ICCJ. Decizia nr. 5851/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5851/2012
Dosar nr. 4046/2/2011
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de 9 mai 2008, pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă, sub nr. 17275/3/2008, reclamanţii I.V. şi I.A. au solicitat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, anularea, în parte, a Hotărârii de stabilire a despăgubirilor emisă sub nr. 30 din 25 februarie 2008, cât priveşte cuantumul despăgubirilor, anularea, în totalitate, a anexei la hotărâre, respectiv a procesului-verbal de stabilire a cuantumului despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri în valoare totală de 153.475 euro, în echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data plăţii, în termen de maxim 30 de zile de la data rămânerii definitive a hotărârii judecătoreşti.
Prin Sentinţa civilă nr. 1350 din 23 noiembrie 2009, Tribunalul Bucureşti, secţia a V-a civilă a admis, în parte, contestaţia, a anulat Procesul-verbal de stabilire a despăgubirilor nr. 30 din 1 februarie 2008 şi, în parte, art. 2 din Hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008, în ceea ce priveşte cuantumul despăgubirilor, pe care l-a stabilit la 87.349 euro echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data consemnării sumei, a respins restul pretenţiilor ca neîntemeiate şi a obligat pe pârât la 1.500 RON cheltuieli de judecată către reclamanţi.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că reclamanţii proprietari ai imobilului supus exproprierii au contestat cuantumul despăgubirilor, arătând că nu au fost convocaţi pentru stabilirea despăgubirilor, iar imobilul a fost subevaluat.
Instanţa a reţinut că, potrivit art. 9 alin. (1) din Legea nr. 198/2004 modificată, expropriatul nemulţumit de cuantumul despăgubirii consemnate în condiţiile art. 5 alin. (4) - (8) şi ale art. 6 alin. (2) se poate adresa instanţei judecătoreşti competente în termen de 30 de zile de la data la care i-a fost comunicată hotărârea de stabilire a cuantumului despăgubirii, sub sancţiunea decăderii, fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
De asemenea, a mai reţinut Tribunalul că, în conformitate cu alin. (3) al aceluiaşi articol, o astfel de acţiune se soluţionează potrivit dispoziţiilor art. 21 - 27 din Legea nr. 33/1994 privind exproprierea pentru cauză de utilitate publică, în ceea ce priveşte stabilirea despăgubirii, la calcularea cuantumului, experţii şi instanţa de judecată raportându-se la momentul transferului dreptului de proprietate, în condiţiile art. 15 din Lege, deci la momentul consemnării despăgubirilor (februarie 2008).
În raport cu situaţia de fapt reţinută şi cu concluziile raportului de expertiză întocmit în cauză de comisia de experţi desemnată potrivit art. 25 din Legea nr. 33/1994, Tribunalul a constatat că oferta de despăgubire cuprinsă în Hotărârea nr. 30 din 25 februarie 2008 este nejustificat de mică (161.052,22 RON) în raport cu valoarea reală a imobilului expropriat, atât de la momentul consemnării despăgubirilor (408.178 RON), cât şi de la momentul efectuării expertizei, când preţurile au suferit o scădere semnificativă din cauza crizei imobiliare, pe fondul crizei economice generale (367.880 RON).
Prin Decizia civilă nr. 271 din 26 aprilie 2010, Curtea de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins, ca nefondate, apelurile formulate de apelanţii-reclamanţii I.V. şi I.A. şi de apelantul-pârât Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva sentinţei civile sus-menţionate.
Instanţa de apel a constatat că Tribunalul a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, cuantumul despăgubirilor fiind cel de la data întocmirii raportului de expertiză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs ambele părţi, iar, prin Decizia nr. 1791 din 1 martie 2011, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a admis recursurile, a casat decizia atacată şi a trimis cauza aceleiaşi instanţe, pentru rejudecarea apelurilor.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de recurs a reţinut că, criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirii sunt cele prevăzute de Legea nr. 33/1994, care, în art. 26 alin. (1) şi (2), prevede că despăgubirea se compune din valoarea reală a imobilului şi din prejudiciul cauzat proprietarului sau altor persoane îndreptăţite, iar, la calcularea cuantumului despăgubirilor, experţii, precum şi instanţa vor ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză, precum şi de daunele aduse proprietarului sau, după caz, altor persoane îndreptăţite, luând în considerare şi dovezile prezentate de aceştia.
Sintagma „preţul cu care se vând în mod obişnuit imobilele” defineşte preţul de piaţă, şi anume cel de tranzacţionare, stipulat în acte de înstrăinare încheiate la o dată apropiată celei la care s-a efectuat expertiza de evaluare.
Or, stabilirea acestui preţ de piaţă presupune administrarea unor probatorii pertinente, una dintre cele mai importante fiind expertiza tehnică de evaluare care, în speţă, contrar prevederilor art. 26 din Lege, în calculul privind valoarea despăgubirii cuvenite reclamanţilor, a avut în vedere doar preţurile indicate în diverse oferte imobiliare, oferte ce nu pot fi asimilate preţului de circulaţie, respectiv celui de piaţă.
