ICCJ. Decizia nr. 5520/2012. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA I CIVILĂ

Decizia nr. 5520/2012

Dosar nr. 71667/3/2011

Şedinţa Camerei de consiliu din 20 septembrie 2012

Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, reţine următoarele:

Prin cererea înregistrată la data de 12 mai 2011, pe rolul Tribunalului Dolj, secţia conflicte de muncă şi asigurări sociale, reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA a chemat în judecată pârâta G.M., solicitând instanţei ca prin hotărârea ce va pronunţa să dispună obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 12.619 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos şi superficial a sarcinilor de serviciu.

În motivarea cererii, reclamanta a susţinut că pârâta este salariata sa în postul de magazioner, iar în data de 17 martie 2010 au fost expediate din staţia CF Palas pentru staţia CF Piatra Olt, un număr de 3 vagoane încărcate cu motorină. Aceste vagoane au sosit în staţia Piatra Olt în data de 18 martie 2010, fiind luate în primire de către reprezentantul reclamantei fără a se constata nereguli comerciale.

În drept au fost invocate dispoziţiile art. 270 şi urm. C. muncii.

La data de 29 iunie 2011 reclamanta a depus la dosar note de şedinţă însoţite de înscrisurile pe care se întemeiază cererea de chemare în judecată.

La data de 22 septembrie 2011 pârâta a formulat întâmpinare prin care a invocat excepţia de necompetenţă teritorială şi materială a Tribunalului Dolj, iar în subsidiar a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată.

Analizând cu prioritate excepţia necompetenţei teritoriale invocată, instanţa a reţinut următoarele:

Potrivit art. 284 alin. (2) C. muncii cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul.

În speţă instanţa constată că cererea este formulată în calitate de reclamantă de către S.N.T.F.M. CFR M. SA care îşi are sediul situat în Bucureşti, B-dul. D.G., prin urmare competenţa de soluţionare a cauzei aparţine Tribunalului Bucureşti.

Astfel, pentru sentinţa civilă nr. 9808 din 22 septembrie 2011 a Tribunalului Dolj a declinat competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă.

În şedinţa publică din 02 februarie 2012 din oficiu s-a invocat excepţia necompetenţei teritoriale a Tribunalului Bucureşti, secţia a VlII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.

S-a reţinut că din punct de vedere teritorial competenţa de soluţionare a conflictelor de muncă, aparţine instanţei în a cărei circumscripţie se află domiciliul, reşedinţa sau sediul reclamantului.

Prin cererea de chemare în judecată reclamanta a indicat ca sediu pentru comunicarea actelor de procedură pe cel situat în municipiul Craiova unde, potrivit actelor dosarului, se află sediul societăţii S.N.T.F.M. CFR M. SA.

Textul legal ce reglementează competenţa teritorială de soluţionare a conflictelor de muncă nu cuprinde alte menţiuni exprese referitoare la sediul principal sau secundar al societăţii reclamante, astfel că, de vreme ce societatea reclamantă a ales să se judece la instanţa în circumscripţia căreia se află sediul unei sucursale a sa, instanţei respective îi aparţine competenţa de soluţionare a pricinii.

Pentru aceste considerente, având în vedere că reclamanta avea la data introducerii acţiunii unul dintre sediile sale în municipiul Craiova, în raza instanţei ce a fost mai întâi învestită, instanţa a apreciat că aparţine acestei instanţe competenţa de soluţionare a cauzei, în temeiul art. 269 C. muncii.

Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, verificând actele şi lucrările dosarului, şi având în vedere dispoziţiile art. 22 C. proc. civ. va stabili cauza de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti pentru următoarele considerente:

Obiectul prezentei acţiuni îl constituia obligarea pârâtei G.M. la plata către reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA Bucureşti a sumei de 12.619 RON reprezentând contravaloarea prejudiciului cauzat prin îndeplinirea în mod defectuos şi superficial a sarcinilor de serviciu.

Conform dispoziţiilor art. 284 alin. (2) C. muncii „cererile referitoare la conflictele de muncă se adresează instanţei în a cărei rază teritorială reclamantul îşi are domiciliul sau reşedinţa, sau, după caz, sediul. Acţiunea dedusă judecăţii este formulată de reclamanta S.N.T.F.M. CFR M. SA Bucureşti care are sediul în municipiul Bucureşti, B-dul. D.G., iar împrejurarea că reclamanta şi-a ales un sediu procedural în vederea comunicării actelor de procedură nu este în măsură să atragă competenţa instanţei în raza teritorială a altei instanţe şi anume a aceleia unde se află sediul procedural ales.

Dispoziţiile de competenţă reglementate de art. 284 alin. (2) C. muncii au caracter special şi derogatoriu de la dreptul comun neputând fi înlăturate prin voinţa părţilor, astfel că revine instanţei în a cărei circumscripţie se găseşte sediul reclamantei şi anume, Tribunalului Bucureşti, competenţa de soluţionare a prezentei cauze.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti.

Irevocabilă.

Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.

Vezi şi alte speţe de drept civil:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 5520/2012. Civil. Conflict de competenţă. Obligaţie de a face. Fond