ICCJ. Decizia nr. 5713/2012. Civil. Acţiune în constatare. Contestaţie în anulare - Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5713/2012
Dosar nr. 9865/1/2011
Şedinţa publică din 25 septembrie 2012
Deliberând asupra contestaţiei în anulare de faţă, în condiţiile art. 256 C. proc. civ., constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Braşov sub nr. 4328 din 25 iulie 2000, reclamanta R.M.M. a solicitat, în contradictoriu cu Statul Român prin Ministerul Finanţelor, Municipiul Braşov şi SC R. SRL: 1. a se constata că imobilul situat în Braşov, înscris în C.F. Braşov, compus din casă de piatră, anexe gospodăreşti şi teren, Ministerul Public, a fost preluat în proprietate de Statul Român fără titlu legal, acesta fiind lovit de nulitate absolută; 2. a se dispune rectificarea cărţii funciare menţionate, în sensul radierii dreptului de proprietate al Statului Român şi reînscrierii dreptului de proprietate al antecesoarei sale, B.L.; 3. a se constata că reclamanta este unica moştenitoare legală a fostului proprietar B.L.; 4. a se dispune înscrierea dreptului său de proprietate asupra imobilului menţionat; 5. a fi obligate pârâtele să-i lase în deplină proprietate şi posesie imobilul.
Prin sentinţa nr. 41/S din 12 februarie 2001, Tribunalul Braşov, secţia civilă, a admis excepţia puterii de lucru judecat, invocată de pârâtul municipiul Braşov, ca efect al sentinţei civile nr. 10421 din 11 septembrie 1997 a Judecătoriei Braşov şi, în consecinţă, a respins acţiunea reclamantei.
Prin aceeaşi sentinţă, au fost admise, în parte, cererile de intervenţie principale şi, în consecinţă s-a constatat existenţa dreptului de proprietate ai intervenienţilor D.G., D.M. şi O.E.C. asupra apartamentelor situate în imobilul în litigiu, inclusiv părţi comune.
Prin decizia nr. 59/Ap din 26 iunie 2001, Curtea de Apel Braşov, secţia civilă, a admis, în parte, apelul reclamantei şi a anulat, în parte, sentinţa Tribunalului, în ceea ce priveşte excepţia puterii de lucru judecat, pe care, rejudecând, a respins-o, celelalte dispoziţii ale sentinţei fiind menţinute.
Împotriva acestei decizii, la data de 25 septembrie 2001, reclamanta a declarat prezentul recurs, solicitând pe fond, admiterii acţiunii astfel cum a fost motivată.
Prin decizia civilă nr. 7987 din 19 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, a constatat nul recursul declarat de reclamanta R.M.M., faţă de dispoziţiile art. 302 alin. (1) lit. c) şi art. 306 alin. (1) C. proc. civ. raportate la prevederile art. 304 C. proc. civ.
Împotriva acestei din urmă decizii, a formulat contestaţie în anulare reclamanta R.M.M., invocând în drept dispoziţiile art. 317-318 C. proc. civ. şi criticând hotărârea sub aspectul anulării recursului exercitat, fără a se cerceta motivele şi dispoziţiile legale incidente în această situaţie.
În motivarea cererii, contestatoarea a arătat că, cererea de recurs formulată în cauză conţinea prin ea însăşi motivele în drept şi în fapt care să conducă formal la o analiză şi judecare a recursului.
Dintr-o perspectivă strict formală, recursul nu era şi nu este un memoriu care să detalieze fiecare normă încălcată prevăzută la art. 304 C. proc. civ., mai ales având în vedere succesiunea în timp a textelor prevăzute de către Cod, abrogări.
Totodată, contestatoarea a arătat că, în ipoteza prezentului dosar, instanţa de control a trecut direct la analiza art. 306 alin. (1) C. proc. civ., fără însă a cerceta incidenţa alin. (3) din acelaşi art., precum şi art. 303 C. proc. civ.
Ordinea de soluţionare a condus în mod vădit la o soluţie greşită, cauza se găsea într-o suspendare legală, ce se impunea a se discuta şi clarifica cu prioritate ceea ce are efect esenţial şi direct asupra fondului acestui dosar şi modului de soluţionare.
În succinta motivare, care însă nu este echivalentă cu o nemotivare, adică a unei lipse a unor critici fundamentale se critică modul de soluţionare pornit de la fond şi până în apel. Avem în vedere faptul că, admiţând excepţia de lucru judecat în cauză şi admiţând cererile de intervenţie, soluţie complet greşită la fond, instanţa de apel a infirmat parţial, în sensul în care constată că nu exista o autoritate de lucru judecat în cauză, însă analiza apelului în rejudecare se opreşte aici. Ambele sunt evidente aplicări greşite ale legii şi a unei interpretări în afara obiectului dosarului, ceea ce impunea exercitarea recursului prin care doar o casare în totalitate ar fi dus într-o soluţionare corectă din punct de vedere juridic.
În mod neîndoielnic, ambele instanţe, admiţând respectiv, respingând autoritatea de lucru judecat, s-au pronunţat asupra unei jumătăţi din obiectul dosarului. Astfel, în acest periplu al excepţiilor de judecată, fondul nu a fost niciodată judecat, iar fostul proprietar legal a rămas „nedovedit";, iar chiriaşul pe acest dosar şi-a „întărit"; dreptul său, de astă dată de proprietate.
Contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă pentru următoarele considerente:
Fiind o cale extraordinară de atac de retractare, ce poate fi promovată numai în condiţiile strict reglementate de art. 317-318 C. proc. civ., contestaţia în anulare nu poate fi exercitată pentru alte motive decât cele indicate în dispoziţiile legale menţionate, neputându-se invoca în susţinerea ei critici pentru care partea a avut posibilitatea exercitării căilor de atac de reformare a hotărârii.
Însă, prin contestaţia în anulare exercitată, contestatoarea R.M.M. a înţeles să formuleze critici legate de modul de soluţionare a litigiului în fazele procesuale anterioare, o greşită aplicare a prevederilor legale raportat la probele administrate, precum şi erori de judecată săvârşite la judecarea recursului şi pe parcursul soluţionării pricinii.
Aşadar, contestatoarea a exercitat calea de atac extraordinară a contestaţiei în anulare fără a dezvolta critici care să poată fi încadrate în vreunul din motivele expres şi limitativ prevăzute de art. 317-318 C. proc. civ.
Faţă de cele ce preced, Înalta Curte, constată că, contestaţia în anulare este inadmisibilă, urmând a fi respinsă ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatoarea R.M.M. împotriva deciziei nr. 7987 din data de 9 noiembrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia I civilă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 25 septembrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5712/2012. Civil. Obligaţie de a face.... | ICCJ. Decizia nr. 5714/2012. Civil → |
|---|
