ICCJ. Decizia nr. 6063/2012. Civil. Contestaţie la executare. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6063/2012
Dosar nr. 3818/3/2004
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 Bucureşti la data de 6 august 2010, sub nr. 15989/303/2010 contestatorul Municipiul Bucureşti prin Primarul General a formulat în contradictoriu cu intimata F.A. contestaţie la executarea silită începută de Biroul Executorului Judecătoresc S.D. la cererea intimatei-creditoare, respectiv contestaţie împotriva Somaţiei şi Procesului-verbal din 22 iulie 2010.
În motivarea cererii, contestatorul a arătat că prin procesul-verbal şi somaţia menţionate i s-a adus la cunoştinţă să se conformeze titlului executoriu reprezentat de Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în sensul de a plăti suma de 1.395.700 RON, reprezentând contravaloarea cotei de 38% din imobilul situat în Bucureşti, Bulevardul R.M. nr. X, sector 4 şi 23.087 RON şi cheltuieli de executare silită.
S-a învederat că prin sentinţa menţionată contestatorul a fost obligat să acorde despăgubiri creditoarei pentru cota de 38% din imobilul situat în Bucureşti, Bulevardul R.M. nr. X, sector 4, fără a se indica cuantumul acestora, astfel că procedura de urmat este cea prevăzută de Legea nr. 10/2001, aşa cum a fost modificată prin Legea nr. 247/2005.
Contestatorul a susţinut că instanţa a avut în vedere dispoziţiile legii speciale, astfel că urmează să emită o dispoziţie din care să rezulte că intimata-creditoare este persoana îndreptăţită la măsuri reparatorii, dispoziţia urmând să fie înaintată Prefecturii Municipiului Bucureşti, iar după avizul de legalitate înaintată Comisiei Centrale de Stabilire a Despăgubirilor, aceasta este competenţă de a stabili în concret cuantumul despăgubirilor.
A învederat contestatorul că solicită în acest sens lămurirea înţelesului, întinderii sau aplicării titlului executoriu conform art. 399 alin. (1) C. proc. civ.
În cazul în care instanţa consideră că Municipiul Bucureşti a fost obligat la plata unei despăgubiri pentru cota de 38% din imobil, contestatorul a arătat că înţelege să invoce prescripţia dreptului de a cere executarea silită având în vedere dispoziţiile art. 405 C. proc. civ. şi data la care a rămas definitivă şi irevocabilă sentinţa.
Dacă se trece şi peste această excepţie, contestatorul a învederat că suma stabilită prin raportul de expertiză pentru cota de 38% din imobil este prea mare, nejustificându-se nici cheltuielile de executare în cuantum de 23.087 RON.
În drept, au fost invocate dispoziţiile art. 399 şi următoarele C. proc. civ.
La 28 octombrie 2010, intimata-creditoare a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepţia de necompetenţă a instanţei.
Intimata-creditoare a susţinut că în raport de prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ., contestaţia la executare prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicarea titlului executoriu este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută, în speţă, Tribunalul Bucureşti.
În ceea ce priveşte contestaţia privind nelegalitatea actelor de executare, aceasta este de competenţa instanţei de executare, instanţă care, potrivit art. 373 alin. (2) C. proc. civ., este judecătoria în circumscripţia căreia se va face executarea, în speţă Judecătoria Sector 4 Bucureşti, întrucât executarea silită se face prin poprire asupra conturilor debitorului existente la Direcţia de Trezorerie şi contabilitate Publică Bucureşti, care îşi are sediul în sectorul 4.
La solicitarea instanţei, au fost comunicate actele din Dosarul de executare nr. 42/2010 înregistrat la BEJ S.D.
Prin Sentinţa civilă nr. 7926/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei teritoriale exclusive, a declinat competenţa de soluţionare a contestaţiei la executare în favoarea Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti şi a disjuns contestaţia la titlu, formând Dosarul nr. 22454/303/2010.
În Dosarul nr. 22454/303/2010 a fost invocată excepţia de necompetenţă materială a judecătoriei în soluţionarea contestaţiei la titlu.
Prin Sentinţa civilă nr. 7939 din 1 noiembrie 2010 pronunţată în Dosarul nr. 22454/303/2010, Judecătoria Sectorului 6 Bucureşti a admis excepţia necompetenţei materiale şi a declinat competenţa de soluţionare a cauzei privind pe contestatorul Municipiul Bucureşti prin primarul general în contradictoriu cu intimata F.A. în favoarea Tribunalului Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa a reţinut că, potrivit art. 400 alin. (2) C. proc. civ. contestaţia la executare prin care se solicită lămurirea înţelesului, întinderii şi aplicarea titlului executoriu este de competenţa instanţei care a pronunţat hotărârea ce se execută.
