ICCJ. Decizia nr. 5494/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5494/2012
Dosar nr. 7960/118/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanta sub nr. 7960/118/2009 reclamanţii H.C.M. şi H.V. au solicitat ca, în contradictoriu cu pârâţii Statul Român prin CN A.D.N.R. SA, Ministerul Transportului si Infrastructurii şi Consiliul Local Agigea să se dispună anularea hotărârii nr. 10 si a hotărârii nr. 12 emise de comisia de specialitate sub autoritatea expropriatorului, în ceea ce priveşte despăgubirile propuse pentru suprafaţa de teren supusă exproprierii.
În motivarea acţiunii, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 405 mp, precum şi asupra unei cote indivize de 1/ 3 din suprafaţa de 81,20 mp ce constituie cale de acces pentru mai multe terenuri limitrofe, teren situat în extravilanul satului Lazu.
În drept au fost invocate dispoziţiile Legii nr. 198/2004, art. 21-27 din Legea nr. 33/1994.
La data de 25 octombrie 2010 reclamanţii au formulat precizări la acţiune arătând că solicită anularea hotărârilor nr. 10 si 12/2009, să se stabilească cuantumul despăgubirilor prin raportare la preţul practicat în zonă pentru terenuri similare şi să se oblige pârâtul la plata despăgubirilor stabilite.
Prin încheierea din 13 octombrie2009 instanţa de fond a admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâţilor Consiliul Local Agigea şi a Ministerului Transportului şi Infrastructurii reţinând că, potrivit Legii nr. 198/2004, expropriatorul este Statul Român.
Prin sentinţa civilă nr. 2077 din 14 decembrie 2010 Tribunalul Constanţa a admis în parte acţiunea formulată de reclamanţi şi a anulat în parte hotărârea nr. 10 din 4 iunie 2009 şi hotărârea nr. 12 din 4 iunie 2009 în ceea ce priveşte despăgubirile acordate.
A obligat pârâtul să plătească reclamanţilor suma de 36.733 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa expropriată de 317 mp, parcela A478/22-23-24/1-24/2-24/3-24/4 lot 19/2, comuna Agigea, sat Lazu, judeţul Constanta şi suma de 1.165 lei cu titlu de despăgubiri pentru suprafaţa expropriată de 10,06 mp, parcela A78/22-23-24/1-2/2-24/3-24/4 lot 31/2, comuna Agigea, sat Lazu, judeţul Constanta.
A respins acţiunea formulată în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Agigea si Ministerul Transporturilor si Infrastructurii ca fiind formulată împotriva unor persoane fără calitate procesual pasivă şi a obligat pârâtul Statul Roman să plătească reclamanţilor suma de 2490 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a stabilit că trebuie reţinută valoarea de piaţă propusă în opinia majoritară a experţilor, de 27,89 euro/ mp, deoarece opinia separată a expertului, potrivit căreia preţul pe mp a parcelelor expropriate este de 16 euro, nu este fundamentată.
În privinţa valorii despăgubirilor solicitate de reclamanţi pentru prejudiciul produs prin exproprierea parţială, prima instanţă a considerat că valoarea stabilită în opinia majoritară a experţilor nu poate fi avută în vedere deoarece experţii au apreciat un prejudiciu eventual şi nu unul cert, dar viitor, pentru ca acesta să poată face parte din cuprinsul despăgubirilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel atât reclamanţii H.C.M. şi H.V., cât şi pârâtul Statul Român.
În apelul formulat, reclamanţii au susţinut că instanţa de fond a omis să se pronunţe asupra cererii de acordare de despăgubiri pentru scăderea valorii terenului rămas neexpropriat, în suprafaţă de 88 mp.
Solicită reclamanţii ca instanţa de apel să verifice cuantumul cheltuielilor de judecată, onorariul de expert de 300 lei, fiind omis de la restituire deşi reclamanţii l-au suportat.
În apelul formulat, Statul Român reprezentat de Ministerul Transporturilor şi infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA, prin mandatar SC C. SA a invocat nulitatea hotărârii pentru nulitatea produsă din cauza omisiunii judecătorului de a da cuvântul reprezentantului Parchetului de pe lângă Tribunalul Constanţa, pentru concluzii pe fondul cauzei.
