ICCJ. Decizia nr. 6065/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire - Fond
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6065/2012
Dosar nr. 10280/1/2011
Şedinţa publică din 5 octombrie 2012
Deliberând, conform art. 256 alin. (1) C. proc. civ., asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin Sentinţa civilă nr. 609 din 6 aprilie 2005, Tribunalul Tulcea a admis cererea formulată de reclamantul S.T. împotriva pârâtelor Primăria comunei Topolog şi SC D.S. SRL, a obligat pe pârâta Primăria Topolog să emită decizie sau dispoziţie motivată, potrivit art. 23 alin. (1) din Legea nr. 10/2001, cu privire la suprafaţa de 3.200 mp teren situat în comuna Topolog, judeţ Tulcea, iar pe pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, judeţul Tulcea să emită decizie sau dispoziţie motivată cu privire la imobilul moară, uleiniţă şi fabrica de banzic, situat în comuna Topolog, judeţul Tulcea.
Pentru a pronunţa această hotărâre, Tribunalul a reţinut că, prin Notificarea nr. 86 din 29 martie 2001, reclamantul a notificat Primăria cu privire la restituirea în natură a morii şi a terenului în suprafaţă de 3.200 mp, situate în comuna Topolog, judeţul Tulcea.
Primăria Topolog nu s-a pronunţat prin decizie cu privire la notificare, dar a comunicat-o către SC M.P., în prezent SC D.S. SRL, care, la rândul său, nu s-a pronunţat, motivat de faptul că aceeaşi moară este revendicată şi de moştenitorii I.
Cum cele două pârâte nu au respectat dispoziţiile art. 23 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 10/2001, în sensul de a-l invita în scris pe reclamant pentru a-şi susţine cererea de restituire, şi de a se pronunţa prin decizie sau, după caz, prin dispoziţie motivată, asupra notificării, Tribunalul a admis acţiunea conform celor stabilite în dispozitiv.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel pârâta SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, apel care, prin Decizia civilă nr. 945/C din 21 decembrie 2005 a Curţii de Apel Constanţa, a fost admis şi, în consecinţă, a fost schimbată, în parte, sentinţa apelată, în sensul că s-a respins acţiunea faţă de această pârâtă, cu obligarea reclamantului la 2.000 RON cheltuieli de judecată către pârâtă.
În esenţă, instanţa de apel a reţinut că SC D.S. SRL nu are calitate de deţinător al morii, fabricii de ulei şi banzicului ce au aparţinut reclamantului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul S.T., recurs care a fost admis prin Decizia nr. 9844 din 29 noiembrie 2006 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, decizia atacată a fost casată iar cauza a fost trimisă la aceeaşi instanţă pentru rejudecarea apelului.
Înalta Curte a reţinut că nu a fost stabilită corect situaţia de fapt şi, prin urmare, concluzia instanţei de apel în sensul că SC D.S. SRL, succesoarea SC M. SA, nu ar avea calitatea de unitate deţinătoare este lipsită de suport probator.
În rejudecare, prin Decizia civilă nr. 193/C din 20 septembrie 2010, Curtea de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale a admis apelul formulat de pârâta SC D.S. SRL şi continuat de S.I., succesor al societăţii menţionate, a schimbat, în tot, sentinţa apelată şi a respins acţiunea formulată faţă de SC D.S. SRL, ca nefondată.
A admis acţiunea în contradictoriu cu Primăria Topolog şi a obligat-o pe această pârâtă să propună acordarea de despăgubiri în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005, în favoarea reclamantului, pentru imobilul-construcţie Moară naţionalizată la 11 iunie 1948 şi identificată la nr. 22 în Tabelul întreprinderilor naţionalizate.
A respins, ca nefondată, acţiunea faţă de pârâtă pentru acordarea de despăgubiri pentru instalaţiile şi utilajele adiacente (inclusiv fabrică de ulei şi banzic) menţionate în inventarul averii mobile şi imobile a morii naţionalizate.
A respins acţiunea faţă de Primăria Topolog, ca rămasă fără obiect, pentru restituirea în natură a terenului de 3.200 mp.
A obligat pe intimatul-reclamant la plata către apelantă a sumei de 8.616 RON cheltuieli de judecată şi pe intimata-pârâtă Primăria Topolog la plata către intimatul-reclamant a sumei de 3.450 RON cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut următoarele:
În speţă, reclamantul S.T. s-a adresat Primăriei comunei Topolog, judeţul Tulcea, cu o notificare formulată în temeiul Legii nr. 10/2001, vizând restituirea în natură a Morii din comuna Topolog, care a fost naţionalizată şi trecută în administrarea organelor rurale ale puterii de stat la 11 iunie 1948, conform Ordinului nr. 2068/1948.
