ICCJ. Decizia nr. 5836/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5836/2012
Dosar nr. 3108/102/2006
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1015 din 18 mai 2010, Tribunalul Mureş, secţia civilă, a respins cererea formulată de reclamanţii S.M. şi S.G.M. în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Local Sighişoara şi R.E. (în calitate de moştenitoare a pârâtei decedate P.T.), având ca obiect atribuirea unui drept special de folosinţă asupra terenului înscris în CF nr. EE Sighişoara, nr. top. R; a respins cererea formulată de reclamanţii S.M. şi S.G.M. în contradictoriu cu pârâtul Primarul Municipiului Sighişoara, din dosarul conexat nr. 2902/102/2008, având ca obiect contestaţie împotriva dispoziţiei din 07 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Sighişoara.
Pentru a hotărî astfel, Tribunalul a reţinut că a fost învestit cu soluţionarea contestaţiei reclamanţilor având ca obiect anularea parţială a dispoziţiei din 7 octombrie 2008 emisă de Primarul Municipiului Sighişoara, în sensul restituirii în natură a suprafeţei de 535 m.p. din totalul de 714 m.p. teren înscris în CF nr. EE Sighişoara nr. top. R, urmând ca pentru diferenţa de teren de 179 m.p. să se menţină propunerea de acordare de despăgubiri (dosar conexat), precum şi cu cererea de atribuire a unui drept special de folosinţă asupra terenului din CF nr. EE Sighişoara nr. top. R, în cote de 1/2 şi respectiv ¼ în favoarea reclamanţilor.
Prin dispoziţia contestată din 07 octombrie 2008, s-a dispus acordarea de despăgubiri reclamanţilor, pentru cota de 1/2 parte şi respectiv 1/4 parte din terenul intravilan situat în Sighişoara, strada A.P., înscris în CF nr. EE Sighişoara nr. top. P în suprafaţă de 714 m.p., reţinându-se că acest teren este ocupat de construcţii şi căi de acces.
Prezenta contestaţie vizează doar imobilul teren de la nr. top. P, CF nr. EE Sighişoara, respectiv forma măsurilor reparatorii cuvenite reclamanţilor pentru acest imobil.
Iniţial, terenul menţionat a format obiectul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. GG/2005, încheiat între Consiliul Local Sighişoara şi P.T., în prezent decedată, a cărei moştenitoare este pârâta R.E. Acest contract a fost anulat şi s-a dispus restabilirea situaţiei de carte funciară, prin sentinţa civilă nr. 694/2007 a Tribunalului Mureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 975/R/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, astfel că în prezent terenul a revenit în proprietatea Statului Român.
Din înscrierile în CF rezultă că pârâta R.E. este proprietară asupra casei, şopronului şi latrinei, dreptul de proprietate asupra acestor construcţii fiind dobândit în temeiul Legii nr. 112/1995.
Expertul tehnic judiciar F.M. a poziţionat aceste construcţii pe planul de situaţie anexa 1 la raportul de expertiză topo, precizând că, faţă de poziţia şi amplasamentul construcţiilor în cadrul terenului de 714 m.p., nu există teren liber.
În completarea la raportul de expertiză topo, expertul precizează că şi construcţiile anexe casei nu sunt demontabile şi sunt construite din cărămidă.
Chiar şi în urma obiecţiunilor stabilite din oficiu de instanţă, în sensul de a se stabili dacă există posibilitatea amenajării unei alte căi de acces, expertul a precizat că nu se poate stabili nicio suprafaţă de teren liber, care să poată fi restituit în natură.
Din coroborarea înscrierilor de carte funciară cu concluziile expertului topo desemnat în cauză, Tribunalul a concluzionat că întregul teren în litigiu, identificat din punct de vedere topografic în CF nr. EE Sighişoara, nr. top. P, este afectat de construcţiile care au format obiectul vânzării în temeiul Legii nr. 112/1995, situaţie în care nu poate fi restituit în natură, ci doar prin echivalent, cum corect s-a dispus prin dispoziţia contestată.
