ICCJ. Decizia nr. 5684/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5684/2012
Dosar nr. 17041/280/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 21 septembrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Piteşti sub nr. 17041/280/2011 la data de 6 septembrie 2011 reclamantui I.N. a chemat în judecată pe pârâţii I.G.I., B.E. şi D.M., solicitând instanţei prin sentinţa ce o va pronunţa să dispună ieşirea lor din indiviziune asupra bunurilor rămase de pe urma defunctului B.I.; totodată, s-a solicitat să se constate deschisă succesiunea autorului lor, să se stabilească masa bunurilor de împărţit, cotele succesorale ale moştenitorilor şi lichidarea stării de indiviziune prin individualizarea şi atribuirea loturilor corespunzătoare cotelor succesorale ale părţilor; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii s-a arătat că autorul comun al părţilor a decedat la data de 8 februarie 1984, astfel cum reiese din copia certificatului de deces, acesta având ultim domiciliu în G., str. N.T., Jud. Dâmboviţa; succesorii acestuia sunt reclamantul şi pârâţii.
S-a mai învederat că de pe urma defuntului au rămas următoarele bunuri suucesorale: 3.135 m.p. teren arabil situate în extravilanul com. M., jud. Argeş; 3.692 m.p. teren în intravilanul aceleiaşi comune din jud. Argeş şi 1.812 m.p. fâneţe, pe raza aceleiaşi commune.
În drept au fost invocate prevederile art. 669 şi urm. C. civ., art. 728 C. civ., art. 6731 şi urm, art. 111şi art. 274 şi C. proc. civ.
Prin sentinţa civilă nr. 11485 din 29 noiembrie 2011, Judecătoria Piteşti, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale şi a declinat soluţionarea cauzei în favoarea Judecătoriei G., jud. Dâmboviţa.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut din copia certificatului de deces al autorului părţilor că acesta a avut ultimul domiciliu pe raza localităţii G., jud. Dâmboviţa şi, în consecinţă, în temeiul art. 14 pct. 2 corob. cu art. 158 alin. (1) şi art. 159 pct. 3 C. proc. civ. s-a procedat la declinarea competenţei teritoriale în favoarea Judecătoriei G.
Pricina a fost înregistrată pe raza acestei instanţe la data de 10 ianuarie 2012, iar Judecătoria G., prin sentinţa civilă nr. 1015 din 30 martie 2012, a admis excepţia necompetenţei sale teritoriale, a declinat competenţa soluţionării cauzei în favoarea Judecătoriei Piteşti, a constatat ivit conflict negativ de competenţă şi a dispus înaintarea cauzei către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie pentru pronunţarea regulatorului de competenţă.
Pentru a hotărî astfel, Judecătoria G. a reţinut că prin cererea de chemare în judecată reclamantul solicit ieşirea din indiviziune asupra terenului în suprafaţă totală de 8.639 m.p. pentru care s-a emis titlul de proprietate din 5 iulie 2002 de Comisia Judeţeană Argeş de Stabilre a Dreptului de Proprietate asupra Terenurilor.
Or, având în vedere că autorul părţilor a decedat la data de 8 februarie 1984, instanţa apreciat că numai dintr-o eroare materială titlul de proprietate menţionat a fost emis în anul 2002 pe numele defunctului, pe când reclamantul şi pârâţii au fost menţionaţi în calitate de autori decedaţi.
Totodată, Judecătoria G., a reţinut că potrivit art. 8 alin. (3) corob. cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991 pentru încetarea stării de coproprietate între moştenitorii cărora li s-a reconstituit dreptul de proprietate la cerere, sunt aplicabile dispoziţiile dreptului comun, însă simplul fapt că izvorul proprietăţii comune îl constituie moştenirea, instanţa a apreciat că acesta nu atrage incidenţa art. 14 C. proc. civ., întrucât obiectul cauzei nu îl constituie pretenţiile reciproce ale moştenitorilor în legătură cu patrimoniul succesoral, ci încetarea stării de coproprietate asupra terenului cuprins în titlul de proprietate.
Ca atare, s-a apreciat că pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a pricinii în primă instanţă, sunt incidente dispoziţiile art. 13 C. proc. civ., competenţă ce revine instanţei în circumscripţia căreia se află imobilele, respectiv, Judecătoriei Piteşti.
Competenţa de soluţionare a cauzei în primă instanţă revine Judecătoriei G. în aplicarea dispoziţiilor art. 14 pct. 2 C. proc. civ. corob. cu art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/19991, potrivit celor ce succed.
Pricina de faţă, chiar dacă are ca scop final ieşirea din indiviziune a reclamantului şi pârâţilor cu privire la terenurile ce au fost reconstituite de pe urma autorului lor comun prin titlul de proprietate din 5 iulie 2004 emis de Comisia judeţeană Argeş pentru stabilirea dreptului de proprietate asupra terenurilor, are drept capăt principal de cerere dezbaterea succesiunii defunctului B.I. (autorul comun al părţilor), concretizat în petitul privind solicitarea de stabilire a calităţii de moştenitori şi a cotelor succesorale ce li se cuvin în această calitate.
Ca atare, ieşirea din indiviziune este un capăt de cerere accesoriu, întrucât acesta nu poate fi soluţionat decât după realizarea dezbaterii succesorale judiciare a defunctului B.I., respectiv, a cererii principale.
Împrejurarea că în procedura Legii nr. 18/1991 a avut loc o verificare a calităţii de moştenitori a reclamantului şi pârâţilor, procedură soldată cu emiterea titlului de proprietate, nu lipseşte de conţinut capătul principal de cerere din pricina de faţă, ci constituie o premisă a cauzei ce trebuie confirmată de instanţă; pe de altă parte, reconstituirea dreptului de proprietate în favoarea moştenitorilor defunctului s-a realizat în mod indiviz (fără a se cunoaşte şi stabili cota succesorală a fiecăruia, ceea ce, în contextul drepturilor reconstituite în baza Legii 18/1991, coincide cu cota din dreptul de proprietate), iar lichidarea stării de indiviziune dintre ei se realizează potrivit dreptului comun, astfel cum şi legea specială dispune – art. 13 alin. (3) din Legea nr. 18/1991; or, calea dreptului comun priveşte tocmai dezbaterea suucesorală, finalitate ce se poate realiza fie pe cale notarială, fie pe cale judiciară, cea din urmă fiind opţiunea reclamantului, după eşuarea iniţiativei în faţa autorităţii notariale, astfel cum acesta susţine în motivarea cererii de chemare în judecată.
Faţă de cele arătate, Înalta Curte constată că în cauză, pentru stabilirea competenţei teritoriale de soluţionare a cauzei, norma operantă este cea prevăzută de art. 14 pct. 2 C. proc. civ., competenţă exclusivă, de ordine publică, stabilită print-o normă imperativă; în speţă, o atare competenţă revine instanţei sesizate de reclamant, anume, Judecătoriei Piteşti, ca instanţă în raza căreia defunctul şi-a avut ultimul domiciliu.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei G.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi, 21 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5683/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond | ICCJ. Decizia nr. 5685/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
