ICCJ. Decizia nr. 5666/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5666/2012
Dosar nr. 17680/63/2008
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea formulată la data de 11 februarie 2009, reclamanta U.M.A. a chemat în judecată pe pârâţii P.C., P.G. şi M.P.C., solicitând ca, în contradictoriu cu Primăria Craiova, să se dispună nulitatea absolută a dispoziţiei nr. 8769 din 9 mai 2005 emisă de pârâtă, să se constate calitatea sa de unic moştenitor al autoarei E.J. şi să fie obligată pârâta Primăria Craiova la restituirea în natură a terenului în suprafaţă de 25.000 mp situat în Craiova, str. Dunării, fost Şoseaua Craiova-Calafat, precum şi a construcţiei H.C.
Prin sentinţa civilă nr. 51 din 7 martie 2008, Tribunalul Dolj a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Judecătoriei Craiova, reţinând că reclamanta este terţ faţă de dispoziţia atacată.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel reclamanta U.M.A.
Prin decizia civilă nr. 750 din 24 septembrie 2008, Curtea de Apel Craiova, secţia civilă, a admis recursul, a casat sentinţa apelată şi a trimis cauza, spre rejudecare, la Tribunalul Dolj.
Instanţa de apel a reţinut că reclamanta este moştenitoarea uneia dintre părţile care au formulat notificarea, respectiv a numitei P.I.F., decedată la data de 28 noiembrie 2007, nefiind astfel terţ faţă de dispoziţia contestată.
În rejudecare, Tribunalul Dolj, prin sentinţa civilă nr. 347 din 4 noiembrie 2009, a admis acţiunea, a anulat dispoziţia nr. 8769 din 09 mai 2005 emisă de Primarul Municipiului Craiova; a constatat că reclamanta are calitatea de moştenitor legal al autoarei J.C.E. şi de persoană îndreptăţită la acordarea de măsuri reparatorii în condiţiile Legii nr. 10/2001, alături de pârâţii P.C., P.G. şi M.P.C.; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiului Craiova să emită dispoziţie motivată pe numele reclamantei şi al pârâţilor cu propunerea de acordare a măsurilor reparatorii în echivalent, în condiţiile Titlului VII din Legea nr. 247/2005 pentru terenul în suprafaţă de 25.000 m.p., situată în Craiova, fosta Şosea Craiova-Calafat şi clădire „Hanul C.” (evaluată la 130.122 RON) ce a fost amplasată pe acest teren, ambele imobile fiind imposibil de restituit în natură şi care au făcut obiectul notificării nr. 354/ N din 17 iulie 2001; a obligat pe pârâtul Primarul Municipiul Craiova să predea pe bază de proces-verbal Secretariatului Comisiei Centrale pentru Stabilirea Despăgubirilor dispoziţia motivată şi documentaţia aferentă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta Primăria municipiului Craiova, invocând tardivitatea formulării contestaţiei.
Curtea de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 279 din 27 septembrie 2010, a admis apelul pârâtei şi a schimbat sentinţa apelată în sensul că a respins contestaţia reclamantei ca tardiv formulată, reţinând că reclamanta a promovat contestaţia ce face obiectul dosarului de faţă după împlinirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 26 din Legea 10/2001.
Instanţa de apel a reţinut că pârâtul a făcut dovada că a comunicat autoarei reclamantei dispoziţia nr. 8769 din 9 mai 2005, prin scrisoare cu confirmare de primire, la data de 12 mai 2005, pe confirmarea de primire aflându-se semnătura acesteia.
O dovadă în plus a primirii dispoziţiei o constituie faptul că la 31 mai 2005, autoarea reclamantei împreună cu P.C., P.I.F., M.P.C. au formulat, în termen, contestaţie împotriva dispoziţiei 8769/2005, care a făcut obiectul Dosarului nr. 2740/2005 al Tribunalului Dolj, soluţionat prin sentinţa civilă nr. 1670 din 5 decembrie 2006.
Instanţa de apel a concluzionat că reclamanta, parte în procesul anterior, prin autoarea sa, nu poate invoca în prezent reluarea procedurii pentru restituirea bunurilor supuse reglementării Legii nr. 10/2001 întrucât procedura a fost finalizată prin sentinţa nr. 1670 din 5 decembrie 2006 a Tribunalului Dolj.
Faptul că reclamanta s-a adresat primăriei cu cererea înregistrată sub nr. 330810 din 15 noiembrie 2007 nu presupune posibilitatea de a fi analizată din nou de către instanţă dispoziţia emisă în anul 2005, pentru că toate etapele prevăzute de lege au fost anterior parcurse, iar notificarea faţă de care primăria trebuia să dea un răspuns, cenzurat apoi în instanţă, era cea înaintată de autoarea petentei sub nr. 354/2001.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 24 iunie .2011, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 10 iulie 2012, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012.
La acest termen, înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 25 iunie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an tară să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 24 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta U.M.A. împotriva deciziei nr. 279 din 27 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5665/2012. Civil. Anulare act. Revizuire -... | ICCJ. Decizia nr. 5683/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond → |
|---|