Prin decizia nr. 75/A din 29 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamanţi împotriva sentinţei susmenţionate, pentru următoarele considerente:
În prezenta cauză, instanţa este învestită cu soluţionarea petitului referitor la stabilirea dreptului special de folosinţă asupra terenului în suprafaţă de 714 m.p., înscris în CF nr. EE Sighişoara nr. top. R.
La 15 ianuarie 2009, s-a conexat la prezenta cauză Dosarul nr. 2902/102/2008 al Tribunalului Mureş, în care s-a solicitat anularea în parte a dispoziţiei din 07 octombrie 2008, în sensul acordării suprafeţei de 535 m.p. din totalul de 714 m.p. în natură, iar pentru diferenţa de 179 m.p. s-au solicitat despăgubiri.
În susţinerea acţiunii, reclamanţii au precizat că prin sentinţa civilă nr. 694/2007 a Tribunalului Mureş, irevocabilă prin decizia civilă nr. 975/2007 a Curţii de Apel Târgu Mureş, s-a constatat nulitatea absolută a contractului de vânzare-cumpărare nr. GG/2005 şi s-a dispus restabilirea situaţiei anterioare în CF.
Reclamanţii, în aceste condiţii, solicită acordarea dreptului special de folosinţă asupra imobilului în litigiu, susţinând că este teren liber.
Conform expertizei efectuate şi a completării de expertiză, atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel apreciază că terenul în litigiu este afectat de construcţii care nu sunt demontabile, construcţii dobândite în baza Legii nr. 112/1995 de către numita R.E.
La dosarul de apel, în planul de situaţie apare cu claritate faptul că poziţionarea casei şi a anexelor în curtea imobilului face imposibilă stabilirea unei suprafeţe de teren liberă, întrucât este necesară menţinerea căilor de acces ale proprietarei clădirilor.
La dosar s-au depus şi planşele foto, dovedindu-se că întregul teren solicitat de către reclamanţi este afectat de construcţiile dobândite în baza Legii nr. 112/1995, respectiv şopron şi latrină, astfel că modalitatea de reparaţie stabilită de către Primăria Sighişoara, prin dispoziţia atacată din 7 octombrie 2008, este corectă.
Decizia Curţii de Apel a fost atacată cu recurs, în termen legal, de către reclamanţi, care au formulat următoarele critici:
1. Instanţa de apel nu a ţinut cont de completarea la raportul de expertiză efectuată de expertul tehnic judiciar F.M., prin care s-a identificat o suprafaţă liberă de 1.204,5 m.p., ce se identifică sub nr. top. V şi R, evidenţiată prin culoarea galbenă în planul de situaţie redat în anexa 1 la completarea raportului de expertiză.
Terenul liber de construcţii, înscris în CF nr. EE Sighişoara, poate fi împărţit conform anexei 1A în trei loturi, lotul 1 putând fi atribuit reclamanţilor.
De asemenea, expertul precizează faptul că există posibilitatea instituirii servituţii de trecere în favoarea lotului 3, pe care se află construcţiile anexe ale familiei P.
2. Instanţa de apel a reţinut, în mod eronat, că reclamanţii au solicitat acordarea dreptului de folosinţă asupra întregului imobil, când de fapt au solicitat atribuirea acestui drept asupra unei cote de 1/3 din imobil, interpretând astfel greşit actul juridic dedus judecăţii.
În situaţia în care s-a solicitat atribuirea unei cote de 1/3 din imobil, această cotă putea fi atribuită în natură, aşa cum rezultă şi din completarea la raportul de expertiză.
3. Instanţa de apel, aplicând greşit legea, consideră ca fiind afectat de construcţii înstrăinate în baza Legii nr. 112/1995 terenul pe care expertul îl identifică drept liber de construcţii.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ.
Intimaţii-pârâţi au depus întâmpinări, solicitând respingerea recursului.
Examinând recursul sub aspect formal, din punctul de vedere al posibilităţii de încadrare a criticilor formulate în dispoziţiile art. 304 C. proc. civ., chestiune asupra căreia a rămas în pronunţare în şedinţa publică din 01 octombrie 2012, Înalta Curte reţine următoarele:
Potrivit art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul şi dezvoltarea lor, iar potrivit art. 306 alin. (3) C. proc. civ., indicarea greşită a motivelor de recurs nu atrage nulitatea recursului dacă dezvoltarea acestora face posibilă încadrarea lor într-unul din motivele prevăzute de art. 304 C. proc. civ. per a contrario, dacă dezvoltarea motivelor de recurs nu face posibilă încadrarea lor într-unul din cazurile de nelegalitate prevăzute expres şi limitativ de art. 304 C. proc. civ., sancţiunea care intervine este nulitatea recursului.
