ICCJ. Decizia nr. 5850/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5850/2012
Dosar nr. 9033/63/2010
Şedinţa publică din 1 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Tribunalul Dolj prin Sentinţa civilă nr. 323 din 26 mai 2011, pronunţată în Dosar nr. 9033/63/2010, a admis acţiunea formulată de reclamanta SC M.C.I. SRL, Calafat, în contradictoriu cu pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională De Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA - Comisia pentru Aplicarea Legii nr. 198/2004 - Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova.
A stabilit cuantumul justei şi prealabilei despăgubiri datorate de pârât către reclamant pentru cele două terenuri ce fac obiectul cauzei astfel:
- pentru suprafaţa de 235 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii datorate este de 31.110 RON;
- pentru suprafaţa de 242 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL, cuantumul despăgubirii datorate este de 32.037 RON.
A obligat pârâtul la plata către reclamant a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii totale datorate pentru ambele terenuri, precum şi a sumei de 3.600 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa a reţinut următoarele:
În fapt, reclamanta este proprietara suprafeţei de 235 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL, şi a suprafeţei de 242 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL.
Prin H.G. nr. 576 din 13 mai 2009 s-a aprobat realizarea lucrării de utilitate publică de interes naţional „Pod peste Fluviul Dunărea - la Calafat-Vidin” şi s-a declanşat procedura de expropriere a imobilelor proprietate privată, situate pe amplasamentul lucrării declarate de utilitate publică.
Printre imobilele afectate de lucrările ce se vor realiza pe amplasamentul lucrării declarate de utilitate publică se află şi cele două suprafeţe de teren proprietate a reclamantei, conform contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. 1325/1999 la BNP S.F. şi respectiv autentificat sub nr. 623/2003 la BNP S.F.
În cauză s-a procedat la evaluarea imobilelor-terenuri supuse exproprierii de către SC E.C. SRL, care a întocmit Rapoartele de evaluare.
S-a stabilit, astfel, despăgubirea pentru suprafaţa de 235 mp teren în sumă de 24.202,65 RON, şi despăgubirea pentru suprafaţa de 242 mp, în sumă de 24.957,46 RON.
Instanţa a constatat, faţă de starea de fapt expusă, că faţă de ambele imobile sunt întrunite condiţiile de expropriere stabilite prin prevederile art. 3 şi 5 - 13 Legea nr. 33/1994 aşa cum au fost ele particularizate prin prevederile art. 1 - 4 Legea nr. 198/2004.
Reclamanta, însă nu a fost de acord cu cuantumul despăgubirilor stabilite, cuantum pe care l-a contestat, solicitând, în baza art. 5 alin. (8) Legea nr. 198/2004 coroborat cu art. 9 din acelaşi act normativ şi cu art. 21 -27 din Legea nr. 33/1994 ca instanţa de judecată să stabilească cuantumul justei şi prealabilei despăgubiri.
Potrivit art. 9 Legea nr. 189/2004, expropriatul are posibilitatea contestării cuantumului despăgubirii stabilite de expropriator fără a putea contesta transferul dreptului de proprietate către expropriator asupra imobilului supus exproprierii.
Faţă de acest text legal, instanţa a constatat că reclamanta a sesizat în mod corect instanţa de judecată.
În cauză s-a procedat, potrivit art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, la evaluarea celor 2 terenuri supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză de la dosar, valorile de piaţă ale acestora fiind următoarele:
- pentru suprafaţa de 235 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. X, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piaţă stabilită este de 31.110 RON;
- pentru suprafaţa de 242 mp teren situată în judeţul Dolj, oraş Calafat, Str. T. nr. Y, CV 12, P10/2, cu nr. cadastral ..... şi cu vecinii: la N - SC M.C.I. SRL, la E - SC M.C.I. SRL, la S - DN 56 şi la V - SC M.C.I. SRL, valoarea de piaţă stabilită este de 32.037 RON.
Potrivit art. 27 Legea nr. 33/1994: „Primind rezultatul expertizei, instanţa îl va compara cu oferta şi cu pretenţiile formulate de părţi şi va hotărî. Despăgubirea acordată de către instanţă nu va putea fi mai mică decât cea oferită de expropriator şi nici mai mare decât cea solicitată de expropriat sau de altă persoană interesată.”