S-a menţionat că această moară subzistă şi în prezent, aflându-se în aceeaşi localitate, funcţionând din anul 1948 în administrarea unităţii „F.R." Hârşova şi, ulterior, a societăţii comerciale „M." SA Tulcea.
O notificare separată a privit acordarea de despăgubiri pentru alte bunuri naţionalizate, care nu se mai pot identifica în prezent şi care au făcut parte din acelaşi patrimoniu la data de 11 iunie 1948: fabrica de ulei şi banzicul pentru prelucrarea buştenilor.
Prin precizările la acţiune aduse la termenul din 21 iulie 2004, reclamantul a arătat că solicită restituirea în natură a terenului de curte al morii, în suprafaţă de 3.200 mp, precum şi despăgubiri băneşti pentru clădirea Morii şi pentru fabrica de ulei-uleiniţă şi banzic.
Terenul de 3.200 mp a fost identificat prin expertiza tehnică topografică întocmită de expert P.Ş., care a constatat, totodată, că, pe acesta, nu mai există în prezent nici o construcţie din cele aflate în inventarul averii mobile şi imobile a morii ţărăneşti naţionalizate pe numele autorului reclamantului.
Situaţia juridică a acestui teren a fost clarificată prin emiterea Dispoziţiei nr. 470 din 17 mai 2006 a Primarului comunei Topolog, judeţul Tulcea, în sensul restituirii în natură a acestui bun către S.T.
Chestiunea identităţii vechii mori ţărăneşti, preluate de stat în anul 1948, prin actul de naţionalizare, cu cea identificată astăzi, pe terenul de 1.263,69 mp, menţionat de expert P.Ş., a fost dezlegată prin întocmirea expertizei de către expert tehnic judiciar C.H.
Lucrarea a constatat că actuala construcţie nu cuprinde, în părţile sale componente, niciun element din structura vechii mori.
Conchizând asupra acestui aspect, instanţa a reţinut că moara din comuna Topolog, naţionalizată la 11 iunie 1948, pe numele „moştenitorilor S.", menţionată în Tabelul întocmit de Comitetul Provizoriu al judeţului Tulcea, conform Ordinului 2068/1949 pentru întreprinderile naţionalizate şi trecute în administrarea autorităţii locale, şi pentru care, încă de la data preluării, s-a consemnat că nu se afla în stare de funcţionare, nu este una şi aceeaşi cu moara construită în anul 1963, în aceeaşi localitate, dar pe un alt amplasament, ceea ce exonerează pe societatea pârâtă de orice obligaţie fondată pe art. 27 din Legea nr. 10/2001 (art. 29 din legea republicată).
Caracterul abuziv al preluării fiind fără echivoc, nefiind evocate susţineri contrare pe parcursul derulării litigiului (bunul intrând sub incidenţa art. 2 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 10/2001), iar imobilul-moară fiind dovedit a fi fost demolat, sunt incidente dispoziţiile art. 10 alin. (1) din Lege, în sensul că măsurile reparatorii se stabilesc prin echivalent.
În privinţa entităţii învestite, potrivit legii, cu soluţionarea notificării, Curtea a constatat că aceasta este autoritatea locală, în speţă, Primăria comunei Topolog, judeţul Tulcea, conform art. 26 alin. (1) din Lege. Faptul că această autoritate s-a desesizat de soluţionarea notificării, înaintând-o, în absenţa datelor privitoare la adevăratul regim juridic al morii naţionalizate în anul 1948, către SC M. SA Tulcea (conform Adresei nr. 1257 din 4 septembrie 2001), nu înlătură obligaţia legală a Primăriei de a formula, pentru imobilul construcţie imposibil a fi restituit în natură, propunere de acordare de măsuri reparatorii prin echivalent.
Din coroborarea art. 28 alin. (3) din Legea nr. 10/2001, republicată, cu dispoziţiile art. 10 alin. (2), rezultă că măsurile reparatorii nu pot fi acordate în acest caz decât în condiţiile Titlului VII al Legii nr. 247/2005.
Pe de altă parte, art. 6 alin. (2) din lege exclude acordarea de măsuri în condiţiile legii speciale pentru utilajele morii demolate, cât şi pentru instalaţiile adiacente (banzic, fabrică de ulei), care nu se mai regăseau faptic la data notificării şi nu au fost identificate după naţionalizare ca fiind înglobate în alte active.
În raport de culpa reclamantului, constând în promovarea acţiunii faţă de societatea comercială pârâtă (chiar dacă situaţia juridică a imobilului a fost dezlegată în cursul procesului, iar notificarea a ajuns la SC D.S. urmare a înaintării ei, de autoritatea locală), acesta a fost obligat la cheltuieli de judecată în cuantum de 8.616 RON, către societatea respectivă şi S.I.