A mai arătat pârâtul că instanţa de fond şi-a însuşit greşit opinia majoritară a celor doi experţi (M.V. şi B.E.) în privinţa valorii terenului expropriat de 27, 89 euro/ mp, înlăturând opinia separată a expertului Bădescu Cristel care a determinat valoarea de 16 euro/ mp.
Examinând sentinţa apelată în raport de criticile formulate, instanţa de apel a reţinut următoarele:
Apelul pârâtului Statul Român se referă la modalitatea de determinare de către instanţa de fond a valorii reale a imobilului, în timp ce apelul reclamaţilor priveşte cea de a doua componentă a despăgubirii, respectiv prejudiciul cauzat, daunele aduse proprietarului, ca efect al exproprierii.
Estimarea valorii de piaţă se face prin aplicarea metodelor şi procedurilor de evaluare care reflectă natura proprietăţii şi circumstanţele în care proprietatea evaluată va fi cel mai probabil tranzacţionată pe piaţa liberă, în raport de data evaluării.
În speţă, evaluarea imobilului proprietatea reclamanţilor se raportează la momentul octombrie 2008, când a fost evaluată proprietatea în vederea exproprierii pentru realizarea obiectivului „Centura de ocolire a Municipiului Constanţa”.
La determinarea valorii de piaţă prin metoda comparaţiei directe, experţii B. şi M. au cules date privind cererea şi oferta pentru terenuri din extravilanul localităţii L. care au însă alte caracteristici decât cel în litigiu, prin amplasament („lipsit de case”, „lângă intravilan, zonă înaltă”), apropiere de căi de acces („aproape de Şoseaua Cumpenei”) şi utilităţi şi având ca folosinţă „viitoare zonă de dezvoltare de tip rezidenţial” (filele 213-216 fond).
Pentru aceste motive, instanţa a reţinut că valoarea stabilită de expertul B.C., de 16 euro/ mp, care a fost avută în vedere de către Comisia de analiză la data stabilirii despăgubirii, este cea corectă, celelalte pretenţii ale reclamanţilor fiind neîntemeiate, cât priveşte evaluarea proprietăţii expropriate.
Din această perspectivă, apelul formulat de Statul Român a fost privit ca fiind întemeiat.
Soluţia primei instanţe este criticabilă şi în raport de cea de a doua componentă a despăgubirii, respectiv prejudiciul cauzat proprietarului, daunele aduse prin măsura exproprierii.
Din cauza suprafeţei mici de teren rămase proprietarului, din cauza amplasamentului ei - lot înfundat ca urmare a exproprierii inclusiv a drumului de acces - terenul de 88 p nu mai poate primi nici o altă destinaţie (ex.: de exploatare agricolă, cum a reţinut prima instanţă), proprietarul având de aceea un prejudiciu cert, determinat de scăderea valorii terenului căruia nu i se mai poate da o utilizare.
Instanţa a stabilit că în cuantumul despăgubirilor pentru expropriere trebuie cuprinse şi prejudiciile cauzate prin scăderea valorii terenului rămas neexpropriat.
Criticile apelanţilor reclamanţi cu privire la cheltuielile de judecată au fost apreciate ca fondate. Potrivit chitanţelor de plată a onorariilor de expertiză şi a onorariului de avocat, reclamanţii au achitat 2.792 lei (300+300+300+702+1.190) cu titlu de cheltuieli de judecată. În condiţiile în care s-au reţinut aplicabile dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., dintr-o omisiune instanţa de fond nu le-a acordat reclamanţilor toate cheltuielile judiciare suportate, motiv pentru care, în apel, în conformitate cu dispoziţiile art. 296, s-a schimbat hotărârea de fond sub acest aspect.
Faţă de toate aceste motive, în raport de dispoziţiile art. 296 C. proc. civ., instanţa a admis ambele apeluri şi în consecinţă a schimbat în parte sentinţa apelată, în sensul celor mai sus arătate.
Împotriva deciziei civile nr. 377/ C din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie precum şi cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale a declarat recurs pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA prin Mandatar SC C. SA, susţinându-se următoarele motive de nelegalitate.
Valoarea de 21.265,88 lei ce a fost acordată prin hotărârea nr. 10 din 04 iunie 2009, ca reprezentând despăgubirea pentru suprafaţa de 317 mp teren expropriat, este în concordanţă cu prevederile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, întrucât potrivit alin. (2) al aceluiaşi articol, numai dacă prin expropriere s-ar fi realizat daune proprietarului şi acesta ar fi prezentat dovezi în acest sens, ar fi fost luate în calculul despăgubirii.