Din actele dosarului de executare rezultă că titlul executoriu care se execută este reprezentat de Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă, iar contestatoarea solicită lămurirea înţelesului acestuia.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă la data de 29 noiembrie 2010, sub nr. 3818/3/2004.
A fost ataşat Dosarul nr. 653/2004 în care s-a pronunţat Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 a cărei lămurire se solicită.
Prin Sentinţa civilă nr. 521 din 11 martie 2011, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a respins ca neîntemeiată contestaţia, reţinând că prin Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 653/2004, a fost admisă acţiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, a fost anulată Dispoziţia nr. 2264 din 19 ianuarie 2004 emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X sector 4 compus din teren şi construcţie.
Reclamanta a pus în executare această hotărâre, definitivă şi irevocabilă pe calea executării silite, iar în cadrul executării, pârâta Primăria Municipiului Bucureşti a formulat prezenta cerere de lămurire a dispozitivului sentinţei civile menţionate mai sus, în cadrul contestaţiei la executare.
Referitor la susţinerea contestatoarei în sensul că prin Sentinţa civilă nr. 61/2005 a fost obligată să acorde despăgubiri reclamantei F.A. pentru cota de 38% din imobilul în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri, precum şi faptul că prin sentinţa menţionată a fost încălcată procedura prevăzută de Legea nr. 247/2005, tribunalul a reţinut următoarele:
Deşi pârâta contestatoare invocă temeiul unei contestaţii la titlu, în realitate se urmăreşte corectarea dispozitivului titlului executoriu cu indicarea valorii imobilului, care nu s-ar putea face decât analizând anumite aspecte care vizează fondul cauzei.
Hotărârea în cauză ce face obiectul contestaţiei la titlu, are putere de lucru judecat, atât considerentele cât şi dispozitivul intrând în puterea de lucru judecat.
De asemenea, tribunalul a reţinut că modificarea dispozitivului în sensul arătat de contestatoare (cu stabilirea cuantumului valorii imobilului) şi cu aplicarea Legii nr. 247/2005, presupune modificarea argumentelor expuse de instanţă în considerentele hotărârii, iar acest lucru implică o reanalizare a fondului cauzei, ceea ce este inadmisibil pe calea contestaţiei la titlu, prin această procedură neputându-se face o analiză asupra temeiniciei şi legalităţii titlului executoriu.
În raport de considerentele menţionate, tribunalul a constatat că în cadrul procedurii de lămurire a dispozitivului unei hotărâri, nu se poate proceda la o rejudecare a cererii, aşa cum solicită contestatoarea în cauză.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel contestatoarea Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia nr. 614A din 14 iunie 2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, a respins apelul contestatoarei, ca nefondat.
Pentru a decide astfel, instanţa de apel a reţinut următoarele.
Dispoziţiile art. 399 alin. (1) C. proc. civ., raportat la art. 400 alin. (2) C. proc. civ. reglementează contestaţia privind lămurirea, înţelesul, întinderii sau aplicării titlului executoriu.
Aceasta înseamnă că ori de câte ori dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, contestaţia la titlu poate fi promovată, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără însă a se modifica situaţia reţinută definitiv, cu putere de lucru judecat.
Contestaţia la titlu este destinată să expliciteze dispozitivul hotărârii ce urmează a fi valorificat, pentru a se putea proceda la executarea silită, fără ca să poată fi considerată drept un mijloc procedural destinat a anula sau modifica titlul executoriu, aceasta finalitate putându-se realiza doar prin intermediul căilor de atac.
Prin urmare, în acest cadru nu poate fi repus în discuţie fondul cauzei şi nu se pot examina împrejurări de natură a combate situaţii de fapt şi de drept care şi-au primit o soluţie în procesul de fond prin hotărârea judecătoreasca irevocabilă ce constituie titlu executoriu, soluţie ce ar afecta grav principiul autorităţii de lucru judecat.
În speţă, titlul executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 653/2004, a cărui înţeles şi întindere s-a cerut a fi lămurite, nu conţine în dispozitiv nici o neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea, din moment ce instanţa a admis acţiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, a anulat Dispoziţia nr. 2264 din 19 ianuarie 2004 emisă de pârâtă şi a obligat pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X sector 4 compus din teren şi construcţie.
