ICCJ. Decizia nr. 5519/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5519/2012
Dosar nr. 62756/3/2011
Şedinţa Camerei de consiliu din 20 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrata la Tribunalul București la data de 05 noiembrie 2009, reclamantul P.D.L. prin Sindicatul Poliției comunitare din România a chemat în judecată pe pe pârâții Poliția comunitară sector 2 și Primarul sectorului 2 solicitând instanţei ca prin sentinţa ce se va pronunţa sa se dispună obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale restante, constând în norma de hrană de 450/lună, aferentă lunilor iulie-septembrie 2009 și în continuare.
Tribunalul București, prin sentinţa civilă nr. 7949 din 23 septembrie 2011 a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș, întrucât, potrivit dispozițiilor art. 269 alin. (2) C. muncii, cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanței în a cărei circumscripție își are domiciliul reclamantul.
Prin sentinţa civilă nr. 366 din 9 aprilie 2012, Tribunalul Argeş a invocat excepţia necompetentei teritoriale pe care a admis-o şi a declinat competenta în favoarea Tribunalului București motivat de faptul că sindicatul are poziția procesuală de reclamant. S-a constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi s-a trimis cauza la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în vederea soluţionării conflictului.
În motivare, s-a reținut că sindicatul are poziția de reclamant, iar sediul acestuia determină competența teritorială în speță, raportat la dispozițiile Legii nr. 62/2011.
Analizând actele şi lucrările dosarului, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că aparţine Tribunalului Argeș competenţa de soluţionare a cauzei formulate de reclamant, avându-se în vedere următoarele considerente:
Potrivit art. 284 alin. (1) C. muncii, judecarea conflictelor de muncă este de competenţa instanţelor stabilite conform C. proc. civ., iar alin. (2) al aceluiaşi text statuează că cererile referitoare la cauzele prevăzute la primul alineat se adresează instanţei competente în a cărei circumscripţie reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, ori, după caz, sediul.
Această normă imperativă este o excepţie de la normele privind competenţa din C. proc. civ., însă caracterul derogatoriu de la dispoziţiile art. 5 din acelaşi cod care reglementează competenţa teritorială generală vizează numai inversarea calităţii părţilor, în sensul că este vorba de instanţa de la domiciliul reclamantului, în loc de cea de la domiciliul pârâtului, interpretările şi raţionamentele făcute prin raportare la acest text de lege rămânând valabile.
Statuarea asupra competenţei teritoriale se face avându-se în vedere domiciliul pârâtului (în speţă, al reclamantului) din momentul sesizării instanţei, în raport cu care pârâtul poate accepta judecata la instanţa sesizată sau poate solicita declinarea competenţei, dar schimbarea domiciliului în cursul procesului nu-i conferă dreptul de a invoca, după această schimbare, excepţia de necompetenţă teritorială.
Rezultă că ceea ce determină competenţa teritorială generală este domiciliul pârâtului (în speţă, reclamantului) la data introducerii acţiunii, perspectivă din care schimbările ulterioare de domiciliu ale acestuia sunt irelevante.
În speţă, prin cererea introductivă de instanţă reclamantul a indicat drept domiciliu localitatea C.A., jud. Argeș, astfel încât, potrivit considerentelor anterior expuse, instanţa competentă teritorial în soluţionarea cauzei este Tribunalul Argeș.
Aşa fiind, urmează ca în baza art. 22 C. proc. civ. raportat la art. 284 C. muncii, a se stabili competenţa în favoarea Tribunalului Argeș.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Argeș.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5499/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5520/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
