ICCJ. Decizia nr. 6086/2012. Civil. Legea 10/2001. Completare/lămurire dispozitiv. Recurs
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA I CIVILĂ
Decizia nr. 6086/2012
Dosar nr. 21238/3/2008
Şedinţa publică din 8 octombrie 2012
Asupra cauzei de faţă, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub numărul de mai sus la 1 iulie 2011, petenţii L.M.A., L.G., L.I.L., M.L. şi C.G.T. au solicitat îndreptarea erorii materiale cât şi completarea dispozitivului Deciziei civile nr. 515/2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, în temeiul art. 2812 C. proc. civ.
Astfel, s-a solicitat a se înlătura măsura ce are următoarea redactare: „constată că reclamanţii au dreptul la despăgubiri prin echivalent pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi pentru terenul în suprafaţă de 141 mp.
Completarea deciziei viza obligarea Municipiului Bucureşti, prin primarul General, de a restitui în natură intimaţilor-reclamanţi şi conta indiviză de 98,46% din terenul în suprafaţă de 303,49 mp pe care este amplasat Corpul B, cota indiviză de 33,61% din terenul în suprafaţă de 110,97 mp pe care este amplasat Corpul C şi cota indiviză de 12,99% din terenul în suprafaţă de 136,67 mp pe care este amplasat Corpul D.
Astfel, prin Decizia civilă nr. 722 din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă s-a respins, ca neîntemeiată, cererea formulată de petenţi, reţinându-se următoarele considerente:
Prin Sentinţa civilă nr. 933/2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă pârâtul a fost obligat să restituie în natură reclamanţilor imobilul situat în Bucureşti, str. C.C. nr. XB, compus din suprafaţa de 1.912 mp şi corpurile B şi C de clădire, identificate prin expertiza tehnică efectuată în cauză.
Reclamanţii nu au înţeles să critice sentinţa arătată, achiesând la prevederile sale de mai sus.
În cererea apelului declarat de pârât, judecătorii apelului au apreciat că suprafaţa de teren aferentă clădirilor, şi care era neafectată de sistematizare, este mai mică decât cea reţinută de judecătorul fondului, respectiv de doar 668 mp, conform aceluiaşi raport de expertiză.
Rezultă de aici că, în speţă, nu s-a omis pronunţarea asupra vreunui aspect de fapt sau de drept, ori asupra vreunei cereri formulate de părţi, ci s-a apreciat, potrivit convingerii completului de judecată, asupra speţei în ansamblul său, în limitele sesizării.
Pentru aceste motive, s-a apreciat că în cauză nu sunt întrunite condiţiile art. 2812 C. proc. civ. privind completarea dispozitivului, eventualele obiecţiuni ale petentului, cu privire la modul de soluţionare a cauzei, putând fi formulate prin calea de atac a recursului.
Cu privire la cererea de îndreptare eroare materială, s-a constatat că acordarea de despăgubiri a fost dispusă prin sentinţa de fond asupra căreia reclamanţii nu au formulat critici.
Limitele de judecare a apelului declarat de pârât, nu de reclamanţi, au fost respectate în sensul că au menţinut, cu un alt titular al obligaţiei decât pârâtul, dreptul la despăgubiri al reclamanţilor, drept recunoscut încă de la judecata în fond şi necontestat de reclamanţi sub niciun aspect al întinderii sale.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs petenţii L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T.
Criticile aduse hotărârii instanţei de apel vizează nelegalitatea ei prin prisma dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., sub următoarele aspecte:
Astfel, se susţine greşita interpretare a dispoziţiilor art. 2812 C. proc. civ., în condiţiile în care cererea de completare a dispozitivului constituie cazul clasic avut în vedere de legiuitor pentru crearea acestei instituţii procesuale.
În acest sens, se învederează că instanţa a abordat problema restituirii terenului aferent imobilelor retrocedate în mod global, neapreciind cât reprezintă din suprafaţa restituită terenul de sub construcţii şi cât este curtea imobilului, cumulându-le în suprafaţa globală de 1.912 mp.
Or, susţin recurenţii noţiunea de teren aferent cuprinde atât terenul de sub construcţii (în speţă cota parte indiviză) cât şi terenul ce cuprinde curtea imobilului, ambele fiind evidenţiate în expertiza ing. U.I.
Din această perspectivă, se reţine că instanţa a omis să analizeze statutul juridic al cotei indivize aflată sub construcţii, lăsând nerezolvat un capăt de cerere accesoriu al acţiunii introductive, motiv pentru care se impunea, în opinia recurenţilor, completarea dispozitivului deciziei în sensul solicitat.