În acest context, instanţa de apel a apreciat că apelanta-contestatoare, prin cererea sa, încearcă să repună în discuţie situaţii de fapt şi de drept ce au fost soluţionate de instanţa fondului dar care o nemulţumesc, aspectele legate de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005 constituind veritabile critici pe fond a hotărârii în discuţie, pe care le putea formula exclusiv prin exercitarea căilor de atac, iar nu prin contestaţia întemeiată pe dispoziţiile art. 400 alin. (2) C. proc. civ.
Prin urmare, contestaţia formulată de apelanta-contestatoare nu se încadrează în prevederile art. 400 alin. (2) C. proc. civ. şi, apreciind că nu există motive care să atragă schimbarea sentinţei, în baza art. 296 C. proc. civ., a respins apelul, ca nefondat.
În baza art. 274 C. proc. civ., a obligat pe apelanta-contestatoare, ca parte căzută în pretenţii, la plata sumei de 2.000 RON cheltuieli de judecată către intimată, reprezentând onorariu apărător conform chitanţei aflată la dosar.
Împotriva deciziei instanţei de apel Municipiul Bucureşti, Primăria municipiului Bucureşti prin primarul general a declarat recurs.
În dezvoltarea motivelor de recurs întemeiate în drept pe art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recurenta-contestatoare a susţinut următoarele:
În mod greşit, Curtea de Apel Bucureşti, a respins, ca nefondat apelul declarat împotriva sentinţei tribunalului prin care s-a respins contestaţia la titlu.
Astfel, prin Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005, pronunţata de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 653/2004, a fost admisă acţiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, a fost anulată Dispoziţia nr. 2264 din 10 ianuarie 2004, emisă de pârâtă şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X, sector 4, compus din teren şi construcţie.
Hotărârea menţionată nu este însă susceptibilă de a fi pusă în executare pe calea executării silite întrucât potrivit art. 3712 C. proc. civ.„pot fi executate silit obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia ..."
Aşadar, Sentinţa civilă nr. 61/2005, invocată ca titlu executoriu, nu cuprinde niciuna dintre situaţiile arătate la articolul de mai sus ci doar obligă Primăria municipiului Bucureşti să acorde reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul în litigiu, fără a se indica cuantumul acestor despăgubiri.
Mai mult, pentru aceste imobile preluate abuziv este prevăzută o procedură specială instituită de Legea nr. 247/2005 prin art. 16 capitolul 5 din Titlul VII.
Recurenta-contestatoare a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat şi modificarea deciziei recurate în sensul admiterii contestaţiei la executare.
Recursul este nefondat pentru considerentele care succed.
Potrivit art. 399 alin. (1) C. proc. civ., „Împotriva executării silite, precum şi împotriva oricărui act de executare se poate face contestaţie de către cei interesaţi sau vătămaţi prin executare. De asemenea, dacă nu s-a utilizat procedura prevăzută de art. 2811, se poate face contestaţie şi în cazul în care sunt necesare lămuriri cu privire la înţelesul, întinderea sau aplicarea titlului executoriu (…)” .
Din interpretarea acestor dispoziţii reiese că părţilor sau terţilor interesaţi li se dă posibilitatea de a cere să se lămurească înţelesul, întinderea şi aplicarea dispozitivului hotărârii ce se execută ori să atace actele de executare nelegale.
Prin acest mijloc procedural însă nu pot fi invocate motive referitoare la chestiuni de fond, care să pună în discuţie, în faţa instanţei de executare, legalitatea şi temeinicia titlului executoriu, deoarece, prin aceasta, s-ar aduce atingere puterii de lucru judecat. Deci câtă vreme s-a pronunţat o hotărâre definitivă şi irevocabilă, considerentele avute în vedere de instanţă la pronunţarea ei nu mai pot fi cenzurate pe calea contestaţiei la executare, prin antamarea, din nou, a problemelor de fond, care nu pot fi cercetate decât cu ocazia constituirii titlului sau, eventual, în căile de atac. Contestaţia la executare reprezintă deci o acţiune prin care părţile şi cei interesaţi pot cere lămurirea titlului sau pot invoca incidente în legătură cu urmărirea însăşi, fără ca prin intermediul acestei cereri instanţa să poată reanaliza fondul pricinii, rezolvat pe calea titlului a cărui executare este în derulare sau să procedeze, eventual, la constituirea unui alt titlu, prin soluţionarea raporturilor litigioase, chiar între părţile implicate în executare.