În consecinţă, cu prilejul rejudecării, urmează a se dispune efectuarea unui nou raport de expertiză care, stabilind valoarea de circulaţie a imobilului supus exproprierii, să se raporteze la preţul de tranzacţionare pentru terenuri aparţinând aceleiaşi categorii de folosinţă, consemnate în contracte autentice de vânzare-cumpărare.
Tot astfel, în acord cu dispoziţiile art. 26 alin. final al Legii nr. 33/1994, la stabilirea valorii imobilului, experţii trebuie să ţină seama (întrucât, în speţă, există situaţia unei exproprieri parţiale) şi de sporul de valoare dobândit de partea din teren rămasă neexpropriată, ca urmare a lucrărilor efectuate (dezvoltarea infrastructurii, prin extinderea şoselei de centură), situaţie în care vor putea propune instanţei o eventuală reducere a daunelor.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 756A din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a admis apelul formulat de reclamanţii I.V. şi I.A., s-a schimbat, în parte, sentinţa apelată, în sensul că s-a stabilit cuantumul despăgubirilor la 90.484 euro echivalent în RON la cursul Băncii Naţionale a României de la data consemnării sumei.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei.
S-a respins apelul formulat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România împotriva aceleiaşi sentinţe, ca nefondat.
A fost obligă pârâta la plata, către apelanţii reclamanţi, a cheltuielilor de judecată în cuantum de 2.704,50 RON.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Curtea a reţinut următoarele:
Toate părţile au criticat sentinţa sub aspectul cuantumului despăgubirilor, apelanţii reclamanţi apreciind că este prea mic, iar apelantul pârât că a fost omologat raportul de expertiză întocmit în cauză cu încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994.
Dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd drept criteriu, în stabilirea cuantumului despăgubirilor, preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobilele de acelaşi fel, la data întocmirii raportului de expertiză.
Se constată că, în raportul de expertiză efectuat în apel, experţii s-au raportat, pentru stabilirea valorii terenurilor expropriate, la Hotărârea Consiliului General al Municipiului Bucureşti nr. 211/2006, la metoda comparaţiei directe, fiind selectate în acest scop ofertele de tranzacţionare din presă şi agenţii imobiliare, şi la valoarea din contractele de vânzare-cumpărare încheiate, fiind avut în vedere un singur contract de vânzare-cumpărare. Ulterior, acest preţ a fost efectiv stabilit în funcţie de media valorilor obţinute prin cele trei metode, ajungându-se la valoarea de 90.484 euro.
Prin urmare, în condiţiile în care experţii arată că au fost în imposibilitate de a obţine mai multe contracte de vânzare-cumpărare, iar apelanta-pârâtă a depus, prin propriile diligenţe, tot acelaşi contract de vânzare-cumpărare, experţii sunt în imposibilitate să se raporteze doar la criteriul prevăzut de art. 26 din Legea nr. 33/1994, fiind necesar să evalueze terenurile prin raportare şi la alte elemente decât cel privind preţul cu care se vând în mod obişnuit asemenea imobile, astfel că, în mod corect, au fost avute în vedere şi preţurile din ofertele de vânzare şi evaluarea potrivit H.C.G.M.B. nr. 211/2006, fiind stabilit un preţ mediu în funcţie de aceste trei metode.
Pe de altă parte, se observă că apelantul-pârât a contestat, în faţa instanţei de apel, cuantumul despăgubirilor, deşi a depus acelaşi contract de vânzare-cumpărare avut în vedere de experţi şi, în plus, un alt contract. Astfel, acesta nu depune probe concludente din care să rezulte că, la momentul întocmirii raportului de expertiză, existau mai multe tranzacţii încheiate pentru imobile de acelaşi fel, care să poată fi avute în vedere la estimarea valorii terenurilor de către experţi, probe în raport de care să poată contrazice argumentat punctul de vedere al comisiei de experţi.
Or, este cert că dispoziţiile art. 9 din Legea nr. 198/2004 permit expropriatului să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea comisiei. Dacă s-ar admite punctul de vedere al apelantului ar însemna ca, în cazul în care efectiv în zonă există una, două tranzacţii cu imobile de acelaşi fel, pe care experţii să le aibă în vedere, posibilitatea contestării despăgubirilor să fie iluzorie şi teoretică, dacă instanţele nu pot să omologheze, în mod justificat, rapoartele de expertiză întocmite în cauză.
De asemenea, comisia de experţi a stabilit că partea de teren neexpropriată nu beneficiază de o creştere a valorii motivat de faptul că situaţia ulterioară exproprierii nu s-a modificat.
Criticile apelanţilor referitoare la necesitatea calculării despăgubirilor la momentul exproprierii, când terenul expropriat a ieşit din patrimoniul lor, nu este întemeiată în raport de dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 şi de faptul că expropriatorul a consemnat deja suma pe care el a stabilit-o drept despăgubire.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, criticând-o pentru următoarele motive:
Instanţa de apel a interpretat greşit dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, privind criteriile în raport de care se stabileşte cuantumul despăgubirilor.