Pentru aceleaşi considerente, legate de culpa autorităţii locale în soluţionarea notificării pentru teren, abia în cursul rejudecării apelului, ca şi de stabilirea obligaţiei sale în demersurile necesare definitivării pretenţiilor reclamantului, s-a dispus obligarea Primăriei Topolog la cheltuieli de judecată de 3.450 RON, către S.T.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât reclamantul, cât şi pârâta Primăria comunei Topolog.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, prin Decizia nr. 5056 din 10 iunie 2011 a respins recursurile declarate de reclamantul S.T. şi de pârâta Primăria comunei Tolopog împotriva Deciziei nr. 193C din 20 septembrie 2010 a Curţii de Apel Constanţa, secţia civilă, minori şi familie, litigii de muncă şi asigurări sociale, ca nefondate.
La data de 27 decembrie 2011 (data poştei), S.T. a formulat cerere de revizuire a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală şi, invocând dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ., a susţinut că este potrivnică Deciziei nr. 9844 din 29 noiembrie 2006 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie solicitând instanţei să dea eficienţă celei dintâi, întrucât din conţinutul ci precum şi din îndrumările date către Curtea de Apel Constanta, reiese ca soluţia iniţială - Sentinţa civilă nr. 609 din 6 aprilie 2005 - a Tribunalului Tulcea a fost apreciată ca fiind corectă de către Înalta Curte.
Revizuentul S.T. a reiterat prin cererea de revizuire solicitarea de a fi exonerat de la plata cheltuielilor de judecată către SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, Judeţul Tulcea, arătând că nu se află în culpa procesuală faţă de atragerea acesteia în proces, în raport de relaţiile furnizate de Primăria Comunei Topolog, judeţul Tulcea, în legătura cu unitatea deţinătoare a imobilului în litigiu.
A mai susţinut că nu i se poate reţine culpa procesuală pentru neindicarea cu exactitate a unităţii deţinătoare a bunurilor şi pentru faptul că într-o perioadă scurtă moara a fost administrată succesiv de mai multe societăţi, cum ar fi: F.R. Hârşova, SC M.P. Tulcea, SC M. SA Tulcea, în final SC D.S. SRL Sâmbăta Nouă, judeţul Tulcea, şi apoi continuatorul acestei societăţi S.I.
Revizuentul a susţinut că, în aceste condiţii, indicarea cu precizie a datelor de individualizare ale bunului pretins în sensul art. 22, alin. (2) din Legea nr. 10/2001 nu se putea face în mod real întrucât nu avea acces la imobilul litigios şi la evidenţele din care să rezulte situaţia juridică a acestuia. A arătat că a depus diligente pentru stabilirea cât mai exactă a situaţiei bunurilor în litigiu, lucru care rezultă din corespondenţa aflată în cadrul probatoriului de la dosar.
La termenul de judecată din data de 5 octombrie 2012, Înalta Curte a pus în discuţie, din oficiu, excepţia tardivităţii cererii de revizuire, pe care, în temeiul dispoziţiilor art. 137 C. proc. civ., o va analiza cu prioritate.
Potrivit art. 322 pct. 7 C. proc. civ., „Revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanţa de apel sau prin neapelare, precum şi a unei hotărâri dată de o instanţă de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanţe de acelaşi grad sau de grade deosebite, în una sau aceeaşi pricină, între aceleaşi persoane, având aceeaşi calitate.
Aceste dispoziţii se aplică şi în cazul când hotărârile potrivnice sunt date de instanţe de recurs. În cazul când una dintre instanţe este Curtea Supremă de Justiţie, cererea de revizuire se va judeca de această instanţă."
Art. 324 C. proc. civ. prevede că „Termenul de revizuire este de o lună şi se va socoti: 1. în cazurile prevăzute de art. 322 pct. 1, 2 şi 7 alin. (1), de la comunicarea hotărârilor definitive, iar când hotărârile au fost date de instanţe de recurs după evocarea fondului, de la pronunţare; pentru hotărârile prevăzute la pct. 7 alin. (2) de la pronunţarea ultimei hotărâri (..)".
În speţă, din examinarea lucrărilor dosarului reiese că S.T. a formulat cererea de revizuire a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, la data de 27 decembrie 2011 (data poştei), conform ştampilei poştale aplicate pe plicul din Dosarul nr. 10280/1/2011 al ICCJ.
Aşa fiind, în raport de dispoziţiile art. 324 C. proc. civ. se constată că cererea de revizuire întemeiată pe dispoziţiile art. 322 pct. 7 C. proc. civ. este tardivă, fiind formulată mult după termenul de o lună de la pronunţarea la 10 iunie 2011 a Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 de către Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, urmând a 11 respinsă, ca atare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul S.T. împotriva Deciziei nr. 5056 din 10 iunie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia civilă şi de proprietate intelectuală, ca tardivă.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 5 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6086/2012. Civil. Legea 10/2001.... | ICCJ. Decizia nr. 5883/2012. Civil. Marcă. Recurs → |
|---|