În speţa, la data exproprierii, destinaţia terenului era aceea de teren arabil, astfel încât în lipsa unui plan urbanistic zonal, a unui certificat de urbanism şi a unei autorizaţii de construcţie, în baza cărora reclamanţii şi-ar fi manifestat dorinţa de a edifica construcţii pe teren, nu s-a produs vreun prejudiciu expropriatorului.
Se mai consideră că, oportunităţile viitoare de dezvoltare a zonei, având ca unic argument prezenţa centurii ocolitoare a mun. Constanţa, conduc la sporirea valorii fondurilor rămase în urma exproprierii, beneficiari nemijlociţi fiind tocmai expropriaţii fără niciun fel de altă cheltuială proprie (acesta reprezintă în mod evident un contraargument al criticilor inserate de către contestatori, ce putea eventual fi luat în calcul potrivit art. 26 alin. (4) din Legea nr. 33/1994, la diminuarea cuantumului despăgubirii.
Se invocă incidenţa dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
Analizând decizia recurată prin prisma motivelor de recurs şi a dispoziţiilor legale incidente, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce succed:
Pentru a fi incident motivul de nelegalitate reglementat de art. 304 pct. 9 C. proc. civ. este necesar ca hotărârea recurată să fie dată cu aplicarea sau interpretarea greşită a legii sau să fie lipsită de temei legal.
În cauză, instanţa de apel a interpretat în mod just dispoziţiile legale incidente şi anume art. 26 din Legea nr. 33/1994 în ceea ce priveşte modalitatea de stabilire a cuantumului despăgubirilor. Aceste dispoziţii legale prevăd că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite. La calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor tine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritoriala, la data întocmirii raportului de expertiza, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia. Experţii vor defalca despăgubirile cuvenite proprietarului de cele ce se cuvin titularilor de alte drepturi reale. În cazul exproprierii parţiale, dacă partea de imobil rămasă neexpropriată va dobândi un spor de valoare ca urmare a lucrărilor ce se vor realiza, experţii, ţinând seama de prevederile alineatului precedent, vor putea propune instanţei o eventuala reducere numai a daunelor.
Nu pot fi primite criticile recurentului Statul Român în acest sens, al stabilirii cuantumului despăgubirilor, raportat la dispoziţiile art. 26 alin. (1) din Legea nr. 33/1994, interpretate în mod corect, de către instanţa de apel.
Curtea de Apel a statuat în mod corect că s-a produs un prejudiciu reclamantului ca urmare a imposibilităţii edificării unei locuinţe şi a consecinţelor negative ale dezmembrării terenului.
Astfel, prin exproprierea parţială a terenului, reclamanţii nu mai pot utiliza acea parte a terenului rămasă neexpropriată pentru destinaţia urmărită la cumpărare.
Susţinerile recurentului pârât Statul Român privind „oportunităţile viitoare de dezvoltare a zonei ca unic argument prezenţa centurii ocolitoare ce ar conduce la sporirea valorii fondurilor rămase în urma exproprierii nu pot conduce la reţinerea nelegalităţii deciziei recurate, neputând fi încadrate în criticile de nelegalitate reglementate de art. 304 C. proc. civ.
Având în vedere şi dispoziţiile art. 274 C. proc. civ., se va admite şi cererea de obligare a recurentului la plata cheltuielilor de judecată către reclamantul H.V., ce vor fi reduse, raportat la dispoziţiile art. 273 alin. (3) C. proc. civ..
Pentru acest considerente, se va respinge recursul ca nefondat şi în baza art. 312 C. proc. civ. se va menţine decizia civilă ca legală.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul declarat de pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii prin CN A.D.N.R. SA prin Mandatar SC C. SA împotriva deciziei civile nr. 377/ C din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, pentru cauze cu minori şi de familie precum şi cauze privind conflictele de muncă şi asigurările sociale.
Obligă recurentul la plata a 138 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reduse către reclamantul H.V.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 20 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5443/2012. Civil. Revendicare imobiliară.... | ICCJ. Decizia nr. 5496/2012. Civil. Reparare prejudicii erori... → |
|---|
