ICCJ. Decizia nr. 6064/2012. Civil. îndreptare eroare materială. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6064/2012
Dosar nr. 183/32/2012
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea formulată la data de 14 octombrie 2011, reclamantul D.C. a solicitat îndreptarea erorii materiale din cuprinsul Sentinţei civile 1034 din 14 iunie 2011 a Tribunalului Bacău, în sensul de a înlătura omisiunea pronunţării pe capătul de cerere în constatarea nelegalităţii Legii nr. 119/2010 şi existenţa măsurilor şi acţiunilor ilicite ale M.Ap.N., prin exces de putere şi prin aplicarea abuzivă a legii, la calculul Deciziei 3326 din 1 ianuarie 2011 şi constatarea nulităţii de drept a acestei decizii.
În drept, reclamantul şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Prin încheierea pronunţată în Dosarul nr. 15/110/2011 al Tribunalului Bacău la data de 23 noiembrie 2011 a fost respinsă cererea de îndreptare a erorii materiale din cuprinsul Sentinţei civile nr. 1034 din 14 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, formulată de reclamantul D.C., ca nefondată.
Instanţa a constatat că nu sunt incidente dispoziţiile legale invocate, având în vedere că asupra capetelor de cerere privind anularea Deciziei de recalculare nr. 3326 din 1 ianuarie 2011 şi a capetelor de cerere accesorii, instanţa a dispus prin sentinţa menţionată, după disjungerea celorlalte capete de cerere şi declinarea competenţei, continuarea judecăţii, acordând termen la 12 octombrie 2011, iar prin Sentinţa civilă 1492 din 12 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul 4018/110/ 2011, format după disjungere, instanţa s-a pronunţat şi asupra acestor capete de cerere.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs în termen legal reclamantul D.C.
În motivarea recursului a fost criticată încheierea indicată susţinându-se că instanţa nu a judecat eroarea materială reclamată privind nelegalitatea Legii nr. 119/2010, limitându-se la analizarea Deciziei de recalculare nr. 3326 din 1 ianuarie 2011. Referitor la împrejurarea că prin Sentinţa civilă nr. 1492 din 12 octombrie 2011 au fost soluţionate capetele de cerere privind anularea deciziei de recalculare s-a susţinut că respectiva hotărâre nu a fost redactată, deşi a fost promovat recurs împotriva acesteia.
Prin Decizia civilă nr. 335 din 22 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 15/110/2011, irevocabilă, Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, a respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva Încheierii de şedinţă din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău, reţinându-se următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 1034 din 14 iunie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău au fost disjunse capetele de cerere formulate de reclamantul D.C. privind nulitatea şi suspendarea dispoziţiilor art. 4 lit. e), h) şi ale art. 8 lit. a), h), i) din Ordinul Ministerului Apărării Naţionale nr. 101/2010, privind anularea şi suspendarea art. 1, 4, 7 din O.U.G. nr. 1/2001, respectiv privind nelegalitatea, suspendarea şi anularea O.U.G. nr. 107/2010, fiind declinată competenţa de soluţionare a acestora în favoarea Curţii de Apel Bacău, secţia comercială şi de contencios administrativ.
Prin această hotărâre au fost admise excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Guvernului României referitor la capetele de cerere pentru recalcularea pensiei în baza Legii nr. 90/2007 şi nulitatea Deciziei nr. 3326 din 1 ianuarie 2011, precum şi capetele de cerere accesorii acesteia, respectiv excepţia lipsei de obiect a capetelor de cerere privind întreruperea termenului de prescripţie şi obligarea la recalcularea pensiei în baza Legii nr. 90/2007.
Referitor la judecata capetelor de cerere privind anularea Deciziei nr. 3326 din 1 ianuarie 2011 şi a capetelor de cerere accesorie a fost stabilit termen pentru continuarea judecăţii, această judecată concretizându-se prin pronunţarea Sentinţei civile nr. 1492 din 12 octombrie 2011 prin care a fost respinsă acţiunea ca nefondată.
Curtea de Apel Bacău a reţinut că aspectele referitoare la modalitatea de calificare a capetelor de cerere deduse judecăţii şi de soluţionare a acestora, precum este cel invocat prin recursul declarat în cauză, exced cadrului legal statuat de dispoziţiile art. 281 alin. (1) C. proc. civ.