Ca atare, faţă de art. 27 alin. (2) Legea nr. 33/1994, instanţa a constatat că, în cauză cuantumul despăgubirii ce trebuie achitată de expropriator este cel stabilit prin raportul de expertiză, nu cel stabilit de expropriator.
Instanţa a constatat că Legea nr. 198/2004 în temeiul căreia s-a formulat prezenta cerere de expropriere a fost abrogată prin art. 35 din Legea nr. 255 din 14 decembrie 2010.
Prezenta acţiune de stabilire a despăgubirilor, a fost însă formulată la data de 9 iulie 2010, şi respectiv la data de 13 iulie 2010 - fiind vorba de două dosare conexate -, deci sub imperiul Legii nr. 198/2004. În plus, potrivit art. 31 Legea nr. 255/2010:
„Orice documentaţie tehnică sau de evaluare realizată ori aflată în curs de realizare anterior intrării în vigoare a prezentei legi se consideră valabilă.” Şi potrivit art. 32 din acelaşi act normativ:
„În cazul procedurilor de expropriere aflate în curs de desfăşurare, pentru continuarea realizării obiectivelor, se aplică prevederile prezentei legi.”
Instanţa a apreciat că sintagma „procedurilor de expropriere aflate în curs de desfăşurare” din Legea nr. 255/2010 se referă la procedurile prealabile sesizării instanţei de judecată, proceduri care încetează odată cu sesizarea instanţei de judecată, când intervine faza judiciară a cererii de expropriere, încetând faza administrativă.
Ca atare, instanţa a apreciat că Legea nr. 225/2010 nu se aplică cererilor de expropriere în curs de judecată la data apariţiei sale, cereri ce vor continua a fi judecate conform actului normativ anterior, şi anume Legea nr. 198/2004 coroborat cu Legea nr. 33/1994.
Pentru cele de mai sus, instanţa a admis acţiunea precizată şi a stabilit cuantumul justei şi prealabilei despăgubiri datorate de expropriatorul pârât către reclamant pentru cele două terenuri ce fac obiectul cauzei obligând astfel pârâtul la plata către reclamant, a sumei de 63.147 RON reprezentând cuantumul despăgubirii totale datorate pentru ambele terenuri.
Împotriva acestei hotărâri a declarat apel reclamanta SC M.C.I. SRL iar prin Decizia civilă nr. 343 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova secţia civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie s-a respins apelul ca nefondat reţinându-se că faţă de nemotivarea apelului, şi de dispoziţiile art. 292 alin. (2) C. proc. civ., pronunţându-se hotărârea instanţei de fond pe baza aspectelor invocate în primă instanţă, raportat şi la ansamblul materialului probator administrat în cauză hotărârea instanţei de fond este legală şi temeinică, neexistând motive de schimbare şi de anulare a ei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta SC M.C.I. SRL şi Statul Român prin Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei sub următoarele aspecte:
Astfel reclamanta SC M.C.I. SRL a solicitat în principal casarea hotărârii cu trimiterea cauzei spre rejudecare, invocând nelegala ei citare în faţa instanţei de apel.
O altă critică vizează încălcarea dispoziţiilor art. 26 din Legea nr. 33/1994, învederând că metoda folosită de experţi este neavenită, criticându-se astfel modalitatea de calculare şi stabilire a despăgubirilor, în condiţiile în care la stabilirea valorii despăgubirilor nu au fost avute în vedere şi daunele aduse proprietarului prin exproprierea parţială a terenului, în condiţiile în care reclamanta desfăşoară activitate de confecţii în fabrica situată pe acest teren, iar terenul de care a fost privată este situat la frontul stradal.
Pârâtul Statul Român prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA deşi nu a formulat apel, a declarat totuşi recurs, situaţie în care instanţa a ridicat excepţia inadmisibilităţii recursului, fiind exercitat omisso medio.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate şi a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
În condiţiunile în care reclamanta nu şi-a motivat apelul, instanţa de apel, în mod legal a dat eficienţă dispoziţiilor art. 292 C. proc. civ., examinând cauza în raport de poziţia procesuală, de apărările şi respectiv dovezile invocate de reclamantă în prima instanţă.
