ICCJ. Decizia nr. 5835/2012. Civil
| Comentarii |
|
Prin cererea înregistrată la data de 17 februarie 2011 pe rolul Tribunalului Hunedoara, secția conflicte de muncă și asigurări sociale, reclamantul P.M.G. a chemat în judecată pe pârâții Ministerul Administrației și Internelor, Casa de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor și Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor solicitând instanței, anularea deciziei de pensionare din 27 decembrie 2010 și menținerea deciziei din 22 iunie 2010, precum și a drepturilor de pensie pe care le-a avut anterior deciziei atacate.
în susbsidiar, petentul a solicitat obligarea pârâtei Casa Sectorială de Pensii a Ministerului Administrației și Internelor să-i emită o decizie de stabilire a drepturilor de pensii calculate potrivit Legii nr. 119/2010, ținând cont de toate veniturile realizate lunar în activitatea sa de subinspector șef de penitenciare. Petentul a solicitat și achitarea sumei de 868 RON, reprezentând diferența dintre pensia de 1.620 RON net, avută în luna decembrie 2010 și suma de 752 RON, plătită în baza ultimei decizii a cărei anulare o solicită.
Prin sentința civilă nr. 1623/LM/2011, Tribunalul Hunedoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, a admis excepția necompetenței sale teritoriale de soluționare a cauzei, invocată din oficiu și a procedat la declinarea competenței în favoarea Tribunalului București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale.
Pentru a hotărî în acest sens, Tribunalul Hunedoara a reținut că potrivit art. 156 din Legea nr. 19/2000 cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul, celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul.
Cum în speță cererea este adresată unor instituții, sunt aplicabile dispozițiile din teza a II-a, adică este competentă instanța de la sediul pârâtului.
Prin sentința civilă nr. 4735 din 21 mai 2012, Tribunalul București, secția a VIII-a conflicte de muncă și asigurări sociale, la rândul său, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a procedat la declinarea competenței soluționării cauzei în favoarea Tribunalului Hunedoara, constatând conflict negativ de competență și dispunând înaintarea cauzei înaltei Curți de Casație și Justiție pentru regulator de competență.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul București a constatat că Legea nr. 19/2000, începând cu 01 ianuarie 2011 a fost abrogată, în temeiul art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010, iar contestația formulată de petent a fost înregistrată la 17 februarie 2011, dată la care intraseră în vigoare dispozițiile acestei legi.
Prin urmare, norma de competență, în raport de dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., este de imediată aplicare, astfel că, începând cu data intrării în vigoare a legii noi, aceasta se aplică și situațiilor în care decizia contestată a fost emisă sub imperiul legii vechi.
Cu privire la conflictul negativ de competență, cu a cărui judecată a fost legal sesizată în baza art. 22 alin. (3) raportat la art. 20 pct. 2 C. proc. civ., înalta Curte reține următoarele:
Prin cererea dedusă judecății, reclamantul a contestat decizia din 27 decembrie 2010, de recalculare a pensiei, eliberată de Casa de Pensii Sectorială a Ministerului Administrației și Internelor, iar sesizarea instanței s-a făcut la data de 17 februarie 2011.
într-adevăr, la data emiterii deciziei contestate era în vigoare Legea nr. 19/2000, care prin art. 156 prevedea că "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.A.S. sau împotriva caselor teritoriale de pensii se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul. Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtului".
Legea nr. 19/2000 a fost însă abrogată odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, respectiv începând cu data de 01 ianuarie 2011, conform dispozițiilor art. 196 lit. a) din Legea nr. 263/2010.
Prin urmare, la data sesizării instanței, și anume 17 februarie 2011, era în vigoare Legea nr. 263/2010, care cuprinde dispoziții privitoare la competență în art. 154.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 154 din Legea nr. 263/2010, "Cererile îndreptate împotriva C.N.P.P., a caselor teritoriale de pensii sau împotriva caselor de pensii sectoriale se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul reclamantul", iar potrivit alin. (2) al aceluiași articol, "Celelalte cereri se adresează instanței în a cărei rază teritorială își are domiciliul sau sediul pârâtul".
Rezultă că, odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 263/2010, competența teritorială de soluționare a cererilor cu privire la deciziile emise de casele de pensii sectoriale, care sunt fostele case de pensii ale Ministerului Apărării Naționale, Ministerului Administrației și Internelor și Serviciului Român de Informații, s-a modificat în sensul că aceste cereri se soluționează de către instanța de la domiciliul reclamantului.
Raportat la dispozițiile art. 725 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora normele de procedură civilă sunt de imediată aplicare, urmează a se reține că, norma de competență aplicabilă în cauză este cea cuprinsă în art. 154 din Legea nr. 263/2010, în vigoare la data sesizării instanței.
Cum, în speță, instanța a fost învestită cu o cerere împotriva unei case de pensii sectoriale, iar potrivit art. 154 alin. (1) din Legea nr. 263/2007, o astfel de cerere s-a adresat instanței de la domiciliul reclamantului, instanța competentă teritorial să judece pricina a fost cea de la domiciliul reclamantului, respectiv Tribunalul Hunedoara.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5931/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5801/2012. Civil → |
|---|