O altă critică vizează greşita interpretare a dispoziţiilor art. 281 C. proc. civ., în condiţiile în care, fără să fi fost sesizată instanţa cu un capăt de cerere având ca obiect acordarea de măsuri reparatorii prin echivalent, totuşi instanţa le-a acordat, printr-o formulare generală ce nu este susceptibilă de executare, acordând despăgubiri şi pentru suprafaţa de teren de 141 mp aferentă celor 4 (patru) apartamente, eroarea care îi afectează, în condiţiile în care instanţa a preluat din expertiza ing. U.I. suprafaţa de 141 mp ce reprezintă cu totul altceva (suprafaţa arătată reprezintă terenul preluat de primărie pentru lărgirea B-dului C.C. şi pentru amenajarea spaţiului verde din faţa bisericii Sf. M., neavând nimic comun cu terenul aferent „- cota indiviză aferentă celor 4 apartamente înstrăinate”-.
O altă critică vizează nemotivarea soluţiei de respingere a cererii de îndreptare a erorii materiale.
Examinând hotărârea instanţei de apel prin prisma motivelor de recurs invocate, a dispoziţiilor art. 304 pct. 9 C. proc. civ., Înalta Curte reţine următoarele:
Cererea petenţilor, înregistrată la 30 iunie 2011, vizează două petite: unul privind îndreptarea erorii materiale strecurată în dispozitivul Deciziei civile nr. 515 din 16 mai 2011 iar celălalt petit vizează completarea aceluiaşi dispozitiv al deciziei sus-evocate.
Prin Sentinţa civilă nr. 933 din 25 iunie 2010 a Tribunalului Bucureşti, secţia a V-a civilă s-a admis, în parte, cererea precizată de reclamanţi şi a fost obligat pârâtul să restituie reclamanţilor, în natură, imobilul din litigiu, compus din teren de 1.912 mp şi clădire Corp B şi C cu excepţia apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, precum şi la restituirea prin echivalent cu acordarea de despăgubiri pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi s-a dispus disjungerea cererii precizate privind constatarea nulităţilor absolute a Contractelor de vânzare-cumpărare nr. 219/1999 şi 3949/1997.
Această hotărâre a fost schimbată, în parte, prin Decizia civilă nr. 515 din 16 iunie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă, ca urmare a admiterii apelului pârâtului Municipiul Bucureşti, prin Primarul General, şi s-a admis doar în parte acţiunea reclamantului, fiind obligat pârâtul să restituie în natură reclamantului imobilul situat în Bucureşti, str. C.C. nr. XB, sector 3, compus din 668 mp teren şi construcţii identificate prin raportul de expertiză efectuat în cauză de expert C.L.S. ca fiind Corpurile B şi C, cu excepţia apartamentelor înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995, respectiv apartamentul de la etajul 1 Corp C, proprietate P.A., apartamentul de la demisol Corp B, proprietate V.A. şi R. şi apartamentul de la parter Corp C, proprietar O.I.
S-a mai constatat că reclamanţii au dreptul la despăgubiri prin echivalent, pentru apartamentele înstrăinate în temeiul Legii nr. 112/1995 şi pentru terenul în suprafaţă de 141 mp.
Dispozitivul acestei hotărâri a fost apreciat de către reclamanţi că trebuie atât îndreptat, cât şi completat.
Cum cererea petenţilor, înregistrată la 30 mai 2011, vizează două petite: unul privind îndreptarea erorii materiale strecurate în dispozitivul Deciziei civile nr. 515 din 16 mai 2011 şi celălalt privind completarea aceluiaşi dispozitiv, instanţa avea obligaţia să examineze ambele petite atât prin prisma dispoziţiilor art 281 C. proc. civ. cât şi art. 2822 C. proc. civ. raportat la aspectele de fapt şi de drept invocate de petenţi, inclusiv la aspectele evidenţiate în expertizele efectuate în cauză şi pe care petenţii îşi întemeiază cererea.
Or, în condiţiile în care din considerentele hotărârii recurate nu rezultă examinarea tuturor petitelor cererii în raport de motivele invocate, nefiind cercetat fondul cauzei sunt incidente dispoziţiile art. 312 pct 5 C. proc. civ., motiv pentru care urmează a se admite recursul a se casa decizia şi a se trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanţii L.M.A., L.G., L.I.L., M.L., C.G.T. împotriva Deciziei nr. 722A din 19 septembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a IV-a civilă.
Casează decizia şi trimite cauza spre rejudecare aceleiaşi instanţe de apel.
Irevocabilă.
Pronunţată în şedinţă publică astăzi, 8 octombrie 2012.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 6151/2012. Civil. Conflict de competenţă.... | ICCJ. Decizia nr. 6065/2012. Civil. Legea 10/2001. Revizuire -... → |
|---|
