ICCJ. Decizia nr. 5732/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5732/2012
Dosar nr. 74232/3/2011
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin acţiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, formulată de Sindicatul Liber din Învăţământ, în numele şi pentru reclamantul B.T., în contradictoriu cu pârâţii şcoala cu clasele I-VIII, Consiliul Local al Sectorului 3 şi Primăria Sectorului 3, s-a solicitat să se dispună obligarea acestora la calcularea indemnizaţiei de concediu de odihnă aferent anului şcolar 2009–2010, în cuantum integral, fără aplicarea reducerii de 25% prevăzută de Legea nr. 118/2010, în conformitate cu prevederile legale aflate în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenţei dintre indemnizaţia astfel calculată şi cea efectiv încasată pentru concediul de odihnă aferent anului şcolar 2009–2010, precum şi obligarea pârâţilor Primăria Sectorului 3, prin reprezentant legal, primarul L.N. – instituţia Primarului şi Consiliul Local al Sectorului 3 la asigurarea finanţării pentru plata sumelor mai sus menţionate.
La termenul de judecată din data de 25 noiembrie 2011, Tribunalul Bucureşti, a invocat din oficiu excepţia de necompetenţă teritorială, excepţie pe care a admis-o şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei la Tribunalul Hunedoara, prin sentinţa civilă nr. 10647 din 25 noiembrie 2011.
Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că domiciliul reclamantului este în judeţul Hunedoara, iar art. 269 alin. (2) C. muncii republicat prevede că este competent Tribunalul de la domiciliul reclamantului, adică Tribunalul Hunedoara.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Hunedoara, care prin sentinţa civilă nr. 670/LM din 25 aprilie 2012, a admis excepţia necompetenţei teritoriale a instanţei de judecată, invocată din oficiu, şi în consecinţă: a declinat competenţa de soluţionare a acţiunii în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a conflicte de muncă şi asigurări sociale.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi în consecinţă, în temeiul art. 21 C. proc. civ., a suspendat din oficiu orice altă procedură şi a dispus înaintarea dosarului către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Instanţa a pronunţat această soluţie potrivit art. 210 din Legea nr. 62/2011, în vigoare la data înregistrării acţiunii la Tribunalul Bucureşti, constatând că, deşi este vorba de o necompetenţă de ordine publică, reclamantul are posibilitatea de a alege între tribunalul de la locul de muncă al angajatorului – Tribunalul Bucureşti şi tribunalul de la domiciliul său. Prin urmare, alegerea aparţine reclamantului.
S-a reţinut că, conform cărţii de identitate depusă la dosar, rezultă că reclamantul are domiciliul în judeţul Hunedoara, însă acesta a ales să formuleze prezenta acţiune la tribunalul de la locul de muncă al angajatorului – Tribunalul Bucureşti, prin urmare aceasta este instanţa competentă teritorial să soluţioneze prezenta acţiune.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
Legea dialogului social nr. 62/2011, aplicabilă speţei, prevede în Capitolul VI – Conflictele individuale de muncă care este procedura de soluţionare a conflictelor individuale de muncă de către instanţele judecătoreşti.
Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 210 din lege „cererile referitoare la soluţionarea conflictelor individuale de muncă se adresează instanţei judecătoreşti competente în a cărei circumscripţie îşi are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.”
Ca urmare, textul legii prevede o competenţă alternativă, la alegerea reclamantului, care poate opta între instanţa competentă de la domiciliul său sau cea de la locul său de muncă.
În speţă, reclamantul a ales să introducă cererea de chemare în judecată la instanţa competentă în a cărei circumscripţie se află locul său de muncă, care este pe raza municipiului Bucureşti.
Faţă de considerentele reţinute, Înalta Curte constată că instanţa competentă să judece prezenta acţiune este instanţa iniţial învestită cu soluţionarea cauzei, respectiv Tribunalul Bucureşti, secţia a VIII-a civilă conflicte de muncă şi asigurări sociale.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Tribunalului Bucureşti, secţia a VIII-a civilă, conflicte de muncă şi asigurări sociale.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5731/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5733/2012. Civil. Conflict de competenţă.... → |
|---|
