ICCJ. Decizia nr. 5737/2012. Civil. Conflict de competenţă. Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5737/2012
Dosar nr. 24655/299/2012
Şedinţa din camera de consiliu de la 25 septembrie 2012
Deliberând, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., asupra conflictului negativ de competenţă de faţă, constată următoarele:
Prin adresa înregistrată pe rolul Judecătoriei Cluj-Napoca la data de 25 aprilie 2012, B.E.J. N.D. a înaintat cererea creditoarei S.C.A. E.P.P.A., prin care a solicitat încuviinţarea executării silite a debitorului B.T.T. SA., în temeiul contractului de asistenţă juridică din 13 noiembrie 2007.
Prin încheierea civilă nr. 3868/CC din 03 mai 2012 pronunţată de Judecătoria Cluj-Napoca, s-a admis excepţia necompetenţei teritoriale a Judecătoriei Cluj-Napoca, invocată din oficiu şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cererii în favoarea Judecătoriei Sectorului 1 Bucureşti.
În motivarea excepţiei, Judecătoria Cluj-Napoca, a reţinut că instanţa de executare a fost deja determinată odată cu încuviinţarea executării silite de către Judecătoria Sectorului 1 Bucureşti, o interpretare contrară însemnând acceptarea unui fenomen al migrării succesive a instanţei de executare în funcţie de locul în care sunt situate bunurile din patrimoniul debitorului susceptibile de urmărire silită.
Prin sentinţa civilă nr. 11724 din 20 iunie 2012, Judecătoria sector 1 Bucureşti, a admis excepţia necompetenţei teritoriale, invocată din oficiu şi a declinat competenţa de soluţionare a cererii formulată de creditoarea S.C.A. E.P.P.A., în favoarea Judecătoriei Cluj-Napoca.
A constatat ivit conflictul negativ de competenţă şi a înaintat cauza Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Judecătoria sector 1 Bucureşti, a reţinut incidenţa art. 373 alin. (2) C. proc. civ. care prevede: „Instanţa de executare este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea....";
Cum creditorul a solicitat expres demararea procedurii executării silite asupra bunurilor mobile şi imobile identificate în patrimoniul debitoarei situate în Municipiul Cluj-Napoca, adresându-se Judecătoriei Cluj-Napoca, voinţa creditorului este executarea silită a debitoarei pe raza teritorială a acelei judecătorii.
Deşi nu prezintă relevanţă, dovedirea existenţei unor bunuri pe raza teritorială indicată, în condiţiile în care verificările cu privire la bunurile mobile şi imobile şi la veniturile debitoarei pot reprezenta o etapă ulterioară încuviinţării executării silite, la dosarul cauzei a fost depusă dovada existenţei unor asemenea bunuri în Municipiul Cluj-Napoca.
O interpretare contrară ar echivala cu stabilirea unei competenţe exclusive în materia încuviinţării executării silite în favoarea instanţei locului sediului social al debitoarei, independent de bunurile pe care aceasta le deţine pe raza teritorială a altor instanţe, interpretare ce ar contraveni prevederilor art. 373 alin. (2) C. proc. civ.
Mai mult, o eventuală încuviinţare a executării silite de către această instanţă, contrar voinţei creditorului, ar putea atrage consecinţe în privinţa legalităţii urmăririi silite, prin prisma art. 105 C. proc. civ.
Prin urmare, Judecătoria sectorului 1 Bucureşti, a apreciat că instanţa de executare este Judecătoria Cluj-Napoca, căreia îi revine competenţa de a se pronunţa şi cu privire la cererea de încuviinţare a executării silite.
Cu privire la conflictul negativ de competenţă Înalta Curte reţine următoarele:
În raport de obiectul cererii deduse judecăţii - încuviinţare executare silită, norma de competenţă aplicabilă în speţă este cea cuprinsă în art. 3731 alin. (1) C. proc. civ., care prevede „...executorul judecătoresc va solicita încuviinţarea executării de către instanţa de executare...";.
Calificarea instanţei de executare este făcută de legiuitor la art. 373 alin. (2) C. proc. civ., ca fiind Judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, dacă legea nu prevede altfel.";
Rezultă că locul executării silite este criteriul stabilit de lege în determinarea instanţei de executare, ca instanţă căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererilor de încuviinţare a executării, or acest criteriu are în vedere locul unde se realizează în mod efectiv executarea.
În procedura executării silite, locul executării este acela unde se află bunurile supuse urmăririi, or, în speţă, debitoarea deţine bunuri urmăribile ce se află pe raza municipiului Cluj-Napoca, sens în care creditorul a solicitat încuviinţarea executării silite a acestor bunuri.
Aşadar, Judecătoria Cluj-Napoca este instanţa de executare şi, implicit, instanţa căreia îi revine competenţa teritorială de soluţionare a cererii de încuviinţare a executării silite.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Stabileşte competenţa de soluţionare a cauzei în favoarea Judecătoriei Cluj- Napoca.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5736/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 5739/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