În speţă, deşi recurenţii-reclamanţi au indicat prin cererea de recurs motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 pct. 7, 8 şi 9 C. proc. civ., din dezvoltarea criticilor formulate nu rezultă niciun element care să se subsumeze ipotezelor reglementate de acestea.
Astfel, niciuna dintre critici nu vizează nemotivarea hotărârii atacate, motivarea contradictorie sau străină de natura pricinii, situaţie faţă de care motivul prevăzut de art. 304 pct. 7 C. proc. civ., care reglementează aceste ipoteze, apare ca fiind invocat numai formal.
Dezvoltarea criticilor formulate nu permite încadrarea recursului nici în motivele prevăzute de art. 304 pct. 8 şi 9 C. proc. civ., care reglementează interpretarea greşită a actului juridic dedus judecăţii, înţeles ca operaţiune juridică (negotium juris), iar nu a actelor ca înscrisuri probatorii (pct. 8), respectiv lipsa de temei legal a hotărârii atacate ori pronunţarea acesteia cu încălcarea sau aplicarea greşită a legii (pct. 9). Aceasta deoarece, nemulţumirea exprimată de recurenţi vizează exclusiv greşita stabilire de către instanţă a situaţiei de fapt, raportat la probele administrate.
Astfel, recurenţii susţin că instanţa de apel a reţinut greşit că terenul litigios nu este liber, în opinia lor expertiza administrată în cauză şi completarea la raportul de expertiză evidenţiind că fiind liberă cota de teren solicitată. Şi atunci când se referă la interpretarea greşită de către instanţă a cererii deduse judecăţii, care ar viza atribuirea dreptului special de folosinţă nu asupra întregului teren notificat, ci doar asupra unei cote de 1/3 din imobil, recurenţii impută de fapt instanţei tot greşita stabilire a situaţiei de fapt, în raport de probe, susţinând că din completarea la raportul de expertiză ar rezulta că terenul solicitat este liber, iar nu afectat de construcţii, cum a reţinut instanţa.
Prin urmare, recurenţii contestă concluzia instanţei de apel potrivit căreia terenul litigios nu este liber, sens în care aduc în discuţie probele administrate, tinzând la schimbarea situaţiei de fapt prin reaprecierea probelor.
Or, modul în care instanţa de apel interpretează probele administrate şi stabileşte pe baza acestora o anumită situaţie de fapt nu mai constituie motiv de recurs după abrogarea, prin O.U.G. nr. 138/2000, a pct. 11 al art. 304 C. proc. civ., singurul care permitea cenzurarea în recurs a greşelilor grave de fapt, consecutive aprecierii eronate a probelor.
În actuala reglementare, art. 304 C. proc. civ. permite reformarea unei hotărâri în recurs numai pentru motive de nelegalitate, nu şi de netemeinicie, astfel că instanţa de recurs nu mai are competenţa de a cenzura situaţia de fapt stabilită prin hotărârea atacată şi de a reevalua în acest scop probele, aşa cum urmăresc în realitate recurenţii.
Având în vedere că recursul nu poate fi analizat în afara cadrului restrictiv al art. 304 C. proc. civ., iar criticile formulate de reclamanţi nu se circumscriu acestui cadru legal, ridicând o problemă ce ţine de temeinicia, iar nu de legalitatea hotărârii atacate, Înalta Curte urmează să constate nulitatea recursului, conform art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ. coroborat cu art. 306 alin. (3) C. proc. civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Constată nul recursul declarat de reclamanţii S.M., S.G.M. împotriva deciziei nr. 75/A din 29 iunie 2011 a Curţii de Apel Târgu Mureş, secţia civilă, de muncă şi asigurări sociale, pentru minori şi familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 580/2012. Civil. Revendicare imobiliară. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5837/2012. Civil. Legea 10/2001. Recurs → |
|---|