Astfel, contestaţia la executare poate fi primită în cazul în care dispozitivul hotărârii nu este clar sau este echivoc, dar în limitele motivelor cuprinse în hotărâre, fără a se modifica situaţia lămurită definitiv, cu putere de lucru judecat.
În speţă, recurenta-contestatoare a susţinut că prin Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, în Dosarul nr. 653/2004, a fost admisă acţiunea reclamantei F.A. împotriva pârâtei Primăria Municipiului Bucureşti prin Primarul General, a fost anulată Dispoziţia nr. 2264 din 10 ianuarie 2004, emisă de pârâtă în temeiul Legii nr. 10/2001 şi a fost obligată pârâta să plătească reclamantei despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X, sector 4, compus din teren şi construcţie şi că hotărârea menţionată nu este susceptibilă de a fi pusă în executare pe calea executării silite întrucât potrivit art. 3712 C. proc. civ. „pot fi executate silite obligaţiile al căror obiect constă în plata unei sume de bani, predarea unui bun ori a folosinţei acestuia ...".
Invocarea dispoziţiilor art. 3712 C. proc. civ. de către recurenta-contestatoare nu se justifică însă în speţă atâta timp cât prin hotărârea pusă în executare pârâta (recurenta-contestatoare) a fost obligată să plătească reclamantei (intimata-creditoare) despăgubiri pentru cota de 38% din imobilul situat în B-dul R.M. nr. X, sector 4.
Chiar dacă valoarea despăgubirilor nu a fost cuantificată prin titlul executor, nu poate fi primită susţinerea recurentei-contestatoare conform căreia Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti nu este susceptibilă de executare cât timp creanţa intimatei-creditoare este certă (existenţa acesteia rezultând din actul de creanţă-titlul executor), lichidă (câtimea acesteia fiind determinabilă cu ajutorul actului de creanţă-titlul executor) şi exigibilă (la data rămânerii definitive a sentinţei menţionate, prin respingerea apelului), în sensul art. 379 C. proc. civ.
Susţinerile recurentei-contestatoare în sensul că pentru imobilul în legătură cu care s-a stabilit obligarea sa de plată a despăgubirilor există procedura specială prevăzută de art. 16 din Titlul VII al Legii nr. 245/2005, constituie apărări ce vizează fondul cauzei, pe care recurenta-contestatoare avea posibilitatea de a le formula în faza procesuală a apelului declarat împotriva sentinţei ce constituie titlu executor şi, respectiv, a recursului şi care, pentru acest motiv, nu pot fi invocate pe calea contestaţiei la titlu.
În mod corect instanţa de apel a constatat că titlul executoriu constând în Sentinţa civilă nr. 61 din 27 ianuarie 2005 pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă în Dosarul nr. 653/2004 nu conţine în dispozitiv nici o neclaritate care să impună necesitatea unor lămuriri sau interpretări, în funcţie de care să se realizeze executarea şi că, prin cererea sa, contestatoarea încearcă să repună în discuţie situaţii de fapt şi de drept ce au fost soluţionate de instanţa fondului, aspectele legate de încălcarea procedurii prevăzute de Legea nr. 10/2001, astfel cum a fost modificată şi completată prin Legea nr. 247/2005, constituind veritabile critici pe fond ale hotărârii în discuţie, pe care le putea formula exclusiv prin exercitarea căilor de atac, iar nu printr-o contestaţie la titlu.
Astfel fiind, având în vedere temeiurile care preced, Înalta Curte, în temeiul art. 312 C. proc. civ., va respinge recursul, ca nefondat iar recurenta-contestatoare, ca parte căzută în pretenţii, în raport de art. 274 C. proc. civ., va fi obligată la plata către intimata F.A. a cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON, reprezentând onorariu de avocat, conform chitanţei nr. 167 din 10 august 2012 depusă la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatoarea Primăria Municipiului Bucureşti prin primarul general, împotriva Deciziei nr. 614A din 14 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca nefondat.
Obligă pe recurenta-contestatoare Primăria Municipiului Bucureşti prin primarul general la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 2.000 RON către intimata F.A.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6049/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare... | ICCJ. Decizia nr. 6064/2012. Civil. îndreptare eroare... → |
|---|