Astfel în în cauză în condiţiile art. 24 -26 Legea nr. 33/1994, a fost efectuată o expertiză de identificare şi respectiv de evaluare a celor două terenuri de 235 mp şi respectiv de 242 mp supuse exproprierii, potrivit raportului de expertiză existent la dosar, expertiză necontestată de altfel de părţi, nefiind făcute nici măcar obiecţiuni cu privire la metoda folosită la stabilirea valorii despăgubirilor, (fapt ce rezultă din chiar practicaua hotărârii instanţei de fond)
Astfel din această perspectivă, sunt nefondate criticile legate de greşita aplicare şi interpretare a legii, respectiv a dispoziţiilor art. 24 - 26 din Legea nr. 33/1994.
Critica legată de nelegala citare a reclamantei la instanţa de fond, este de asemenea nefondată, în condiţiile în care potrivit procedurii de citare a reclamantei a fost legal îndeplinită, fapt ce rezultă fără posibilitate de echivoc din chiar dovada de îndeplinire a procedurii de citare conform Legii nr. 202/2010 de la dosarul instanţei de apel, dovadă ce poartă atât ştampila reclamantei cât şi semnătura şi numele funcţionarului însărcinat cu primirea actelor procedurale.
Ca atare, susţinerile reclamantei sunt nu numai nefondate dar şi fără suport probator, motiv pentru care nefiind întrunite condiţiile prevăzute de art. 304 pct. 9 C. proc. civ., recursul reclamantei urmează a fi respins ca nefondat.
În ce priveşte însă recursul pârâtului Statul Român prin Ministerul Transportului şi Infrastructurii Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, este de reţinut că acest pârât deşi nu a declarat apel în cauză, a exercitat calea de atac a recursului deşi prin soluţia instanţei de apel s-a menţinut hotărârea de fond. Astfel este de reţinut că exercitarea căilor de atac are ca efect punerea în mişcare a controlului judiciar îndeplinit de instanţele superioare asupra hotărârilor instanţelor inferioare şi este guvernată de principiul legalităţii căilor de atac, prevăzut şi de art. 129 din Constituţie, care se referă în mod expres şi exclusiv la obiectul căii de atac, subiectele acesteia, termenele de exercitare, şi ordinea în care acestea se exercită.
Cauza recursului constă în nelegalitatea hotărârii ce se atacă pe această cale, care trebuie să îmbrace una din formele prevăzute de art. 304 C. proc. civ.
Astfel recursul poate fi exercitat numai pentru motive ce au făcut analiza instanţei anterioare, şi care, implicit au fost cuprinse în motivele de apel, în situaţia în care atât apelul cât şi recursul sunt exercitate de aceeaşi parte, iar soluţia primei instanţe a fost menţinută în apel.
Aceasta este de fapt una din aplicaţiile principiului legalităţii căilor de atac şi se explică prin aceea că efectul devolutiv al apelului, limitându-se la ceea ce a fost apelat, în recurs pot fi invocate doar critici care au fost aduse şi în apel.
Numai în acest fel poate fi efectiv respectat principiul dublului grad de jurisdicţie, deoarece în ipoteza contrară, s-ar ajunge la situaţia ca anumite apărări, susţineri ale părţilor să fie analizate pentru prima oară de instanţa învestită pe calea extraordinară de atac a recursului or, din această perspectivă a neexercitării căii de atac a apelului de către acest pârât, dar şi raportat la soluţia de respingere a apelului reclamantei, recursul pârâtului este exercitat „omisso medio”, motiv pentru care urmează a fi respins ca inadmisibil.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamanta SC M.C.I. SRL împotriva Deciziei nr. 343 din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de pârâtul Statul Român, prin Ministerul Transporturilor Infrastructurii - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA împotriva aceleiaşi decizii.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 1 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5846/2012. Civil | ICCJ. Decizia nr. 5851/2012. Civil. Expropriere. Recurs → |
|---|
