ICCJ. Decizia nr. 5662/2012. Civil. Ordonanţă preşedinţială. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5662/2012
Dosar nr. 7679/2/2010
Şedinţa publică din 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la 2 septembrie 2010 sub nr. 7679/2/2010, pe rolul Curţii de Apel Bucureşti, reclamanta SC W.S.R. SRL solicitat, în contradictoriu cu pârâta C.D., suspendarea executării sentinţei nr. 4380 din 20 mai 2010 a Tribunalul Bucureşti, pe calea procedurală a ordonanţei preşedinţiale, în conformitate cu dispoziţiile art. 581 C. proc. civ., până la soluţionarea cererii de suspendare a executării sentinţei menţionate, cerere formulată în cadrul recursului.
Prin sentinţa nr. 38 din 21 septembrie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale, a respins cererea ca neîntemeiată, reţinând că în cauză nu sunt întrunite cumulativ condiţiile art. 581 C. proc. civ.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat recurs reclamanta.
Învestită cu judecarea recursului, Înalta Curte a dispus, prin încheierea din 10 iunie 2011, suspendarea judecăţii în baza art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., ca urmare a neprezentării părţilor legal citate.
Cauza a stat în nelucrare până la 02 iulie 2012, când, din oficiu, instanţa a dispus repunerea pe rol în vederea discutării perimării, fixând în acest scop termen la data de 21 septembrie 2012.
La acest termen, Înalta Curte a reţinut cauza în pronunţare pe excepţia de perimare, care va fi admisă pentru următoarele motive:
Potrivit art. 248 alin. (1) C. proc. civ., orice cerere de chemare în judecată, contestaţie, apel, recurs, revizuire şi orice altă cerere de reformare sau de revocare se perima de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din vina părţii timp de un an, în materie civilă.
Rezultă că, pentru a interveni perimarea în materie civilă, pricina, indiferent de faza procesuală în care se află, trebuie să fi rămas în nelucrare timp de un an şi această lăsare a pricinii în nelucrare să se datoreze culpei părţii.
Altfel spus, perimarea operează cu condiţia ca timp de un an să nu se fi săvârşit în cauză niciun act de procedură în vederea judecării ei, situaţie datorată lipsei de diligentă a părţii, care nu a acţionat în acest scop, deşi avea posibilitatea să o facă.
Aceasta este şi situaţia în speţă unde, după suspendarea judecării cauzei în temeiul art. 242 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., măsură dispusă la termenul din 10 iunie 2011, părţile au lăsat să treacă un interval de timp mai mare de un an fără să fi săvârşit vreun act de procedură în vederea reluării judecăţii cererii de recurs.
Astfel, din verificarea actelor dosarului reiese că până la data de 10 iunie 2012, când s-a împlinit termenul de perimare, calculat conform art. 101 alin. (3) C. proc. civ., niciuna dintre părţi nu a înregistrat cerere de repunere a cauzei pe rol în vederea continuării judecăţii.
Reţinând, aşadar, întrunirea în cauză a condiţiilor perimării, prevăzute de art. 248 alin. (1) C. proc. civ., văzând, totodată, că potrivit aceluiaşi text de lege, perimarea operează de drept şi că, potrivit art. 252 alin. (1) teza I C. proc. civ., ea se poate constata şi din oficiu de către instanţă, Înalta Curte urmează să constate perimat recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată perimat recursul declarat de reclamanta SC W.S.R. SRL împotriva sentinţei nr. 38 din 21 septembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a Vll-a civilă şi pentru cauze privind conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 566/2012. Civil. Limitarea exercitării... | ICCJ. Decizia nr. 5663/2012. Civil. Strămutare. Contestaţie... → |
|---|
