. proc. civ., referitoare la hotărâri date cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii.
Dezvoltarea criticilor, însă, vizează aspecte străine de cauză, pentru că nu au legătură cu dezlegarea dată pricinii de instanţele de judecată.
Astfel, problema de drept pusă în discuţie şi dezlegată de instanţe nu a purtat asupra obligaţiei pârâtului de a plăti despăgubiri reclamanţilor, ci asupra respingerii cererii de aderare la apel ca o consecinţă a renunţării la judecata apelului principal.
Or, aspectele invocate de pârât nu au legătură cu litigiul, pentru că nu vizează problema de drept ce a constituit obiect de analiză pentru instanţa de apel.
Faţă de cele arătate şi constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe parcursul judecăţii recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de instanţa de recurs, se va constata nul recursul declarat de pârât.
Având în vedere soluţia pronunţată în recurs, recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţii-reclamanţi în această fază procesuală, reprezentând onorariul de avocat, diminuat, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., conform gradului de complexitate şi valorii pricinii şi muncii îndeplinite de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin CNADNR SA împotriva Deciziei nr. 92 din 6 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a VII-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Obligă pe recurent la 500 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimaţii-reclamanţi C.L. şi C.Gh.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 19 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5442/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5611/2012. Civil. Acţiune în constatare. Recurs → |
|---|