Potrivit textului de lege, trebuie să se ţină seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel, situate în aceeaşi unitate administrativ-teritorială cu imobilul expropriat.
În apel, comisia de experţi a ignorat dispoziţiile textului de lege sus-menţionat, stabilind valoarea despăgubirilor prin raportare la valorile de ofertare, iar nu la cele de tranzacţionare, ajungând în acest fel la o valoare a despăgubirilor net superioară decât cea suferită de persoana expropriată.
Deşi, la termenul din 12 octombrie 2011, recurentul a formulat obiecţiuni la raportul de expertiză pe aspectele mai sus arătate, instanţa a respins aceste obiecţiuni în mod nelegal şi a omologat raportul de expertiză.
Recurentul a solicitat admiterea căii de atac, casarea deciziei şi trimiterea dosarului la instanţa de apel, spre rejudecare.
Intimaţii-reclamanţi au formulat întâmpinare, prin care au solicitat, în esenţă, respingerea recursului ca nefondat.
Analizând decizia civilă atacată în raport de criticile formulate şi de dispoziţiile art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Într-adevăr, dispoziţiile art. 26 alin. (2) din Legea nr. 33/1994 prevăd, drept criteriu în stabilire a cuantumului despăgubirilor cuvenite expropriatului, „preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială, la data întocmirii raportului de expertiză …”.
Comisia de experţi a ţinut seama de acest criteriu, luând în considerare la stabilirea valorii imobilului în discuţie singurul contract de vânzare-cumpărare vizând un imobil de acelaşi fel, de care a dispus. În condiţiile în care experţii au probat efectuarea demersurilor necesare la instituţiile abilitate în materie pentru a obţine alte acte juridice privind imobile de acelaşi fel, iar acestea au rămas fără finalitate, în mod corect au procedat la alte metode de evaluare, respectiv cea prevăzută în H.C.G.M.B. nr. 211/2006, cât şi la cea a comparaţiei bazată pe oferte de cumpărare, rezultatul final fiind media celor trei metode. În caz contrar, dacă ar fi avut în vedere doar metoda comparaţiei directe, bazată pe tranzacţii, ar fi însemnat practic să aibă în vedere doar preţul stabilit în contractul respectiv, ceea ce nu poate fi relevant în stabilirea valorii imobilului în litigiu, însăşi legea referindu-se la „imobile de acelaşi fel”, ceea ce presupune încheierea mai multor contracte pentru asemenea bunuri.
Împrejurarea că, la momentul întocmirii raportului de expertiză, nu fuseseră încheiate tranzacţii pentru terenuri asemănătoare sau nu s-au putut obţine asemenea acte din motive neimputabile persoanei expropriate nu poate determina imposibilitatea evaluării imobilului în discuţie. Aceasta ar însemna, în cele din urmă, ca persoana expropriată să nu aibă acces să conteste valoarea despăgubirilor propuse de expropriator, în consecinţă, o încălcare a accesului la justiţie reglementat de art. 21 din Constituţia României şi art. 6 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.
Art. 9 din Legea nr. 198/2004 permite însă expropriatului să conteste cuantumul despăgubirilor stabilite prin hotărârea comisiei de aplicare a acestei legi.
Instanţa, „va ţine seama de preţul cu care se vând, în mod obişnuit, imobile de acelaşi fel în unitatea administrativ-teritorială …”, în cazul în care există, la data întocmirii raportului de expertiză astfel de tranzacţii, în caz contrar neputându-l lipsi pe expropriat de dreptul său de a obţine valoarea reală a terenului.
Recurentul pârât a pretins că, în mod greşit, au fost respinse obiecţiunile formulate de acesta la raportul de expertiză întocmit în dosarul de apel, dar critica nu conţine niciun motiv de nelegalitate, susceptibil de încadrare în motivele de recurs prevăzute de art. 304 C. proc. civ., astfel încât nu va fi analizată de prezenta instanţă.
Astfel, caracterul întemeiat sau nu al obiecţiunilor formulate de parte la un raport de expertiză este rezultatul aprecierii instanţei care a dispus încuviinţarea probei respective, care nu poate fi cenzurată în recurs.
În cele din urmă, susţinerile privind valoarea prea mare a despăgubirilor acordate reclamanţilor reprezintă simple afirmaţii, care nu pot fi analizate de instanţă în absenţa administrării unor probe concrete prin care recurentul să probeze evaluarea disproporţionată a imobilului în litigiu, la data întocmirii raportului de expertiză.
Pentru toate aceste argumente, Înalta Curte constată că, prin decizia atacată, nu s-au încălcat dispoziţiile art. 26 din Legea nr. 33/1994, nefiind întrunite, astfel, cerinţele motivului de nelegalitate prevăzut de art. 304 pct. 9 C. proc. civ.
În consecinţă, în baza art. 312 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, împotriva Deciziei nr. 756 A din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a III-a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5850/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 5937/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
