ICCJ. Decizia nr. 5664/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5664/2012
Dosar nr. 44/2/2001
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată la 13 iulie 2000 pe rolul Tribunalului Bucureşti, reclamantul S.M. a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Ministerul Finanţelor Publice, să se constate calitatea sa de proprietar al celor două terenuri situate în Bucureşti Băneasa - Văcărească, foste proprietatea bunicii sale S.O. şi obligarea pârâtului să-i lase în deplină proprietate şi paşnică posesie terenurile menţionate.
Prin sentinţa civilă nr. 1192 din 06 decembrie 2000, Tribunalul Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a admis excepţia inadmisibilităţii şi a respins acţiunea ca inadmisibilă, reţinând că pentru revendicarea terenului solicitat (pădure), calea ce trebuia urmată era cea a legii speciale, respectiv Legea nr. 18/1991, astfel cum a fost modificată de Legea nr. 169/1997 cu procedurile speciale stabilite de aceasta.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie, prin decizia nr. 509/ A din 30 septembrie 2010, a constatat perimat apelul declarat de reclamant şi de intervenienţii S.E., S.M., S.D., S.E. şi S.G., pentru următoarele considerente:
La termenul de judecată din 13 ianuarie 2005, la cererea apelanţilor, instanţa de apel a dispus suspendarea cauzei conform art. 47 din Legea nr. 10/2001.
Cauza a fost repusă pe rol, din oficiu, în repetate rânduri, acordându-se termen la 13 ianuarie 2005, 1 februarie 2007 şi apoi la 2 aprilie 2009, termene la care s-a dispus menţinerea măsurii suspendării pricinii, având în vedere că la dosar nu s-au depus dovezi privind soluţionarea notificării efectuate pe cale administrativă.
La data de 10 iunie 2010, instanţa de apel a dispus, din oficiu, repunerea pe rol a cauzei în vederea discutării excepţiei de perimare, iar la termenul din 30 septembrie 2010, având în vedere dispoziţiile art. art. 248 C. proc. civ., excepţia a fost admisă şi s-a constatat perimat apelul.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs reclamantul şi intervenienţii.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2011, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 10 iulie 2012, când instanţa a dispus, din oficiu, repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare asupra excepţiei de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Astfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei pe temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 iunie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că, potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamantul S.M. şi de intervenienţii S.E., S.M., S.D., S.E. şi S.G. împotriva deciziei nr. 509/ A din 30 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5663/2012. Civil. Strămutare. Contestaţie... | ICCJ. Decizia nr. 5665/2012. Civil. Anulare act. Revizuire -... → |
|---|
