ICCJ. Decizia nr. 5937/2012. Civil. Expropriere. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 5937/2012
Dosar nr. 513/101/2011
Şedinţa publică din 3 octombrie 2012
Asupra recursului civil de faţă,
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa nr. 191 din 31 mai 2011, Tribunalul Mehedinţi, secţia civilă a admis excepţia lipsei capacităţii de folosinţă a reclamantului M.A.
A admis excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a Ministerului Finanţelor Publice şi Consiliului Local Simian şi a respins acţiunea faţă de aceşti pârâţi.
A admis acţiunea şi cererea de intervenţie principală în contradictoriu cu Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale, Comisia pentru aplicarea Legii nr. 255/2010 de pe lângă Consiliul local Simian şi M.C.
A anulat parţial Hotărârea nr. 9 din 19 februarie 2008, dată de Comisia pentru aplicarea Legii nr. 198/2004, în sensul că a stabilit cuantumul despăgubirilor aferente terenului expropriat, în suprafaţă de 673,35 mp, aparţinând reclamanţilor, la suma de 70.675 RON.
Pentru a hotărî astfel, tribunalul a reţinut că, prin Hotărârea nr. 9 din 19 februarie 2008, emisă de Ministerul Transporturilor - Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA, s-a dispus exproprierea suprafeţei de 675,35 mp teren arabil, situat în comuna Simian, stabilindu-se despăgubiri în cuantum de 2701,40 dolari SUA, echivalentul a 6.714,32 RON.
Potrivit raportului de expertiză, valoarea reală a despăgubirilor pentru terenul expropriat este de 70.675 RON.
În ceea ce priveşte persoanele îndreptăţite la aceste despăgubiri, tribunalul a reţinut că acestea sunt nominalizate în Titlul de proprietate nr. 82463 din 14 ianuarie 2010, emis ulterior hotărârii atacate şi că, la data promovării acţiunii, reclamantul M.A. era decedat, motiv pentru care, în ceea ce-l priveşte, acţiunea va fi respinsă pentru lipsa capacităţii de folosinţă.
Tribunalul a mai constatat că, faţă de dispoziţiile art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, Ministerul Finanţelor Publice şi Consiliul local Simian nu au calitate procesuală pasivă.
Cât priveşte cererea de intervenţie principală, tribunalul a reţinut că aceasta este întemeiată, deoarece intervenienta M.A.A. este fiica lui M.A., inclus în titlul de proprietate.
Prin Decizia nr. 329 din 11 octombrie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia I a civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie a respins apelul declarat de Statul Român, reprezentat de Ministerul Transporturilor şi Infrastructurii, prin Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale SA.
Instanţa de apel a constatat că, în cauză, prima instanţă a reţinut corect incidenţa Legii nr. 33/1994, care este legea-cadru în materia exproprierii şi a făcut o corectă aplicare a dispoziţiilor art. 2 alin. (2) din Legea nr. 255/2010, care stabilesc persoanele ce au calitate procesuală pasivă în cauzele de expropriere.
Instanţa de apel a mai reţinut că valoarea despăgubirilor a fost stabilită de o comisie de experţi alcătuită conform art. 25 din Legea nr. 33/1994 şi că pârâtul nu a făcut obiecţiuni la valoarea astfel stabilită, critici în acest sens fiind făcute doar prin cererea de declarare a apelului.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs pârâtul.
Invocând la modul general dispoziţiile art. 299 - 316 C. proc. civ., recurentul a prezentat pe scurt procedura derulată în faza administrativă a exproprierii şi modul în care au fost stabilite despăgubirile. A mai arătat că terenurile în cauză nu au cerere pe piaţa imobiliară şi că a cerut instanţei să aibă în vedere preţul de ofertă şi expertizele întocmite şi actualizate de Camera Notarilor Publici.
Recursul declarat este nul, pentru cele ce se vor arăta în continuare.
Potrivit dispoziţiilor art. 3021 alin. (1) lit. c) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancţiunea nulităţii, motivele de nelegalitate şi dezvoltarea lor sau, după caz, menţiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, iar art. 306 alin. (1) C. proc. civ. prevede că recursul este nul dacă nu a fost motivat în termenul legal, cu excepţia cazului în care există motive de ordine publică care să poată fi invocate din oficiu de către instanţă.
În cauză, recurentul nu face, practic, nici o critică a deciziei pronunţate de Curtea de Apel Craiova, nu invocă nici un text de lege care s-ar fi încălcat şi nici nu precizează în ce constă greşeala comisă de instanţa de apel în aplicarea dispoziţiilor Legii nr. 33/1994 sau nr. 255/2010.
Singurul aspect susceptibil de analiză în recurs se referă la stabilirea cuantumului despăgubirilor, dar nici acesta nu reprezintă o critică de nelegalitate, în sensul art. 3021 C. proc. civ., deoarece recurentul nu arată în mod concret de ce cuantumul despăgubirilor a fost stabilit cu nerespectarea dispoziţiilor legale, ci se limitează doar să prezinte cererile şi apărările făcute în instanţă cu privire la acest subiect.
Or, simplele nemulţumiri ale părţilor şi afirmaţiile cu caracter general nu reprezintă critici, de natură a încadra recursul în vreuna din ipotezele avute în vedere de dispoziţiile art. 304 C. proc. civ.
Faţă de cele arătate şi constatând că nu există vreun motiv de ordine publică invocat de recurent pe parcursul judecăţii recursului sau care să poată fi invocat din oficiu de instanţa de recurs, se va constata nul recursul declarat.
Având în vedere soluţia pronunţată în recurs, recurentul-pârât va fi obligat la plata cheltuielilor de judecată efectuate de intimaţii-reclamanţi în această fază procesuală, reprezentând onorariul de avocat, diminuat, potrivit art. 274 alin. (3) C. proc. civ., conform gradului de complexitate şi valorii pricinii şi muncii îndeplinite de avocat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Constată nul recursul declarat de pârâta Compania Naţională de Autostrăzi şi Drumuri Naţionale din România SA, prin Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Craiova împotriva Deciziei nr. 329 din 11 octombrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia I civilă şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă pe recurentă la 3.000 RON cheltuieli de judecată, reduse conform art. 274 alin. (3) C. proc. civ., către intimaţii-reclamanţi M.C., M.A., M.T. şi M.Gh.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică, astăzi 3 octombrie 2012.
| ← ICCJ. Decizia nr. 5851/2012. Civil. Expropriere. Recurs | ICCJ. Decizia nr. 6049/2012. Civil. Termen de graţie/eşalonare... → |
|---|