Astfel, omisiunea invocată de către recurent privind examinarea capătului de cerere referitor la nelegalitatea Legii nr. 119/2010 poate constitui obiectul unor eventuale căi de atac promovate împotriva hotărârilor pronunţate în cauză, pentru verificarea legalităţii şi temeiniciei acestora, cu atât mai mult cu cât prin Sentinţa civilă nr. 1034/2011 s-a dispus disjungerea mai multor capete de cerere şi fie declinarea competenţelor de soluţionare a acestora, fie acordarea unui alt termen pentru judecata fondului altora.
Împotriva deciziei Curţii de Apel Bacău s-a formulat contestaţie în anulare de către contestatorul D.C.
Acesta a invocat prevederile art. 318 alin. (1) C. proc. civ., susţinând că instanţa de recurs a omis să analizeze toate aspectele invocate prin recurs, aceasta constituind o eroare materială.
Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, prin Decizia nr. 998 din 16 mai 2012, a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul D.C. împotriva Deciziei civile nr. 335 din 22 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 15/110/2011, decizia fiind irevocabilă.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut următoarele:
Prin Decizia civilă nr. 335 din 22 februarie 2012 pronunţată în Dosarul nr. 15/110/2011 Curtea de Apel Bacău a soluţionat recursul declarat împotriva Încheierii din 23 noiembrie 2011 a Tribunalului Bacău, analizând şi răspunzând tuturor criticilor formulate de recurent împotriva acestei încheieri.
Astfel cum este reglementată de dispoziţiile art. 318 C. proc. civ., contestaţia în anulare este o cale extraordinară de atac care presupune îndeplinirea condiţiilor expres prevăzute de textul procedural menţionat.
S-a invocat de contestator o greşeală materială a instanţei de recurs şi o neanalizare de către aceasta a tuturor aspectelor invocate în cererea de recurs. Greşeala materială la care se referă prevederile art. 318 C. proc. civ. vizează erorile materiale în legătură cu aspectele formale ale judecării recursului, ori contestatorul nu a invocat o astfel de greşeală.
S-a susţinut că instanţa de recurs nu a analizat toate criticile formulate prin cererea de recurs, invocându-se astfel prevederile art. 318 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ. Nici această susţinere nu este întemeiată, deoarece prin contestaţia în anulare formulată contestatorul reiterează criticile formulate pe calea recursului, analizate de instanţa de recurs şi soluţionate prin Decizia civilă nr. 335/2012. Prin această decizie instanţa de recurs a răspuns tuturor criticilor recurentului, motivând în detaliu modul în care instanţa poate analiza susţinerile acestuia într-o cale de atac formulată împotriva unei încheieri de îndreptare a unei erori materiale.
Împotriva Deciziei nr. 998 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă a declarat recurs contestatorul D.C., susţinând că „este nejustificată în drept".
La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte apus în discuţie, din oficiu, excepţia inadmisibilităţii recursului declarat de contestator, pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., o va analiza cu prioritate.
Potrivit art. 320 alin. (3) C. proc. civ. hotărârea dată în contestaţie este supusă aceloraşi căi de atac ca şi hotărârea atacată.
Decizia nr. 998 din 16 mai 2012 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia I civilă, este irevocabilă, fiind pronunţată într-o contestaţie în anulare formulată împotriva unei hotărâri care nu mai era supusă nici unei căi de atac, fiind irevocabilă.
Astfel, prin Decizia nr. 998 din 16 mai 2012, Curtea de Apel Bacău a respins ca nefondată contestaţia în anulare declarată de contestatorul D.C. împotriva unei hotărâri pronunţate în recurs, care, conform art. 377 alin. (2) C. proc. civ., era irevocabilă, respectiv împotriva Deciziei civile nr. 335 din 22 februarie 2012, pronunţată de Curtea de Apel Bacău în Dosarul nr. 15/110/2011, prin care a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul D.C. împotriva Încheierii de şedinţă din 23 noiembrie 2011 pronunţată de Tribunalul Bacău.
Cum hotărârea atacată cu contestaţia în anulare este irevocabilă, hotărârea dată în contestaţie, respectiv Decizia nr. 998 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă are, la rândul său, caracter irevocabil astfel că, faţă de dispoziţiile art. 320 alin. (3) C. proc. civ., nu mai poate fi supusă nici unei căi de atac.
Aşa fiind, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestator împotriva Deciziei nr. 998 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă este inadmisibil, urmând a fi respins, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge recursul declarat de contestatorul D.C. împotriva Deciziei nr. 998 din 16 mai 2012 a Curţii de Apel Bacău, secţia I civilă, ca inadmisibil.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 6063/2012. Civil. Contestaţie la executare.... | ICCJ. Decizia nr. 3698/2012. Civil. Pretenţii. Recurs → |
|---|
